615 matches
-
enunțuri negative: „Ce semeț erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost.” (T. Arghezi) În planul expresiei, sunt marcate numai enunțurile (sau componentele acestora) negative; mărcile distinctive principale ale acestor enunțuri sunt adverbul de negație nu și conjuncția copulativă nici, întrebuințată în mod frecvent adverbial: „Nu-i vina mea, nu-i vina nimănui / că sufletul ca țărna mi-i bogat, că pătimaș și bun ca dânsul nu-i / un altul sau ca dânsul neîmpăcat.” (M. Isanos) „Căci unde-ajunge nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sinonimie cu verbele a exista, a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin oraș?” Ca verb copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul este albastru.” Tipuri structurale de predicattc "Tipuri structurale de predicat" Noua ediție a Gramaticii Academiei, realizată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și intensiv): „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ al acțiunii verbului al doilea: „Dac-ar fi stat și-ar fi plâns
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Academiei nu are consecvența necesară, reținem ca important faptul că pentru identificarea tipului structural de subiect multiplu autorii ei operează cu un criteriu gramatical: acordul: „Când subiectul e format din mai mulți termeni care se află în raport de coordonare copulativă (subiect multiplu), predicatul se pune la plural.” (vol.II, p. 108) și, în continuare, mai clar: „Acordul cu pluralul ne dovedește că în această situație șenunțul «Iaca vin și Făt Frumos cu Sf. Petru»ț avem de-a face cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui „obiect” distinct din lumea realului interpretată lingvistic: Cine cumpără/ Cine recurge la minciună (subiect A) + cine vinde/cine apără minciuna (subiect B). Această pluralitate semantică fixează statutul de subiect multiplu, un singur subiect multiplu, format din două propoziții coordonate copulativ, fiecare cu predicatul său distinct; ca unic subiect, multiplu, format din cele două propoziții coordonate, poate fi reluat printr-un pronume la plural: Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau amândoi de partea ticăloșiei. Enunțul din primul tip
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-al doilea verb (din structura predicatului multiplu) nu este posibilă: * Cine (cel ce) știe și (cine/cel ce) tace este la fel de vinovat. Predicatul sintetic (verbal) multiplu este alcătuit din două sau mai multe verbe diferite, în relație de coordonare copulativă sau adversativă (cu excluderea conjuncției ci, care, de fapt, nu exprimă o relație de coordonare adversativă, ci opozitivă): Cine cade trântit prin ticăloșie dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primit cine a descoperit cabana ci cine a pregătit adăpostul pentru noapte. b. Predicatul analitictc "b. Predicatul analitic" Sub aspect structural, pentru predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structural, pentru predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor Iar tu ești muritoare?” (M. Eminescu) „Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor semantic, intră în aceeași categorie: a însemna, a se chema, a constitui, a reprezenta „Și în oaste trăiește omul bine, dacă este vrednic. Oștean a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este vrednic. Oștean a fost și Sfântul Gheorghe și Sfântul Dimitrie și alți sfinți mucenici.” (I. Creangă) Ce-nseamnă asta? „Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă, zise ea burzulită grozav; dar cum se cheamă asta?” (I. Creangă) Verbele copulative lexico-gramaticale participă la desfășurarea predicației ca instrument al actualizării conținutului lexical al numelui predicativ, dar și al propriului plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-v-ar focul, să vă aprindă, zise ea burzulită grozav; dar cum se cheamă asta?” (I. Creangă) Verbele copulative lexico-gramaticale participă la desfășurarea predicației ca instrument al actualizării conținutului lexical al numelui predicativ, dar și al propriului plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale unor verbe predicative, odată cu dezvoltarea unor sensuri lexicale derivate, insuficiente pentru realizarea componentei semantice de tip lexical a predicației: a ajunge, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arald, ce însemnează pe tine negrul port?” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin și de (b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical al numelui predicativ și, împreună cu acesta, planul semantic al subiectului gramatical, din diverse perspective: • a opoziției realitate/aparență 20: El este om cinstit./ El pare om cinstit. • a opoziției static/dinamic (eventiv): Vremea este frumoasă./ Vremea se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenului lexical devenit subiect este particularizat prin planul semantic global al predicatului analitic, cu originea în conținutul lexical al numelui: Pădurea este/pare/devine neliniștită/primitoare/ânverzită. • conținutul semantic al termenului lexical-nume predicativ este particularizat prin planul semantic al verbului copulativ: Pădurea este neliniștită pare devine * * * La cele două nivele: (1) al predicatului în ansamblu și (2) al numelui predicativ se dezvoltă, în structura enunțului, mai multe variante ale predicatului analitic. 1. La primul nivel, predicatul analitic simplu se organizează în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devine * * * La cele două nivele: (1) al predicatului în ansamblu și (2) al numelui predicativ se dezvoltă, în structura enunțului, mai multe variante ale predicatului analitic. 1. La primul nivel, predicatul analitic simplu se organizează în baza unui singur verb copulativ - instrument sintactic al predicației: „Viața noastră e o ironie, / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „- Las’ să vie, să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ironie, / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „- Las’ să vie, să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau mai multe variante gramaticale (timp-mod) ale aceluiași verb copulativ; prin coordonare copulativă se introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcina ei.” (M. Eminescu) „- Las’ să vie, să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau mai multe variante gramaticale (timp-mod) ale aceluiași verb copulativ; prin coordonare copulativă se introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativă se introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă sau adversativă între două verbe copulative; numele predicativ poate fi același sau poate fi diferit. Omul acesta a fost și a rămas cinstit. Cine a fost și a rămas om cinstit are bucuria de a putea privi lumea cu ochii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]