799 matches
-
Orăștie”. A colaborat cu prestigioși muzicieni precum: Filaret Barbu, Nicolae Kirculescu, D. D. Botez, I. D. Chirescu, Marius Cuteanu, Dumitru Jompan etc. Aproximativ 35 de compoziții, pentru cor, dintre care: Prelucrări folclorice; Zece suite corale (fiecare suită conține patru piese corale): Alte prelucrări folclorice: „Lele de la Orăștie”, „Pe din jos de Orăștie”, „Căciula” etc. Prelucrări religioase (aproximativ 30) dintre care: „Priceasna slăbănogului”, „Dragostea”, „O, Măicuță Sfântă”, „Spre Emaus”, „Din mormântu-ntunecat”, „Ridicat-am ochii mei la ceruri”, „Nădejdea mea”, „Troparul Bobotezei”, „Troparul
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru tenor și orchestră și piese simfonice amintite)", cea a lucrărilor orchestrate de Rogalski este impresionantă. Talentul și măiestria sa de orchestrator au metamorfozat piese corale, vocale și instrumentale din repertoriul romănesc și universal. Vesriunea orchestrată a "Carnavalului" de Schumann datează din 1942 și reunește cea mai diversă paletă de instrumente, de la flautul piccolo la tubă și de la trianglu la harpă. În succesiunea tablourilor, Rogalski se
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
românești, vol. 1; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 2, 1970, editor Gheorghe Firca; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 3; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 4. Muzicologie (Monografii): D. G. Kiriac la 50 de ani de la înființarea Societății corale „Carmen”, în: Muzica (în colaborare cu Ion D. Chirescu și Vasile Popovici); Glinka, în: Probleme de muzică; Gavriil Musicescu (schiță monografică); D. G. Kiriac. Folclor (Studii): Sufletul românesc în muzica populară românească. Către diriguitorii revistei „Isvorașul”, în: Isvorașul; Pentru muzica
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
înaltă erudiție (știa chiar și ceva greacă și ebraica ) și includ " Veni Creator Spirituș, un imn la Duhul Sfânt, cântat adesea la Rusalii. (Secole mai tarziu " Veni Creator Spirituș ", va fi folosit de Gustav Mahler că fundație a primei sale corale și a celei de-a opta simfonii.) În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
la Festivalul Internațional de Muzică Corala Cracovia Cantans, Polonia (16 - 19 iunie 2011); tot în acest an este invitat să facă parte din juriul Festivalului de Muzică Corala de la Ohrid și să susțină un atelier de lucru despre tradiția muzicii corale ortodoxe în cadrul Festivalului Internațional Coral Corearte, Barcelona, Spania. 2010 - primește Marele Premiu al Festivalului de Muzică Corala de la Ohrid, Macedonia, unde a participat alături de corul SOUND. 2008 - primește Medalia de aur la secțiunea folclor „A cappella” și Medalia de argint
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
luna noiembrie a aceluiași an, în calitate de director artistic, organizează, cu sprijinul Primăriei sectorului 2 al Capitalei și al Centrului Cultural « Mihai Eminescu », Festivalul Coral Internațional « Muzică Balcanilor », o manifestare semnalată în Buletinul Coral Internațional publicat de Federația Mondială a Muzicii Corale. Cu ocazia Olimpiadei Corale Mondiale de la Bremen, în iulie 2004, este ales membru al Consiliului Olimpic Mondial. În 9 sept. 2003, primește Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a din partea Președintelui României. În aprilie 2002, participă la Seminarul Federației Corurilor
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
an, în calitate de director artistic, organizează, cu sprijinul Primăriei sectorului 2 al Capitalei și al Centrului Cultural « Mihai Eminescu », Festivalul Coral Internațional « Muzică Balcanilor », o manifestare semnalată în Buletinul Coral Internațional publicat de Federația Mondială a Muzicii Corale. Cu ocazia Olimpiadei Corale Mondiale de la Bremen, în iulie 2004, este ales membru al Consiliului Olimpic Mondial. În 9 sept. 2003, primește Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a din partea Președintelui României. În aprilie 2002, participă la Seminarul Federației Corurilor din U.E., organizație patronată
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
organizație patronată de Parlamentul European, unde este numit Președinte al Biroului Național pentru România. Între 2000 și 2006, la invitația Asociației Cantascuola din regiunea Piemonte, Italia, participă la proiectul CORI DI GIUNIO cu un Curs de măiestre corala pentru formațiile corale de copii din regiunea Piemonte reprezentate de cca. 25 de dirijori de cor. Stagiile se finalizează cu un concert al corurilor reunite (între 200 și 250 de copii) și un recital al cursanților adulți. În iulie 1999, participă la al
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Stagiile se finalizează cu un concert al corurilor reunite (între 200 și 250 de copii) și un recital al cursanților adulți. În iulie 1999, participă la al V-lea Simpozion Mondial de Muzică Corala organizat de Federația Internațională a Muzicii Corale (IFCM) la Rotterdam, Olanda. Printre altele, asista și la cursurile de măiestrie ale lui Eric Ericson. În decembrie 1999, este ales consilier al Comitetului Executiv al acestei organizații. Susține atelierul de lucru cu tema Expresia vocală la „Ranssegna Internazionale di
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
aricole în diverse ziare și reviste, emisiuni, interviuri și corespondențe radiofonice, transmisii și emisiuni de televiziune. Între 1974-1988 participa la toate manifestările artistice, turnee, festivaluri naționale și internaționale ale Corului Național de Cameră „Madrigal” condus de Marin Constantin. Înființează formații corale de amatori cu care obține numeroase diplome și premii la diferite concursuri și festivaluri naționale.
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
revine lui Giovanni Croce, urmat în 1609 de către Giulio Cesare Martinengo (1561-1613) și, în 1613, de Claudio Monteverdi (1567-1643). Perioada de dezvoltare a "școlii venețiene de muzică" a culminat cu creațiile lui Andrea și Giovanni Gabriele, cuprinzând compoziții de muzică corală, gupuri de suflători și instrumente de coarde, și compoziții pentru orgă. Organiști renumiți în acest timp sunt Claudio Merulo și Girolamo Diruta (1544-1610), a căror tehnică instrumentală și al căror stil interpretativ s-au răspândit spre nordul Europei în generațiile
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
specializarea în domeniul restaurării și reparării orgilor. La Universitatea din Strasbourg studiază și pianul sub îndrumarea profesorului Gustav Jacobsthal, de asemenea un admirator al lui Bach. În 1905, Widor, Schweitzer și alți patru muzicieni fondează "Paris Bach Society", o formație corală dedicată interpretării muzicii lui Bach. Instrumentul lui Schweitzer era orga, rol pe care și-l asumă până în 1913. Albert Schweitzer mai participă ca organist și la alte concerte și formații, cum ar fi Orféo Català În 1898, scrie la Paris
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
redifuzarea serialului la 5 ianuarie 2010 și, din nou, la 24 mai 2010. Vânzarea de casete în Regatul Unit a scăzut odată cu distribuirea filmului de lung metraj Bean și vânzarea anuală a lor din 2004. "Mr. Bean" are o lucrare corală scrisă de Howard Goodall și interpretată de corul Catedralei Southwark (mai târziu Christ Church Cathedral, Oxford). Textul este în latină: Melodia a fost lansată pe albumul lui Goodall, „Lucrări corale”. Goodall a scris și coloana sonoră a multor episoade din
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
anuală a lor din 2004. "Mr. Bean" are o lucrare corală scrisă de Howard Goodall și interpretată de corul Catedralei Southwark (mai târziu Christ Church Cathedral, Oxford). Textul este în latină: Melodia a fost lansată pe albumul lui Goodall, „Lucrări corale”. Goodall a scris și coloana sonoră a multor episoade din Mr. Bean. Primul episod nu începe cu melodia „Ecce homo qui est faba”, ci cu o piesă instrumentală, compusă tot de Goodall. Aceasta a fost folosită când Bean incomoda mașina
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
iluminare, de exemplu, Stevan Mokranjac, unul dintre cei mai buni cinci compozitori importanți sârbi și Đorđe Stanojević, un fizician și un astronom care a devenit ulterior rector la Universitatea din Belgrad. Viața culturală, de asemenea, a prosperat, cu multe societăți corale și artistice. Cele mai multe dintre instituțiile de învățământ au fost deschise la câteva luni după ce au fost deschise în Belgrad (Librăria publică etc.). A fost în această perioadă ideea de a muta orașul la malurile Dunării cu totul. Cu toate acestea
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
compus coloana sonoră a unei piese de teatru de la Cambridge, o producție a piesei "Viespile" a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
început o nouă fază în viața sa muzicală, caracterizată prin ritmuri încrucișitare vesele și prin armonii izbitoare. Lucrări importante din această perioadă sunt "Toccata Marziale", baletul "Old King Cole", Concertul pentru pian, oratoriul "Sancta Civitas" (preferata sa dintre lucrările sale corale) și baletul "Job: A Masque for Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
asistenta lui Vaughan Williams și s-a mutat cu el în casa sa din Surrey, aparent cu aprobarea tacită a lui Adeline, pentru care Wood a servit ca îngrijitoare până la moartea ei în 1951. Wood a scris libretul pentru lucrarea corală "The Sons of Light" ("Fiii luminii") și a contribuit la libretul lucrărilor "The Pilgrim's Progress" și "Hodie". Vaughan Williams și Wood s-au căsătorit în 1953, s-au mutat în Londra și au trăit acolo până la moartea compozitorului cinci
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
știau bine, iar tatăl său era pe lângă calitatea de profesor și cea de cunoscut paroh la o biserică de la Foișorul de foc. Fiind fiu de preot, nu primește repartiție după absolvire, așa că se angajează ca tenor într-o o formație corală sindicală, unde ajunge până în faza finală pe țară. Lucrează la Oficiul de Stat pentru Invenții și Inovații în perioada dintre anii 1959 și 1965. Angajat la Consiliul Național al Cercetării Știintifice (1969-1973), perioadă în care își pregătește și susține în
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
pentru cor de femei și pentru cor mixt, armonizate, fie pentru două sau trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se remarcă în deosebi cele 12 "Liturghii" ale sale, compuse în diferite tonalități și pentru diferite formații corale, în care mânuiește cu multă pricepere polifonia, dovedind o temeinică cunoaștere a motetului și madrigalului italian. Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeți ca Taras Șevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum și compoziții bazate
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
Hochschule für Musik und Darstellende Kunst din Stuttgart în 2005 și 2006. De asemenea a fost deseori invitată să facă parte din juriile unor concursuri de canto din România. Este de asemenea membru fondator al A.N.C.R (Asociația Națională Corală din România) și membru de onoare al Fundației culturale “Marțian Negrea”. Dacă arta Eleonorei Enăchescu a fost recunoscută prin acordarea Ordinului “Meritul Cultural” în grad de Ofițer pentru merite în domeniul “Artei spectacolului”, conferit prin decret prezidențial în 2004 și
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
fost gata la 22 iunie 1948. În această versiune, intitulată Oratoriul Bizantin de Paști, Patimile și Învierea Domnului a fost reprezentat în primă audiție în Germania, la 7 aprilie 1973, cu contribuția Capelei de Stat din Dresda, si a Formației corale Kreuzchor, la Kreuzkirche din Dresda, sub baghetă lui Martin Flämig, în prezența soției compozitorului. Soliști: Helga Termer (soprana), Käthe Röschke (alto), Hermann Christian Polster (baș), Gothard Stier (bariton). În România s-a cântat pentru prima oară la 12, 13, 14
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
dintre "surorile Mailly". Ludovic XV era un notoriu afemeiat și a avut numeroase metrese dintre care cea mai cunoscută este Madame de Pompadour. Maria a fost o devotată romano-catolică. Contribuția ei majoră la viața de la Versailles a constat în concertele corale poloneze săptămânale. Din căsătoria de la 4 septembrie 1725 cu Ludovic al XV-lea al Franței au rezultat zece copii: Maria a murit în 1768, cu șase ani înaintea soțului ei. Noua lui metresă era o fostă prostituată, Madame du Barry
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]