1,174 matches
-
Seacă izvorul autohton, care moare de la sine. Simona Șomăcescu, precedenta coordonatoare a companiei, a îmbogățit repertoriul prin preluarea unor coregrafii valoroase de Georges Balanchine, dar mai ales prin piesele moderne, semnate de Edward Clug și de Jiřy Kylian. Bijuteria sa coregrafică, Falling Angels, a fost aplaudată la Seara de balet din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, neîntrerupt, vreme de zece minute. Actualul coordonator al acestei companii, cea mai mare din țară, Alin Gheorghiu, a declarat în revista Festivalului că va face tot
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
coordonator al acestei companii, cea mai mare din țară, Alin Gheorghiu, a declarat în revista Festivalului că va face tot posibilul să aducă în repertoriu coregrafii de Roland Petit și de Jerome Robbins. Intenții foarte frumoase! Dar unde este creația coregrafică românească, care a lipsit cu desăvârșire în Festivalul enescian, fapt nescuzabil. După Ioan Tugearu urmează un gol imens, de mai multe generații, lucru deosebit de grav pentru această ramură coregrafică. La spectacolele de licență ale unor balerini ai Operei, de la Universitatea
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
și de Jerome Robbins. Intenții foarte frumoase! Dar unde este creația coregrafică românească, care a lipsit cu desăvârșire în Festivalul enescian, fapt nescuzabil. După Ioan Tugearu urmează un gol imens, de mai multe generații, lucru deosebit de grav pentru această ramură coregrafică. La spectacolele de licență ale unor balerini ai Operei, de la Universitatea de Științe și Arte „Gheorghe Cristea” am văzut lucrări promițătoare. Acești creatori în devenire trebuie încurajați, altfel domeniul sucombă în pace și onor. Nimeni nu ne va invita numai
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
pentru repertoriul abordat: Trilogia Ionesco: Rinocerii, această companie fiind astfel singura din lumea dansului care s-a aliniat sărbătoririi din acest an a lui Eugen Ionescu. Fragmentul prezentat, în coregrafia Monicăi Fotescu Uță, era reprezentativ pentru tematică și bine construit coregrafic, dar, din păcate, muzica respectivului fragment, bună de dansat pe ea la o discotecă, a coborât cu câteva trepte nivelul piesei. Trupa este însă bună și perspectivele ei sunt promițătoare. O altă surpriză plăcută ne-a oferit Diana Ferencz, de la
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
Carmen Lupei și Vlad Mărculescu mai au de depășit o etapă, aceea în care, după ce au ajuns la o stăpânire perfectă și calmă a unor țesături de dans academic, pot să-și exprime prin ele propria lor personalitate, dincolo de compoziția coregrafică pe care au preluat-o. Știu bine că acest lucru se poate, pentru că am în imagine, de exemplu, pe Margot Fonteyn și ce a reușit ea să imprime celebrei partituri din Lacul lebedelor - o senzualitate și o poezie care au
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
au abordat aceeași relație a cuplului, inspirată de întâlnirea Prințului cu Lebăda albă, din Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovsky, dar transpusă într-un mediu contemporan. În fine, cunoscutul Bolero al lui Maurice Ravel a fost prezentat într-o viziune coregrafică inedită, sub forma scenică a unui joc de șah, în alb și negru. Dansatori foarte buni și bine mulați pe stilul coregrafului, semn al unei mai îndelungate coabitări, au pus în valoare concepția artistică a acestuia, exclusiv prin dans, singura
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
cu un Grand Pas de Deux, pe muzică de Gioacchino Rossini, tratat de coregraful Christian Spuck într-o notă comică, iar după pauză cu piesa Fanfar Lx, concepută de Douglas Lee, pe muzică de Michael Nyman, o piesă mai subțirică coregrafic. Nu tot ce este modern este implicit și o valoare. Nu au lipsit din repertoriul clasic piese de mare rezistență cum ar fi un Pas de deux din Giselle, de Adolphe Adam, interpretat de Erina Takahashi și Dmitri Gruzdyev de la
Un dar pentru iubitorii dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6722_a_8047]
-
cănd compozitorul, vrând să-i spună mai multe despre concertul său, i-a trimis două pagini scrise despre această compoziție și s-a văzut că, în plan muzical ideile fuseseră gândite așa cum au fost apoi intuite și redate în plan coregrafic. Compozitorul și coregraful s-au cunoscut puțin la început, iar după întoarcerea la București a coregrafului, compozitorul i-a trimis un e-mail de mulțumire, pomenind despre ecourile care au ajuns până la el, ale celor încântați de lucrarea coregrafică văzută. Drumurile
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
în plan coregrafic. Compozitorul și coregraful s-au cunoscut puțin la început, iar după întoarcerea la București a coregrafului, compozitorul i-a trimis un e-mail de mulțumire, pomenind despre ecourile care au ajuns până la el, ale celor încântați de lucrarea coregrafică văzută. Drumurile noastre pe urma pașilor lui Iisus ne-au dus și în Palestina, pentru că Betleemul se găsește în teritoriile palestiniene, Beit Lehem în evrit însemnând Casa Pâinii. Da, casa pâinii noastre spirituale. Un autobuz ne-a dus de la Ierusalim
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
aș vrea să fiu maestra de balet la Operă din Berlin. Desigur că am răspuns afirmativ. La recomandarea ei, am dat o audiție și am fost angajată pe loc. Din 1975 până în 1978 am fost maestra de balet și asistența coregrafica la Deutsche Oper Berlin Vest. Dar în 1978, Patricia Nearry, devenise directoarea Baletului Operei din Zürich și m-a invitat să vin acolo că maestra de balet. Director artistic era chiar George Balanchine. Îți dai seama ce fericire, ce cinste
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
mult mai mult decât atât, se poate spune că este chiar artă. Street dance-ul a început să câștige tot mai mult teren și în țara noastră, foarte mulți tineri orientându-se către zona de competiție, care implică mai mult acte coregrafice decât cea a street-ului pur, care presupune în primul rând și în mare parte improvizație. Sentimentul care te încearcă atunci când urci pe șcenă este de nedescris, parcă timpul trece mai încet, emoțiile te copleșesc,iar atunci când publicul te aplaudă
Streetdance-ul prinde elan în România () [Corola-journal/Journalistic/65911_a_67236]
-
de Muzică și Dans din Ierusalim și rezultatele noastre nu au fost mărunte. În acei ani am montat fragmente din baletele Bayadera, Don Quijote, Lacul lebedelor, Frumoasa din Pădurea Adormită, Giselle, Raymonda. De asemenea, mama a pus în scenă multe miniaturi coregrafice și balete, între care Cenușăreasa, Spărgătorul de nuci, Cippolino, Bolero, Vals și o Simfonie camerală, și în toate aceste spectacole eu dețineam roluri principale. în anul 2004 noi am decis să deschidem singure o Școală, iar din 2006, când mama
Interviu cu Nadya Timofeeva by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6455_a_7780]
-
Le Spectre de la Rose de Weber și Petrouchka de Stravinski în coregrafia lui Mikhaïl Fokine; L'après-midi d'un faune de Debussy în varianta lui Nijinski și Le Tricorne de M. de Falla, în coregrafia lui Léonide Massine. Aceste piese coregrafice au intrat, cu timpul, în repertoriul Operei Mari din Paris, iar acum au fost adunate într-un singur spectacol cu valoare simbolică, omagială. Menționez că s-au păstrat identic atât decorurile, cât și costumele inițiale, oferindu-se astfel o imagine
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
a unor creatori străini, precum Yoshiko Chuma (Poonarc ) - pentru ca de curând să îi vedem numele pe un afiș în calitate de coregraf. Acum câțiva ani, actorul încă în formare Ionuț Stana se afirma pe sine, în cadrul laboratorului PerForming the Body, prin piesa coregrafică Ce poate corpul meu să facă, și ceea ce făcea era de o deosebită sugestivitate plastică. In alte situații, un grup de actori, modelați de un coregraf, spuneau totul prin mișcarea propriilor corpuri. Dacă Miriam Răducanu are vechime într-un astfel
Una historia de tango by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6361_a_7686]
-
brusce. Și, deși tangoul poate părea doar un simplu dans de salon, în variantele sale scenice, pretinde partenerilor o mare concentrare interioară. Ca și în alte situații mai sus evocate, corpurile actorilor Teatrului Masca s-au lăsat remodelate de gândirea coregrafică a Ioanei Macarie, configurând un spectacol care a prins un contur expresiv prin mijloacele dansului.
Una historia de tango by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6361_a_7686]
-
un spectacol construit cu o trupă românească, pe care a reușit să o alcătuiască Răzvan Mazilu și din care face și el parte, tot el semnând, ca și anul trecut, și realizarea costumelor, întru totul potrivite spiritului și atmosferei piesei coregrafice, dominante fiind linia modernă, plină de fantezie, și culoarea neagră. Începând cu Urban Kis, creația sa de la Operetă, dansatorul-coregraf-regizor Răzvan Mazilu a devenit și creatorul costumelor din spectacolele pe care le face sau în care dansează. Depeche Dance este conceput
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
de dans este un procedeu destul de răspândit. Spectatorii români au avut ocazia să urmărească la București spectacolul lui Maurice Bejart, Balet pentru viață, conceput preponderent pe muzica formației Queen. Încă de anul trecut remarcam linia preponderent liniară, ascuțită, a țesăturii coregrafice concepută de Massimo Gerardi, în stil neoclasico - modern, mai variată ca gândire plastică și mai încărcat de substanță ideatică în spectacolul Flashback decât în cel de anul acesta. Oricum, compoziția coregrafică, atâta câtă era, a fost bine pusă în valoare
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
anul trecut remarcam linia preponderent liniară, ascuțită, a țesăturii coregrafice concepută de Massimo Gerardi, în stil neoclasico - modern, mai variată ca gândire plastică și mai încărcat de substanță ideatică în spectacolul Flashback decât în cel de anul acesta. Oricum, compoziția coregrafică, atâta câtă era, a fost bine pusă în valoare în primul rând de Răzvan Mazilu, și de astă dată într-o formă excelentă, dar și de ceilalți dansatori Mircea Ghinea, Bianca Patrichi, Levente Szasz, Judith State, Laura Andrei, Cristian Chiș
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
Mihai CANCIOVICI Opera Națională București ne-a oferit un mare eveniment coregrafic, îndelung așteptat de iubitorii artei dansului: prezența pe scenă pentru prima oară în România a unei coregrafii în stil Balan-chine. Remarcăm, încă de la început, eforturile și strădania conducerii instituției și ale Companiei de Balet de a contracta cu Trustul George
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
bucurie deosebită, de care am parte pentru prima dată și pe care mi-am dorit-o de mult în secret: să pot lucra numai cu un mănunchi de dansatori, toți cu statut egal, partitura fiecăruia având egală greutate în compoziția coregrafică, fiecare fiind o personalitate care se pune în valoare pe sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-balerini ai Operei Naționale București, dar mai mult decât atât, individualități distincte, fiecare intrând
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
personalitate care se pune în valoare pe sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-balerini ai Operei Naționale București, dar mai mult decât atât, individualități distincte, fiecare intrând în țesătura mea coregrafică cu propria originalitate." Pe muzică sugestivă, dansatorii creează o anumită stare, configurația figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader, Gigel Ungureanu, Valentin Stoica și Virgil Ciocoiu, au răspuns admirabil, atât tehnic cât și artistic, cerințelor coregrafului, realizând o lucrare de excepție pentru cariera lui Ioan Tugearu care, după opinia noastră, în ciuda unor stiluri diferite coregrafic, s-a mariat perfect cu partea a doua a serii. La succesul acestei prime părți a contribuit, fără îndoială, și Adriana Urmuzescu, ale cărei costume au realizat o cromatică adecvată, oferind balerinilor posibilitatea de a se desfășura în voie. Momentul
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
repertoriul unor mari compozitori. Personalitatea lui Balanchine a fost împlinită prin-tr-un simț al muzicii rar întâlnit: cunoștea partituri, înțelegea sensul lor adânc. A orchestrat mișcarea balerinilor săi ținând cont de fiecare frază muzicală, de accentele pe care le-a gândit coregrafic. Stilul Balanchine presupune o anumită tehnică a interpreților, agilitate și viteză în execuția figurilor, plastică specială a trupului în dans. Deși unele figuri se repetă, reiterarea lor creează varietate, niciodată nu sunt la fel. Există o sincronie perfectă în dans
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
trupurile dansatorilor, modelându-le artistic într-un desen de rară frumusețe, care are o geometrie perfectă a sa, specifică în spațiul de dans. În acest tip de balet numit „alb", fără expresie artistică pe fețele balerinilor, corpul devine un instrument coregrafic, el se subsumează nevoii coregrafului de a face ca mișcarea să capete vibrație interioară într-o simbioză perfectă cu muzica, ceea ce creează spectatorului o stare de emoție artistică, de poezie și fascinație aparte. Valse Fantaisie, realizat în 1967, este o
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
răspândite de jurîmprejurul scenei și încercate de câteva ori, pe câte un singur picior, de ambii dansatori, cât și bara lungă, element nelipsit dintr-o sală de studiu, folosită de cei doi interpreți, în mai multe momente ale demersului lor coregrafic. În acest sens, remarcabil ca atmosferă, este sfârșitul spectacolului, simplu, dar plin de încă rcătură simbolică, când siluetele dansatorilor, văzute à contre jour, se zăresc înaintând una spre cealaltă, pe bară, pentru ca în final, să se prindă de mână, ca
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]