657 matches
-
istorice, ale unui neam. După această formidabilă regăsire de sine a neamului și a originii sale, după acceptarea modelelor formatoare ale Vestului luminat, o dată pentru totdeauna, nu ne rămânea decât de a păstra această avuție și acest efort magnific al corifeilor pașoptiști, postpașoptiști, clasici și moderni ai culturii noastre. A păstra, În sensul dinamic al tradiției, este adesea mai greu, mai eroic chiar decât a inova tot timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu-l mai primeau pe Ceaușescu, iar nu puține ziare occidentale, denunțând abuzurile sale În materie de drepturi civice sau de construcții edilitare - scandalul Casei Poporului! -, nu rareori Îl arăta drept un outsider printre țările din Est, relațiile sale cu corifeii „lumii a treia” Îl făceau extrem de interesant pentru cancelariile puterilor politice. Și, mai ales, cele cu lumea arabă; odată cu răsturnarea sahului Iranului și cu formidabila Întoarcere a „mulahului” Khomeini În Iran, cu umilința pe care a Încasat-o Jimmy Carter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care unii dintre Înverșunații corifei ai emigrației noastre literare pariziene nu aveau cum sau nu puteau să-l conceapă, să-l accepte, deoarece nu-l trăiseră pe propria piele! -, o dictatură Îndelungată, ce face parte dintr-un sistem de dictaturi apropiate și asemănătoare, acceptate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceaușiști a fost acela când un grup de scriitori - Manolescu, Dimisianu, Sorescu, Blandiana, Doinaș și alții - au inițiat o moțiune, ce purta zeci de semnături, către conducerea de partid, prin care se cerea Întrunirea consiliului! Fapt respins, se’nțelege, iar corifeii acestui memoriu, după obiceiul vremii, au fost chemați pe rând, pe la diverse foruri, municipiul de partid, c.c. etc. și au fost intimidați, presați să renunțe la asemenea „acte nebunești!” (Una dintre amenințările mizere, tipice ultimilor ani ai dictaturii, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
căi de salvare, oricum nu s-au prea împotrivit deciziilor politice luate pe atunci. Unii dintre ei chiar au trecut cu arme și bagaje de partea puterii. Un Adrian Păunescu, care până prin '70-'71 era și el unu-l dintre corifeii poetici, e un caz foarte tipic. Ion Gheorghe e un caz ceva mai complicat, dar și el, cel puțin ideologic, a trecut de partea cealaltă. Sau chiar scriitori ceva mai vârstnici, ca Eugen Barbu, care atunci se lansase și care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ortografiei etimologice, propusă de autor pentru scrierea limbii române cu caractere latine. Expunerea teoretică a ortografiei românești cu litere latine este cuprinsă și în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Viena, 1780). Și ceilalți corifei ai Școlii Ardelene au postulat ortografii asemănătoare: Petru Maior (Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi, 1819), Ioan Budai-Deleanu (Scrisoarea către P. Maior, post 1815, Temeiurile gramaticii românești, ante 1820). Abia Gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu, apărută în 1828
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
istoriografia critică ardeleană a fost determinată de împrejurările vieții politice ale secolului al XVIII-lea, care i-au impus și caracterul militant. Faptul se explică prin necesitățile de interes național, cărora a fost chemată să răspundă această istoriografie. Istoriografia marilor corifei s-a datorat în opinia sa organizării mișcării naționale de emancipare, dar și comunicării cu Occidentul, prin unirea religioasă, care i-a situat pe români în contact cu clasicismul, cu opera istorică a umaniștilor și care i-a edificat asupra
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
cărți-dialog - excelentă, cum o afirmam! - de partea „maternă”, mai ales, stă în aceea că M. Călinescu, în fervoarea, legitimă, anti-comunistă, aruncă, cum zice francezul, „copilul odată cu apa din lighean”! El face ceea ce fac azi în România post-decembristă și unii „noi corifei” care, voind să se salte cu un ceas mai devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al regimului căruia i s-a retras cetățenia română, dar care, atunci când, la începutul anilor ’80, la Paris, i-am dat antologia Aer cu diamante, publicată pe banii tinerilor M. Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, lansând corifeii unei noi, splendide generații ce lupta cu ciocanul obstrucției ceaușiste, s-a entuziasmat - deși Țepeneag nu e nici critic, nici poet! -, i-a tradus și publicat la Paris pe sus-numiții tineri, apoi, în decursul vremii, a tradus și publicat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu mai vorbim de „imagine”! Până azi, emigrația română de la Paris e cunoscută drept un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai dezunită, până la marginile mahalagismului cultural, dintre toate numeroasele emigrații din țările „mici” europene! Iar după anii ’90, aceiași „corifei” parizieni, care judecau meritele și creația după „dosar” în primul rând, preluând, vrând-nevrând, sculele cele mai primitive ale psihologiei politicii extremiste, au vrut să creeze același climat de „departajare” și în România, de astă dată, pe solul fizic și cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument contra autorului Breban care era publicat la Paris, colorându-l în ochii presei literare franceze și ai mediilor ca „dubios”, iar, în ultimii ani înaintea lui Decembrie ’89, chiar ca „agent de influență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apropo de „misterul istoriei”, că în ciuda admirației și respectului profund pe care-l avem față de istorie ca știință, mai ales istoria științifică, cea care a răspuns celei romantice prin argumente critice și materiale, Gibbon și Momsen fiind în primul rând corifeii acelei științe, acelui „mod de a vedea lucrurile” pe care l-am preluat cu toții, azi, în ce mă privește eu cred că dincolo de aspectele indubitabile materiale, moravuri, cutume, mărturii etc., istoria e sub-întinsă de un „spirit”, dar nu neapărat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să întoarcă spatele puternicei, ispititoarei influențe franceze, rococo-ului, și să-și ridice ochii spre „nordici”, spre englezi, cu care, spunea Lessing, „geniul” german se potrivește mai bine. Și astfel, școala tinerilor de geniu, numită și Sturm und Drang, și corifeii ei, printre care Goethe, Schiller - și am putea foarte bine să-i adăugăm acestui curent pe tinerii filozofi „romantici”, un Schelling, un Fichte, un Hegel și apoi Schopenhauer! -, au creat acea „întorsătură” magistrală, acea „direcție” culturală și ideatică răsplătită benefic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de Samuil Micu, și, ca un omagiu adus amintirii istoricului ardelean, Elegia a XXV-a de Gh. Șincai, în limba latină. Sunt publicate articole privitoare la corifeii Școlii Ardelene, Micu, Șincai și Maior, sau la activitatea lui I. Budai-Deleanu, Ienăchiță Văcărescu ș.a. Nu lipsește interesul istoric și critic pentru literatura originală românească. Astfel, într-un studiu amplu dedicat comparației dintre stadiul de dezvoltare al limbii române la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
considerând, de pildă, drept „curente diversioniste” și „retrograde” nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. Prezentare... e de fapt un „îndreptar” maniheist, sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte a activității de editor este Costache Negri. Ediția Scrieri (I-II, 1966) cuprinde, pe lângă beletristică, bogata și însemnata corespondență particulară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
dintre gânditori, trăitori în spațiul italic în secolele XIV-XVI (Leonardo Bruni Aretini, Leon Battista Alberti, Vittorino Rambaldoni etc.) vorbea despre nevoia de educație a tinerilor, o educație aferentă schimbărilor petrecute în viața economică, politică și culturală din comunitățile italiene. Iluștrii corifei renascentiști au exprimat sentimentul încrederii constante în menirea și funcțiile educației, dar și în posibilitățile nelimitate de dezvoltare psihorațională și emoțională a copilului/ tânărului. Apărea din nou, după mai mult de zece secole, ideea asigurării unei educații variate a copiilor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în care munca dobândea atributul obligativității pentru toți cetățenii, devenind valoarea supremă a sistemului social. Cei mai reprezentativi gânditori ai socialismului utopic din acea perioadă a fost Thomas Morus și Thomasso Campanella. Thomas Morus (1478-1535) poate fi recunoscut drept primul corifeu al teoriei socialist-utopice privind organizarea societății de tip egalitar, în care educația și învățământul ocupau un loc apreciabil. Lucrarea sa Utopia sugerează teza conform căreia faptele relatate de autor nu se petrec în lumea reală, contemporană cu autorul, dar că
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
caracter antifeudal și semnifica o expresie a conștiinței naționale în formare, care avea drept scop dobândirea egalității în drepturi politice a națiunii române cu celelalte minorități ale principatului, iar pe de altă parte depășirea stării de înapoiere spirituală a românilor. Corifeii mișcării culturale ardelene au preluat teza latinității poporului român de la umaniștii secolului al XVII-lea, pe care apoi au amplificat-o în spirit iluminist, astfel încât ideologii acestei mișcări s-au manifestat și ca adevărați educatori, atât pe tărâmul teoriei pedagogice
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Viena, Budapesta, Zagreb, Țările Române, au fost edificate În mare măsură prin contribuția tehnică și financiară a aromânilor. În cultura română lista cu nume de aromâni este imensă. Să amintim doar câteva nume ca Spătarul Nicolae Milescu, mitropolitul Dosoftei, sau Corifeii Școlii Ardelene, tribunii ardeleni, sau Nicolae Iorga, familia Hurmuzache, C. Stere până la Mihail Sadoveanu și sfârșind cu Marin Sorescu, zeci și sute de intelectuali macedoromâni s-au identificat cu viața românească. Într-o prezentare ca acea de față cu caracter
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ctitorul, hramul bisericii, și data când a fost ridicată: „Euseviosul și iubitorul de Christos Io Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn țerei Moldavei, fiul lui Bogdan Voievod, a început și a zidit acest templu în numele sânților, slăviților și tot-lăudaților corifei Apostoli Petru și Pavel, pe Drăslăvăț, ce s-a săvârșit în anul 7003, iară al domniei lui, anul 38 curent, luna Noemvrie 30”. Construită între anii 1753-1756 de episcopul Inochentie, cu sprijinul domnitorului Matei Ghica (1753-1756), biserica actuală a păstrat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în capul mișcărei separatiste, cu intențiunea probabil, deși nemărturisită, de a deveni Domn al Moldovei. Un fel de plebiscit s-a organizat în saloanele sale unde se subscria pentru dezlipirea țărilor surori; se făceau dese întruniri publice la primărie, unde corifeii separatiști, între care se distingeau Dl. Nicu Ceaur Aslan și răposatul Teodor Boldur Lățescu, țineau discursuri de o extremă violență contra fraților noștri munteni; se specula prin o gazetă înființată ad-hoc asupra intereselor noastre vătămate prin strămutarea capitalei în București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Longitudinilor a apărut un "colegiu director" format din Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și... Tudor Țopa. Resimțind probabil o anume lipsa de notorietate, mai toate tinerele redacții ale noilor reviste literare din țară practicau acest gen de supraimpresiune. Cei trei "corifei" ai Școlii prozatorilor târgovișteni nu lucrau propriu-zis în redacția revistei. Însă eu unul aveam dese contacte cu Mircea Horia Simionescu care petrecea mare parte din vreme la Pietroșița, o localitate în nordul județului Dâmbovița, situată cam la 35 de kilometri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]