711 matches
-
corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a veridicității. Se pune un accent deosebit pe detaliile vestimentare, pentru a se păstra într-un con de umbră, misterios, aluziile directe la corporalitatea femeii.908 Personajul feminin are o inteligență nativă, un spirit practic și un simț al umorului care o fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci tot unui bărbat, deoarece femeia intra în proprietatea cuiva, de obicei tatăl sau soțul. În cazul unei fecioare, violul îi denatura nu ființa, corporalitatea, „ci valoarea în sine ca proprietate pe piața căsniciei”, și de cele mai multe ori aceste prejudicii se remediau prin bunuri 929 Ibidem, vol. I, p. 147. 930 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 125. 931 Pamela E. Barnett, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a veridicității. Se pune un accent deosebit pe detaliile vestimentare, pentru a se păstra într-un con de umbră, misterios, aluziile directe la corporalitatea femeii.908 Personajul feminin are o inteligență nativă, un spirit practic și un simț al umorului care o fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci tot unui bărbat, deoarece femeia intra în proprietatea cuiva, de obicei tatăl sau soțul. În cazul unei fecioare, violul îi denatura nu ființa, corporalitatea, „ci valoarea în sine ca proprietate pe piața căsniciei”, și de cele mai multe ori aceste prejudicii se remediau prin bunuri 929 Ibidem, vol. I, p. 147. 930 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 125. 931 Pamela E. Barnett, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au concurat la legitimarea gestualității: antropologia (de la textul fondator al lui Marcel Mauss referitor la "tehnicile corpului" pînă la cercetările lui Leroi Gourhan asupra diacroniei kinezicii sau Marcel Jousse privind antropologia gestului), psihanaliza și fenomenologia (Freud, Merleau-Ponty) prin evidențierea statutului corporalității în instituirea și distribuirea semnificației, științele comunicării și mediologia prin evidențierea spectacularului, look-ului, star-system-ului, altfel spus prin sincretizarea codurilor mobilizate. Gestul este o practică socială (chiar într-o conversație fără vizibilitate, cum ar fi cea telefonică gesturile sînt prezente
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fi modelata și prin aceste modalități verbale expresive specifice care aparțin laturii etno-idiomatice și care conturează matricea mentală a respectivului popor. Putem menționa: * pe de o parte, baladele tradiționale românești: "Miorița" (1850) sau "Meșterul Manole" (1852). Ambele balade prezintă o corporalitate economică. Dincolo de aspectul metafizic al Mioriței, Alină Mungiu-Pippidi (2002: 81) identifica relații dintre oameni bazate pe neîncredere și invidie socială. Deși Mircea Eliade a încercat să justifice acțiunea Meșterului Manole de a-si zidi soția între zidurile Mănăstirii Argeșului, astfel
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
nemediată. Fără să înțeleagă cu adevărat arta scriitorului francez și nici subtilul mecanism al memoriei involuntare, Lovinescu identifică mereu la baza procesului de rememorare un stimul vizual sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității. Așa se explică, de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de sensibilitate și de intuiție, câtă vreme se raportează la sine și la lumea din jur doar via
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu-i trebuie decât izvoare de durere" (Nicolae Iorga, "Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în op. cit., p. 255). 138 La fel explica Lovinescu "legea" cauzalității inverse vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 272. Pentru înțelegerea implicațiilor corporalității în procesul creator, vezi Richard Shusterman, Conscience du corps. Pour une soma-esthétique, tr. Nicolas Viellescazes, Éditions de l'éclat, 2007. 139 Într-o cronică la roman, Călinescu ținea să se delimiteze tranșant de interpretarea criticului de la Sburătorul: "altul e sensul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă însemne halucinante, "păduri de piatră"; neadormit, "demonul timpului" incită la "rătăcire pe drumul drept". Într-o peisagistică seacă, oarecum philippidiană, ideile dobândesc o subțire corporalitate; la modernul Liviu Ioan Stoiciu, cel din Glasuri în labirint, sentimentul tragic al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii în totul, fiecare subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemenea unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
simpatizant, apoi cel mai Înverșunat prigonitor al origeniștilor din deșertul Egiptului, oferă cîteva informații de detaliu asupra trupurilor Învierii și completează lista erorilor origeniste cu Încă două puncte. Trupurile Învierii nu sînt incoruptibile, ele rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă la sfîrșitul domniei lui Cristos și la a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eliberare și de mîntuire, voit prin Înclinarea providențială și binevoitoare a lui Dumnezeu 45. Crearea trupurilor a fost precedată de o „judecată dintîi”, care va fi urmată de multe altele 46. Judecata de pe urmă va marca și dispariția definitivă a corporalității 47; cînd totul i se va supune lui Cristos, domnia lui Cristos va lua sfîrșit 48. Dar cum stau lucrurile cu acel origenism anatemizat În secolul al VI-lea, În 543 și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui cu Luna. Ideea că cele două astre au raporturi sexuale aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi o interpretare negativă a origenismului, susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
extrem de sofisticate, reinterpretată astfel Încît să poată fi larg acceptată și combinată cu un element maniheist (antagonismul celor două Principii), tot de origine livrescă Însă ceva mai superficial. Au fost revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a percepției asupra corpului și a conștiinței umane. Concomitent cu apariția calculatorului digital, a cyberspațiului și a biotehnologiilor, emerge o percepție asupra ființei umane înțelese drept cyborg, avatar online sau entitate transgenică, pentru a numi cele mai răspândite ipostazieri ale corporalității și identității conturate în spațiul virtualității. Este ceea ce numim ontologie virtuală, cadru existențial care este conectat unei ideologii virtuale și ajunge să cuprindă și teoriile și practicile postumanului 1 în contextul proliferării tehnologiilor informațional-comunicaționale. Deși zdruncinarea ontologiei clasice și intruziunea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologice, atunci postulatele tehnoculturale ale ființei postumane sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste modele schimbabile de subiectivitate, identitate și corporalitate corespund noilor configurații spațial-virtuale ale tehnoștiințelor comunicaționale. Modurile în care ființa umană este privită, construită și (autoăcontrolată depind și de schimbările survenite asupra noțiunilor de realitate, spațiu și natură, modificări care nu pot fi ignorate când vine vorba de trupul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
construită și (autoăcontrolată depind și de schimbările survenite asupra noțiunilor de realitate, spațiu și natură, modificări care nu pot fi ignorate când vine vorba de trupul și conștiința integrate noilor medii de existență și cultură. Fenomenologia a arătat legătura dintre corporalitate și spațialitate în zona existenței nemediate tehnologic, însă această legătură își dovedește astăzi complexitatea inclusiv în contextele hipertehnologizării, cu atât mai mult cu cât dimensiunile lumii fizice se întrepătrund cu cele ale universului numeric. Se creează astfel oportunități, dar și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
marca virtualității. Astfel, o experiență a realității virtuale depinde de mișcarea și de senzorialitatea corporale, iar aplicațiile și constructele acesteia, oricât de abstracte sau numerice în aparență, se bazează pe necesitatea întrepătrunderii zonei tehnologicului cu teritoriile perceptive și actanțiale ale corporalității fizice și societale. Aspectele corporealității și ale identității în cadrul virtualității vor fi privite însă în mod critic moderat, mai degrabă decât cu entuziasm (cel mai adesea nejustificabilă și din perspectiva unilaterală a revoluției informatice. Reconfigurarea și refigurarea tehnologică a corpului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umane se înscriu în zona eticului în momentul în care utilizarea biotehnologiilor nu este o practică neutră, iar provocările tehnoștiințifice lovesc în straturile adânci ale corporealității umane. Condiția virtualității se dovedește a fi punctul de intersecție dintre realitate, materialitate și corporalitate, pe de o parte, și miturile, simbolurile și constructele cultural-imaginale, pe de altă parte. Antropologia culturală a relației dintre ființa umană și tehnologie își dovedește, la începutul mileniului al treilea, legitimitatea, ca discurs asupra corpului și identităților hibride. Rezumatul capitolelortc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și privite cu ochi critic, de la testul Turing la virușii electronici. Protezarea ființei umane este unul dintre procesele hipertehnologizării, analizat cu predilecție, ca o ipostază antropologică ce depășește cadrele înguste ale mecanologiei. Se ajunge astfel la o intersectare conceptuală între corporalitatea cyborgică și „mașinile dezirante” sau „corpul fără organe”, sintagme din filosofia deleuzo-guattariană rediscutate în noile contexte tehnoculturale. Atingând problematica dorinței, studiul se îndreaptă în direcția reformulării noțiunilor de corporalitate, plăcere, seducție și erotism în cadrul simbiozei ființă umană - tehnologie, trăgând concluzia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înguste ale mecanologiei. Se ajunge astfel la o intersectare conceptuală între corporalitatea cyborgică și „mașinile dezirante” sau „corpul fără organe”, sintagme din filosofia deleuzo-guattariană rediscutate în noile contexte tehnoculturale. Atingând problematica dorinței, studiul se îndreaptă în direcția reformulării noțiunilor de corporalitate, plăcere, seducție și erotism în cadrul simbiozei ființă umană - tehnologie, trăgând concluzia necesității prezenței procesului de întrupare în urma punerii față în față a unor discursuri cyberculturale (de tipul Sobchack vs Stoneă sau a discutării critice a teoriei filosofice a lui Michael
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este acaparat în zona normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor tehnoștiinței este văzută în această ilustrare ca o întoarcere nefastă împotriva propriului demers, ca o tentativă de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]