493 matches
-
și amenajată în stil retro, cu mult bun gust, de arhitectul bucureștean Mihai Popescu poate primi în același timp 70 de persoane la mese. Clienții pot alege din meniul localului trei feluri de cafea expresso: „Montaine“, „Illy“ sau „Torteria del Corso“, cafea nesspresso sau cafea la filtru „Supremo Medelin“. De asemenea, aici pot fi servite mici gustări cu specific franțuzesc sau chiar brânzeturi alături de vinurile roșii importate din Franța, Italia și Chile. Rezervările se pot face la telefoanele 0256/498 953
Agenda2006-05-06-comert () [Corola-journal/Journalistic/284686_a_286015]
-
literară. Sigur că autorul e poet prin structura, debutînd, încă în 1936, cu placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel din 1945, Turnuri). Dar lirismul e bine controlat în aceste amintiri fericit întitulate Între Capșa și Corso, atestînd deprinderea în ale prozei, verificată și prin cele ale sale două române istorice din 1961 și 1962. De altfel, memorialistica e, prin natura ei, elegiaca și profund subiectivă, încît poezia și proza de evocare ale autorului fac casă bună
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
metal, cu zahărul cubic alături și, obligatoriu, paharul cu apă rece. Cel mai bun șvarț, mersese buhul, se servea nu la Capșa (unde, atunci, se introdusese și cafeaua filtru, pe care am mai apucat-o și eu), ci la cafeneaua Corso, ținută de un papă Finkelstein (avea și restaurant), frecventata de Eftimiu, Vinea, Cocea, Vianu, Al. Rosetti. Dar și de foarte tînărul Emil Cioran. Acesta, încă din studenție și, apoi, după absolvire, locuia la hotelul Stănescu din apropiere, toată ziua citea
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
restaurant), frecventata de Eftimiu, Vinea, Cocea, Vianu, Al. Rosetti. Dar și de foarte tînărul Emil Cioran. Acesta, încă din studenție și, apoi, după absolvire, locuia la hotelul Stănescu din apropiere, toată ziua citea la Bibliotecă Fundației, iar seara, adastă la Corso, care se află undeva printre clădirile situate peste drum de Palatul Regal, între Ateneu și Bibliotecă Fundațiilor, dărîmate, pentru amenajarea Pieții Palatului, spre sfîrșitul anilor treizeci. Cioran se instala în sala de jos, la o masă anume rezervată presei, actorilor
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
între Ateneu și Bibliotecă Fundațiilor, dărîmate, pentru amenajarea Pieții Palatului, spre sfîrșitul anilor treizeci. Cioran se instala în sala de jos, la o masă anume rezervată presei, actorilor și scriitorilor sau, de cele mai multe ori, la masa ardelenilor (era, acolo, la Corso, si o astfel de masă rezervată). Acolo, la masa ardelenilor, se află inevitabilul Crăciunel, de care Cioran își amintea nostalgic și la Paris, ca de un personaj enigmatic și înțelept. Acolo mai veneau și prietenii săi Petre Tutea și Bucur
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
ultimii ani, rămas fără marile procese și nemaifiind lăsat să publice. Bine surprinse sînt personalitățile unor H. Bonciu, Ștefan Antim, Cezar Petrescu, Al. Rosetti, Vladimir Streinu, Vasile Voiculescu și încă mulți alții. Cartea d-lui Vlaicu Barna, Între Capșa și Corso, merita citită că un bun, fermecător op de memorialistica. E și savuros și un bogat că (să spun așa) instrument de informatie în ale istoriei literare. Vlaicu Barna, Între Capșa și Corso, Editura Albatros, 1998.
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Cartea d-lui Vlaicu Barna, Între Capșa și Corso, merita citită că un bun, fermecător op de memorialistica. E și savuros și un bogat că (să spun așa) instrument de informatie în ale istoriei literare. Vlaicu Barna, Între Capșa și Corso, Editura Albatros, 1998.
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
anului 1930: „Capitol“ (Bd. Regele Ferdinand), „Apollo“ (Parcul Regina Maria), „Doina“ (str. Memorandului nr. 30), „C. F. R. “ (str. Gării nr. 22) și Căminul Muncitorilor (str. Galați - actuala 7 Aprilie). După un-sprezece ani, în 1941, lista se completează cu Cinema „Corso“ (str. I.C. Brătianu - actualul Bd. General Dragalina) și „Thalia“ (str. Baron Vest - în prezent N. Lenau). În același an, Primăria îl achiziționează pe acesta din urmă, singurele cinematografe particulare rămânând, până la naționalizarea din 1948, doar „Corso“ și „Atlantic“ (fostul „Doina
Agenda2004-3-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281942_a_283271]
-
se completează cu Cinema „Corso“ (str. I.C. Brătianu - actualul Bd. General Dragalina) și „Thalia“ (str. Baron Vest - în prezent N. Lenau). În același an, Primăria îl achiziționează pe acesta din urmă, singurele cinematografe particulare rămânând, până la naționalizarea din 1948, doar „Corso“ și „Atlantic“ (fostul „Doina“). Apropiindu-ne de prezent, regăsim deja nume familiare multora dintre noi. O evidență a anului 1966 cuprinde la capitolul cinematografe „Modern” (fostul și viitorul „Capitol”), „Parc “ ( pe care bunicii îl mai numesc și acum “Apollo”), „Studio
Agenda2004-3-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281942_a_283271]
-
nume familiare multora dintre noi. O evidență a anului 1966 cuprinde la capitolul cinematografe „Modern” (fostul și viitorul „Capitol”), „Parc “ ( pe care bunicii îl mai numesc și acum “Apollo”), „Studio” (un ultim avatar al „Scalei” și mai apoi „Thalia”), „Melodia” („Corso”-ul de altădată), „Arta” (în Iosefin, pe Iancu Văcărescu), „Victoria” (str. Ciprian Porumbescu) și „16 Februarie” (Clubul C.F.R. de pe str. Măceșilor). În anii următori, cinematografele timișorene cunosc o afluență de spectatori fără precedent, rămânând, alături de teatru (ce privea adeseori cu
Agenda2004-3-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281942_a_283271]
-
putut chema, la fel de bine, Fețele orașului. Au apărut, în ultima vreme, cel puțin două reeditări consistente - începutul seriei memorialistice a lui Bacalbașa, Bucureștii de altădată (Humanitas, 2014) și instantaneele din lumea scriitoricească bucureșteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso (Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
o sclipire, o stofă, așa cum o vede, dintr-o clipă, în trenul care-i aduce la București, un bătrân fost ministru, mor pripit și absurd. Pe lângă drogurile diluate ale orașului - glorie, bani, situație, plimbări în toalete care stârnesc invidia pe corso, apar, la sfârșitul romanului, și drogurile adevărate, care pun, în toată încurcătura, o neverosimilă ordine. Deși lumea e aproape aceeași de la Camil Petrescu, n-are forța și profunzimea ca să trăiască și să moară prin ea însăși. Cu atâta infuzie de
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
Internațional“ a deschis în cursul acestei săptămâni cel de al doilea magazin propriu din Timișoara(primul fiind situat în incinta Centrului Comercial „Kapa“), respectiv, cel de al 80-lea din țară, amplasat în Piața Victoriei nr. 8 (în spațiul fostului „Corso“). Pe o suprafață de aproximativ 400 mp, amenajat modern, magazinul expune spre vânzare o gamă diversificată de produse electronice, electrocasnice și IT, mărcile: Sony, Philips, Panasonic, Siemens, Bosch, Gorenje, Veryo, Samsung, Akay, JVC, Beko, Moulinex, Arctic, Krups, Rowenta, Braun, Revlon
Agenda2004-28-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282622_a_283951]
-
Gabriel Dimisianu Îmi făcusem câteva însemnări despre Între Capșa și Corso, cartea postumă a lui Vlaicu Bârna, publicată nu demult de Polirom, gândindu-mă că s-ar putea porni de la ea o discuție despre memorie și memorialiști. Mai iute de condei decât mine a fost însă Andreea Răsuceanu care, în ultimul
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
de Vlaicu Bârna, cu personalități și instituții, cu disputele dintre orientări estetice, cu luptele politice. Ornea la rândul său fusese un evocator al acestora în cărțile lui (vezi, printre altele, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, din 1995). Între Capșa și Corso poate lăsa impresia, cui se oprește la titlu, că este o carte despre spiritul de petrecere și taifas al Bucureștilor de odinioară, manifestat în cafenelele celebre în care se strângeau literații și artiștii pentru a sporovăi. Unii chiar pentru a
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
etnii. Eliberați din Transnistria, de către Armata Roșie, în 1944, se vor răzbuna, după venirea comuniștilor la putere, fiind promovați că activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
etnii. Eliberați din Transnistria, de către Armata Roșie, în 1944, se vor răzbuna, după venirea comuniștilor la putere, fiind promovați că activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
etnii. Eliberați din Transnistria, de către Armata Roșie, în 1944, se vor răzbuna, după venirea comuniștilor la putere, fiind promovați că activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
decenii. Sociometrie, așa-i zicem noi maniei de-a face speculații la nesfârșit pe seama fizionomiilor întâlnite, a întâmplărilor și contextelor de tot felul. Cred că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cartierul Mehala. După „mahale” și „orașul nou”, Franzstadt Trecutul orașului, începând din timpul stindardelor fluturânde și al scrâșnetului de arme și până în epoca în care doamne cu pălării cu voal și domni cu baston își făceau plimbarea de duminică pe Corso, răzbate la suprafață din presa de gravură, din pânza pictorilor și, mai apoi, din primele fotografii, dar, mai cu seamă, prinde un contur ferm din miile de pagini ale cronicarilor, de ieri și de azi. Nu la fel stau lucrurile
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din New Brunswick, organizat la nivel statal, Heshie s-a întors la liceu spre asfințit și de-acolo a ieșit imediat pe corso, s-o sune pe Alice și să-i spună că a luat locul trei pe stat la aruncarea suliței. Ea i-a zis că n-o să-l mai poată vedea niciodată, câte zile o mai avea el, și a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart siluetele adorabile ale femeilor elegante ce se plimbau relaxate pe Calea Victoriei. Sau să intre cu o fată pentru un aperitiv la Capșa sau Corso, ori la cofetăria Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață, la infinitele ei promisiuni și delicii. Dacă ar striga: "Hei, Fritz, ducă-se dracului războiul! De ce să ne omorâm unul pe altul?" adversarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atenția, cam încurcat, cam nesigur, colegului meu de îndobitocire prin corectură, Nichita Danilov: „Nu ți se pare că ăștia sunt... cumva... niște gândaci enormi?“. Dânsul m-a asigurat că nu, totul e în regulă... și ne-am dus vioi la Corso să mai tragem o votcă... Norocoși, am dat peste medicul stomatolog ce ne cinstea cu băuturici tari, noi producându-i versuri pe loc, la comandă... Pe atunci beam numai votci mici, deși niciodată nu am avut, cu adevărat, vocație de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și contabilizate numai în perspectiva lui 2007 au dispărut. Din zori până seara Spectacolele de stradă au fost mult mai mult decât parade de personaje menite să stârnească râsul copiilor. Companiile cele mai mari din lume au animat orașul: Il Corso, show suprarealist al Aktion Theater Pan Optikum, din Germania, cu zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Simplitatea asta mi-aș dori-o, dacă e să ratez, baremi să o fac pe mize mari. Lucrați la un nou roman. Despre ce este vorba? Am terminat un roman dintr-o mini-trilogie despre Timișoara. Se numește Un veac pe Corso. Primul volum e cu frontiera din anii ’90, cu lumea rockerilor, este o aprofundare a temei unui roman pe care l-am scris deja despre viața lui Jimi Hendrix. Am adăugat acum muzica și colierul din os de găină al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]