729 matches
-
sfatul moșului Apostol, să mă înscriu la liceu, în particular. Experiența Cosmești mi-a încheiat-o notarul, om ciudat de nedrept, și iată-mă la Ungureni, de acum telefonist cu experiență. Pe atunci actele de stare civilă erau o adevărată corvoadă. La un certificat de naștere se scriau două pagini mari de registru iar registrul era în trei exemplare, solicitantul primind o copie pentru care iar se scria dar se luau și bani. Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce fac. Nu știam că libertatea nu-i o răsplată, nici o decorație pe care o sărbătorești bând șampanie; nici un dar, o cutie cu dulciuri pe care s-o mănânci lingându-te pe buze de plăcere. Oh! nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursă lungă, în care alergi singur, până la extenuare. Nici urmă de șampanie, nici urmă de prieteni care să ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cu dragoste. Ești singur în sala mohorâtă, singur în boxa acuzaților, în fața judecătorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele, lăsîndu-le totuși pe seama Linei, cu privilegiul lui de bolnav. Avea să se risipească astfel ceva bani, dar nu-i părea oneros, erau banii femeiei și-1 cruțau pe el de corvezi, mai ales ca nu știa încă cum va putea face ca acea casă să-i aparțină In adevăr, Lina fusese intimidată de arhitect și convenise pe un preț cam mare Nu sfârșise însă nimic înainte ca Rim să vadă imobilul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei. Cum însă tăcerea celor doi era plină de calcule și de proiecte, nu se mai putea chema tăcere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decât bunăstare materială. Temperată în sentimente amoroase de gustul încă recent al otrăvii, cunoscuse câteva zile de mizerie așa de mare că nu râvnea decât să mănânce și să doarmă fără grijă. Adusă de însăși buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu făcuse nici o senzație. Elena sunase și servitoarea condusese pe Mika-Le într-o cameră dinainte hotărâtă. Cameră modestă și comodă totdeodată, așa cum cerea rangul hărăzit fetei de binefăcătoare. Elena rămăsese de vorbă cu Lina despre proiectele ei muzicale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când îți este, de pildă, foame, nu poți să te înfrupți din toate după plac. Pământul e doar plin de roadă. Și ce spun despre păsări Sfintele Scripturi ? Pe Neculai îl revolta corvoada de a te împovăra cu tot felul de griji. Când părintele Iosif l-a ispitit să intre în Oastea Domnului, principiile sale și-au găsit o albie în care toată răzvrătirea vagabondului s-a putut revărsa cu ardoare. În adunările
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
potrivește la o anumită mâncare sau ce flori se cade să dăruiești în funcție de situație. Există în mine ceva needucabil, cred. Un amestec de tristețe, lipsă de umor, stângăcie și rigiditate m-a condamnat să văd în "mondenități" un chin, o corvoadă, o suferință, deși, în singurătate, am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să intrăm în sufragerie sau în dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noapte pregătirea lecțiilor de a doua zi, citeam ca un apucat. Uneori, mă repezeam să fac însemnări, cum mă îndemnase "unchiul George". De regulă, înghițeam, însă, pagină după pagină, pe nerăsuflate, fără să mă ridic din pat. Și, din ce în ce mai mult, corvoada pregătirii lecțiilor devenea un obstacol supărător. De aceea, într-o noapte, am luat, după o scurtă deliberare, o decizie eroică, poate singura hotărâre fermă din viața mea. Am înșirat pe o foaie de hârtie toate materiile școlare. Apoi, fără să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
n-aveam decât să-l respect. Îmi aduc aminte invențiile preluate de mine de la alte mame tinere din proximitate, cu privire la ceaiurile aromate puse în apa de baie din fiecare seară, și încântarea amețitoare a acestor băi. Îmi aduc aminte de corvoada transformată în plăcere rituală de a fierbe scutece într-un cazan de zinc, peste care turnam săpun de casă dat pe răzătoare, săpun adus de o prietenă a mamei de la țară : orice detergent îi irita Irinei pielea, așa că invenția cu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta a scos alăptatul din joc. Pe urmă fiindcă, de la un punct încolo, a început corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului la creșă : un permanent prilej de îmbolnăviri. La un moment dat, am reușit să facem rost, totuși, de o femeie care să se ocupe dimineața de copil (a fost ulterior moștenită de frații vitregi
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
și așa rămaseră. După o vreme, îi veni o idee: "..S-ar putea ca aceasta să fie o metodă de a mă epuiza fizic..." Și încă nu se putea convinge să încerce dacă putea sau nu să evadeze dodecimal. Această corvoadă fără sfârșit îi provocă altă reacție neașteptată: se simțea mai puțin dornic să ajute. Pe măsură ce minutele și milele - cum i se părea - treceau, se declanșa o reacție talamică. Pornise de-a lungul primului coridor gândindu-se că atunci când va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
realizeze decizia luată în mod automat. Din fericire, recunoscu acele speculații negative ca fiind ceea ce erau; și în felul acesta enervarea lui nu se transformă într-o furie oarbă, așa cum i s-ar fi întâmplat unui bărbat de modă veche. Corvoada luă sfârșit în mod neașteptat. Asta se întâmplă atunci când, aruncându-și privirea de-a lungul unui coridor la fel de fără rost ca și celelalte zări o pată de lumină cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că privilegiul de a mă afla la masa regală mă încântă în mod deosebit. Mă întreb dacă este o avansare sau o corvoadă. Gosseyn - Ashargin nu răspunse. Se gândea la corpul lui Gilbert Gosseyn întins în debaraua din Templul Zeului Viu. În orice moment, Secoh putea să intre și să-l descopere. Față de această eventualitate, viața intimă a prințului și a prințesei Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la fel ca italianul, pentru că „omul trebuie să se străduiască și străduindu-se, trebuie să greșească“ și pentru că „acela care se străduiește necurmat poate fi mîntuit“. Mda! Singura persoană din carte care se străduiește este sărmanul diavol, care face toate corvezile și este tras pe sfoară de corul îngerilor care-i arată dosul.∗ Scriitorul acestei cărți a devenit corupt din prea mult noroc. El ne arată un gen de om de succes care stăpînește lumea modernă, dar nu ne arată cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
examenele la latină și matermatică, materii pe care le uram. Așa că jumătate din experiența mea de școlar a constat în activități care, pentru creier, erau echivalentul înghițitului de rumeguș. în plus, mai erau și temele. Tata dorea să-mi ușureze corvoada învățatului luîndu-mă în excursii cu bicicleta sau pe munte, dar mie nu-mi plăcea să mă distrez în umbra lui, și preferam evadările în lumea benzilor desenate, a filmelor și cărților, a cărților în principal. în Riddrie era o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții. Și acum, cred că am procedat așa numai pentru că, în fond, doream să mă detașez de toate astea și să pasez corvoada altuia, măcar și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că privilegiul de a mă afla la masa regală mă încântă în mod deosebit. Mă întreb dacă este o avansare sau o corvoadă. Gosseyn - Ashargin nu răspunse. Se gândea la corpul lui Gilbert Gosseyn întins în debaraua din Templul Zeului Viu. În orice moment, Secoh putea să intre și să-l descopere. Față de această eventualitate, viața intimă a prințului și a prințesei Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții. Și acum, cred că am procedat așa numai pentru că, în fond, doream să mă detașez de toate astea și să pasez corvoada altuia, măcar și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea unui mobed și, cu toate astea, voise să-ncerce. Ceruse să îi vorbească temutului șef de companie, însă îndrăzneala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dimineață de luni, cu un fel de jocheu care n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bun la toate care ne ține registrele și evidența la arhivă, dă drumul la mașinile automate de gătit și așa mai departe. Kershaw îl învață acum să manipuleze manetele de comandă pentru ca noi ceilalți să putem fi scutiți de această corvoadă..." Hedrock-Neelan se opri aici, cu un fel de greață pînă în adîncul sufletului: ― Doamne, ce copii au putut să fie! mormăi el cu vocea răgușită. Copii mari sortiți pieirii! Iar după o clipă se gîndi: "Va să zică Greer era omul bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Nu încă. ― După ce terminăm, vă sugerez să faceți o plimbare până acolo. Vă garantez că n-ați mai întîlnit așa ceva. Era atât de smerit că nu-l puteam refuza. Și, ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasîndu-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. ― Nu vă supărați, vă rog, l-am întrerupt politicos, dar hotărât să nu mă las confundat cu bătrânii din azil. Eu nu mă aflu aici pentru tratament
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]