739 matches
-
documentare, că, în cea mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai că toată dezvoltarea economică și culturală a Bucovinei nu s-a făcut în interesul populației românești care a fost maghiarizată, supus 74 brutalității funcționarilor, impozitelor, legilor străine, corvezilor și muncilor de clacă. Asupra Bucovinei s-au abătut valuri de străini germani, evrei, polonezi, mulți, foarte mulți ruteni-ucraineni care, până la urmă, au schimbat compoziția etnică a provinciei, românii reprezentând în 1910 doar 34% din întreaga populație, iar în partea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul unui angajament pe care nu îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă enervantă, departe de dezinvoltura naturală a artistului nomad, ci din contră, ca pe o deambulare reconfortantă. Or, aici, în Est, trebuie să ne arătăm campioni ai democrației, să ne demonstrăm virtuțile de misionari ai valorilor europene, înscriindu-ne până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mirare să vezi cucoane și copii cu lopata în mână, curățind de frică. La noi în casă, din proprie inițiativă, procedasem de veci astfel, găsind că este drept să ajuți primăria în zilele cu zăpadă; nu ne fusese o corvoadă impusă de vrăjmaș, dar amenzi tot plătirăm. Un singur lucru ne bucura: era greutatea cu care se mișcau germanii și în urmă austriecii și ungurii, care erau mai puțin răi cu populația săracă. america în război Ziua de 23 ianuarie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
majoritate erau replici practice, gospodărești. Nimic altceva nu părea s-o atingă pe noua doamnă Martin, care era pensionată medical și își petrecea tot timpul gospodărind încruntată. Era imposibil de spus dacă această autoizolare casnică era o plăcere sau o corvoadă pentru ea. în apartamentul în care își duceau toți trei traiul, nu venea nimeni în vizită, nu râdea nimeni, nu se vorbea tare. Clara petrecea mult timp în camera ei, cu privirile pe pereți sau pe geam. Auzea literalmente muștele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trăsură ori ce-ar fi. Apoi înaintase spre călăreții care acum se vedeau venind. Era o ceată de șase-șapte inși. În fruntea grupului stătea însuși Mihnea, iar alături, Talpă. Zogru privea cu mâinile pe lângă corp, ca un țăran ieșit la corvoadă, așteptând poruncile. În câteva clipe îl înconjuraseră. Erau oamenii de pază ai prințului. Stăteau pe cai, cu sulițele îndreptate spre el și cu spadele ridicate. - Ai plecat cam fără să spui la revedere, începuse Mihnea. Ai avut și ajutoare, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
respectuos nevoie mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă..." Nu, Sfinția Voastră! Nu fac io așa ceva. Sunt băiat cu bun-simț. Cân' să poate, să poate, cân' nu, nu." "Mă bucur că ai înțeles, fiule", răspunse parohul. "Ei, acum treburile cele duhovnicești mă cheamă... Te las cu bine", făcu preotul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și să asculți de stăpân. Visează mereu cum va fi el știucă în acvariul cu intelectuali, mai ales dacă va găsi pentru a-și demonstra genialitatea și o publicație irigată editorial de altcineva care să facă tot ce ține de corvoada zilnică. Hahalera ajunsă prof. dr. are un bâzdâc: fiind geniu, toată lumea trebuie să-l asculte, să-l aduleze, să-l protejeze de orice răutăți și alte chestii din astea care să-i creeze un climat propice manifestărilor sale „geniale”. Și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
porii o dădea pe spate pe Luana. Cu siguranță, era împrumutată de prin vecini, de la unul binevoitor și grăbit s-o pună pe Bica în temă cu noile descoperiri ale științei. Deși baia reprezenta un efort considerabil, bătrâna accepta această corvoadă, în ciuda faptului că, o dată scăpați la joacă, până în seară năzdrăvanii erau, iarăși, numai buni de aruncat în balia de tablă. Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca fata ei să nu intre la facultate, Luana citea romane pe sub plapumă, la lumina lanternei. Obligată să tocească exact materiile care nu-i plăceau și pentru care nu avea înclinație, găsea tot felul de scuze pentru a scăpa de corvoadă. Devenise dependentă de televizor, acum când fotbalul și bicicleta nu-i mai erau accesibile. Se uita la toate filmele difuzate pe post în intervalul, nenorocit, de câteva ore zilnice, pe care îl stabilise "mult iubitul și stimatul", președinte. Programul debuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atâta forță și dorință de perfecționare că, uneori, îl obosea cumplit. Inepuizabilă și de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat orice corvoadă. Seara, împreună cu Aniela ieșeau la plimbare. Îl găseau pe Radu așezat pe gărduțul de la intrare și de fiecare dată prezența acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și aranjeze părul (în dimineața aceea fusese la coafor să se spele pe cap și se întreba cât avea să cheltuiască pentru astfel de operații în următoarele săptămâni). Și tot ce avea de făcut se transforma într-o adevărată corvoadă când nu putea să-și folosească mâna cum trebuie. Plus că până și mersul era dificil. Astfel încât ideea de a se întoarce acasă și de a o lăsa pe Minette să aibă grijă de ea era foarte atrăgătoare. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se Îmbolnăvea, Îl chema imediat. Avea mult mai multă Încredere În acel om decât În propriii lui medici. Lui Manase Însă nu-i plăcea să fie angajat de cei puternici și, Întrucât locuia În Kyoto, călătoria până la Azuchi era o corvoadă, În pofida sănătății lui robuste. În acel moment, reveni Mitsuharu, care nu mai ajunsese până la colibă, de vreme ce Genemon alergase grăbit să-l cheme Înapoi. Am dat peste cineva și e o situație delicată, Îi șopti Genemon, În timp ce se Întorceau. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hotar Fu pus Veșnicei Morți. Los simți Hotarul, văzu Cum degetul lui Dumnezeu atinge-al Șaptelea cuptor cu groază. Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai săi femeie și copii să se întoarcă de la gîrbaciu-mpilătorului. Ei îndărăt se uită la fiecare pas și cred că e o reverie. Aceștia-s oare sclavii care gemeau pe ale Tainei străzi? Unde vi-s fiarele și cei care corvezile vi el împart? aceștia-s oare prizonierii? Unde vi-s lanțurile? unde va sînt lacrimile? de ce priviți în jur? 680 De sînteți însetați, există rîul: mergeți, spălați-vă pîrjolite mădularele, Ce-i bun din tot Ținutul este naintea voastră, căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se spunea; să se aranjeze cum le-o plăcea: dar să fim lăsați în pace!" Reprezentanții autorității au declarat că li se provocau noi încurcături; lovitura și-a atins totuși ținta, oamenii s-au pus în mișcare, deținuții au făcut corvezi suplimentare; noi care au fost întrebuințate la ridicarea bucăților de gheață și a murdăriilor de pe stradă; dar vai! Piețele publice au devenit depozite de gunoaie; trecătorii sunt sufocați de ele la ora actuală. Tomberoanele cu grilaj de șipci au fost
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de lucru, niște uniforme. Fiecare bărbat e soldat de la optsprezece la cincizeci de ani; fiecare soldat își face serviciul la frontieră timp de zece zile consecutiv; el petrece paisprezece zile acasă: dar exercițiile, trecerile în revistă, inspecția armelor, instrucția militară, corvezile îi iau tot timpul. Bărbații care nu sunt de serviciu sunt folosiți să le poarte de mâncare celorlalți; astfel că lucrările agricole și munca manuală, adunate la treburile gospodăriei, cad asupra femeilor; numai ele se văd pe câmp, urmate de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu au fost respectate efectiv; dacă egalitatea cetățenilor în fața legii și a impozitului nu există decât în stadiul de literă moartă! Dacă proprietarii au încă monopolul cârciumii și pe toate celelalte; dacă ei continuă să perceapă dijmă și să ceară corvoada! Dacă legea rurală prezintă atâtea dificultăți ce trebuie rezolvate! S-a sperat oare că deținătorii proprietății vor veni să se jertfească pe altarul patriei precum lealii noștri gentilomi de la 1789? Îmbunătățirile indicate, ordonate de Convenția din 19 august fură înfrânate
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
spiritului războinic printre moldo-valahi, titlurile condiționale se transformară în titluri individuale, mai ales către sfârșitul secolului al XVI-lea, când, ca efect al constituției lui Șerban I, colonii, învestiți până atunci cu dreptul la proprietatea colectivă, deveniră iobagi și supuși corvezii pe pământul pe care erau stabiliți. Abuzul concesiunilor absorbi curând ce mai rămânea liber din domeniul public. Fiefurile rezervate altădată meritului militar căzură pradă funcționarilor de la curte. Colonii slăbiți, oprimați, siliți să devină iobagi și nemaiavând ostași printre ei, nu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acestei puneri în scenă se îngrijesc mult mai mult să pară decât să fie. Iar cât privește decretul din 14 august, care a tranșat atât de brusc și de radical chestiunea proprietății, vreți să știți care îi este importanța? Abolirea corvezii și suprimarea monopolului cârciumii sunt fără îndoială acte lăudabile. Dar în cel fel a fost reglementată proprietatea sau mai degrabă exproprierea! Țăranii au fost declarați proprietari, conform legii, asupra unei întinderi de teren, variind de la patru la șapte sau unsprezece
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
franci de hectar. Statul se însărcinează să despăgubească proprietarul pe baza acestora. La o dobândă legală de zece la sută, valoarea hectarului ar fi estimată la nouăzeci de franci; această sumă nu e atinsă măcar, de vreme ce în redevență intră răscumpărarea corvezii și alte drepturi senioriale. Evident, primul efect al legii a fost să micșoreze mult prețul pământului. Deținătorul pământului a fost oare consultat cu privire la această expropriere, cu privire la procentul despăgubirii? Câtuși de puțin; proprietarul era cel puțin la fel de interesat în această chestiune
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
motivul că nu pot lipsi de la serviciu pentru școala mea, că mă trimit la școală să învăț și să obțin o diplomă și că-i de ajuns că-mi plătesc școala. S2: Mulți dintre părinți văd implicarea ca pe o corvoadă, alții abia dacă-și pun problema ei și, cum este cazul meu, concep implicarea doar de dragul de a-și satisface amorul propriu. Dezinteresul este un factor des menționat de participanți atunci cînd vorbesc de implicarea scăzută a părinților în educația
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
a înlătura tot pământul. • Ungeți regulat părțile metalice ale uneltelor cu ulei ars sau grăsime. • Dacă sunteți leneș, procurați-vă o ladă mare cu nisip în care vărsați puțin ulei. Înfigând aici uneltele după fiecare folosire veți fi scutit de corvoada curățării, pentru că se vor întreține aproape singure. • Ascuțiți cu regularitate lamele tuturor uneltelor de tăiat. • Nu lăsați uneltele aruncate prin grădină, pentru că nu numai că se pot deteriora, dar pot să vă și rănească. • Dacă nu vă așezați uneltele într-
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
ocîrmuire, deținea autoritatea administrativă și juridică deplină a moșiei lui, menținea ordinea, judeca toate cazurile de infracțiuni sau omor și stabilea amenzile și pedepsele. Pe lîngă sumele plătite moșierului, țăranul avea obligații și față de stat sub formă de impozite și corvezi. El era obligat să lucreze la amenajarea drumurilor și la construirea podurilor și fortificațiilor. În timp de război, el nu trebuia numai să lupte, dar și să asigure aprovizionarea și transportul trupelor. Spre deosebire de mediul rural, majoritatea orașelor se bucurau de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
teritoriu, era întocmit un registru complet al populației și al resurselor zonei, astfel ca impozitele să poată fi calculate corect. La apogeul sistemului timarelor, spahiul era îndreptățit să colecteze doar anumite taxe, de obicei în natură și sub forma unor corvezi. Deoarece aceste plăți erau efectuate cu regularitate, țăranul o ducea mai bine decît o dusese sub moșierii regimurilor feudale anterioare. În perioada aplicării politicii cunoscută sub numele de istimalet, adică "a te folosi de", cuceritorii otomani au încercat să cîștige
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
același fel și aveau o mare influență asupra conducerii locale. Cu toate că majoritatea chiftlîkurilor erau organizate după sistemul dijmei, țăranul trebuia să predea o mai mare parte a produselor lui decît în sistemul timarelor. Taxele lui suplimentare în natură, bani sau corvezi erau mai mari. În multe locuri, el era redus la statutul unui muncitor agricol. Trecînd în revistă situația țăranilor din Balcani în secolul al optsprezecelea, trebuie să scoatem în evidență faptul că nu era în vigoare un sistem unic. Este
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]