743 matches
-
am cum să apreciez corect situația. Constat, doar, că "Lumea Renașterii" se balansează cam tare și că asta îmi dă un sentimnent de nesiguranță al naibii de neplăcut. Hotărât lucru, n-am suflet de marinar. Strămoșii mei au secerat grâul și au cosit iarba, n-au ajuns pe mare. N-a existat nici un pirat în ascendența mea. Tot ce pot face e să nu mă comport jalnic, să țin în frâu panica pe care o simt scoțîndu-și ghearele în mine. Nu cred că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unicul băiat, și se interesase de condițiile în care se acorda bursa, tata devenise mai atent cu "unchiul George". Nu-l mai contrazicea decât dacă era puțin cherchelit. Și nu se mai codea când cumnatul său îi cerea să-i cosească iarba din "Luncă" ori să-i culeagă cartofii din locul de pe Calea Sâmbetei. Își lăsa baltă treburile și se ducea să-l mulțumească pe "unchiul George" care se arăta din ce în ce mai pretențios, pe măsură ce eu mă apropiam de sfârșitul celor patru clase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
început cariera mea de "metec" pe malurile Dâmboviței. Până la terminarea liceului și a studenției, mi-am folosit vacanțele de Paști și de vară pentru a-i ajuta pe părinți. Am semănat, am prășit, am secerat grâu, secară și ovăz, am cosit, am adus acasă fânul și otava, după ce s-au uscat, am cărat în spinare sacii de la treier, am cules cartofi, am tăiat lemne în pădure. Nu m-am eschivat de la nici un efort. Cum ajungeam acasă, lăsam cărțile și mă apucam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lăsam cărțile și mă apucam de treabă. Nu cred că există muncă bărbătească, la țară, care să-mi fi scăpat. Într-un domeniu, chiar am excelat. Am devenit cosaș de elită, obținând o certă celebritate locală, prin performanța de a cosi într-o zi cât doi bărbați, ceea ce mi-a permis să primesc plată dublă, când eram solicitat ca zilier. Acum, sunt "aproape bucureștean". M-am obișnuit cu mirosul de benzină arsă, cu cerul fără mister de deasupra orașelor. Aici mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu. 13. Părinții mei și-au conceput viața ca o misiune de îndeplinit. Renunțările erau un lux pe care nu și-l puteau îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bani Că nu-i berem cu țigani Că i-om be cu oameni mari, Că țiganii beau sculele, Popii patrafirele. 242 Cucul cântă, mierla zice: - Nu-ți bea banii, măi voinice, Că banii ți-or trebui La vară când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân cu flori Și le-i da la căpriori. 243 Bere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
banii, măi voinice, Că banii ți-or trebui La vară când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân cu flori Și le-i da la căpriori. 243 Bere-aș vin din oală vetye Cu nanele su păretye, Și-aș be vin din oală nouă Cu nanele cu-amîndouă. 244 Cântă, cuculețule, Toate diminețile, Să-mi câștig paralele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n desag că mi-i băga Și pe murgu-i arunca Și din grai așa grăia: - Pleacă curvă naintea mea, 277 {EminescuOpVI 278} O vei vrea, o nu vei vrea, De nu, dracul să te ia. C-astă vară mi-am cosit, Câte clăi că mi-am clăit La toate vârf le-am făcut, Numai una mi-am lăsat Cu capul tău vârf să-i fac. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia; - Iartă, Viță, greșala! Poale lungi și minte scurtă, Femee
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge o vacă, cum se cosește fânul, să se bucure de viața simplă de la sat. Fusese o vară magică, una dintre cele mai fericite din viața ei. Ana Îi era verișoară de departe, aveau aceeași vârstă. Era o fată extraordinar de frumoasă și avea cozi groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă pește crud Până foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la voi, de bună seamă: După ce a fost cosită, Iarba, oare cum se cheamă? Ea se bate și s-ascute Din ciocan, dar și din cute. Nu le fie de deochi: În grădina de la noi Au crescut atâția ochi Câți pentru trei mii de boi. Într-o zi cu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fără numărul matricol de pe mânecă, ci am alergat spre casă, cu florile în brațe, având grijă să nu se rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând cu grijă florile pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și o luă pe câmp, pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
felinar a lemnului putrezit, aparținând tocăriei sau mobilelor știrbe, atrăgea, ca un magnet, tot ce era insectărime, pe-o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lemnului putrezit, aparținând tocăriei sau mobilelor știrbe, atrăgea, ca un magnet, tot ce era insectărime, pe-o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o mulțime de pipițe, cu nume pocite, prin toată Băneasa... Nu e mai bine să le-o tai deodată pe toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tai deodată pe toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bârladului. Lucrurile nu stau așa. Cei care s-au plâns domnitorului reprezintă o fracțiune ruptă din obștea Umbrăreștilor, având ca protagoniști pe nepoții lui Bilăi, ruptură nerecunoscută și neacceptată de către răzeși, așa explicându-se „tăria” lor de a merge și cosi fânul de pe părțile în litigiu. „Satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu” nu-i altceva decât prelungirea sudică a Umbrăreștilor, numită mai târziu de către localnici Cătunași, iar oficial, prin organizarea administrativ-teritorială modernă, Slobozia-Torcești, comunitate cu statut răzeșesc pe tot timpul existenței sale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a avea cele de trebuință creșterii animalelor din documentul dat de Vasile Lupu, în 1635, cartea domnească prin care împuternicea pe Cristian vătavul să cerceteze pricina dintre nepoții lui Bilăiu din Torcești și vecinii lor, deoarece aceștia „merg de le cosesc fânul și le împresoară moșia cu tăria lor”, moșie situată, scrie în act, între Bârloviță și Bârlad, de fapt Cătunașii și partea sudică a satului Salcia de astăzi. Un document mai concludent în privința stării economice înfloritoare provine tot din vremea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Poezia sângelui Iarba trebuie din nou să mă taie Așa s-a gândit Sepp al meu Că iarba va fi înghițită înăuntru și răhățită în afară Afară pe cicatricea ierbii Până când iarba sângerează din nou ca o vară împuțită (mai cosește un pic) Ce și-o fi închipuind pământul Când te urci pe spinarea lui cu picioare vechi de o sută de ani Cu picioarele mele lăsate de o mie de ani (mai cosește un pic) Azi tâmpitul de pământ e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din nou ca o vară împuțită (mai cosește un pic) Ce și-o fi închipuind pământul Când te urci pe spinarea lui cu picioare vechi de o sută de ani Cu picioarele mele lăsate de o mie de ani (mai cosește un pic) Azi tâmpitul de pământ e rece Și în jur dă din coadă viața râncedă și în călduri ca o vacă încornorată (mai cosește un pic) Sub piciorul meu din care au fost stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de o sută de ani Cu picioarele mele lăsate de o mie de ani (mai cosește un pic) Azi tâmpitul de pământ e rece Și în jur dă din coadă viața râncedă și în călduri ca o vacă încornorată (mai cosește un pic) Sub piciorul meu din care au fost stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui, Sub cicatricile ierbii, Sub grăsimea rădăcinilor Stă îngropată gheața mea, Este hăcuită nașterea mea prematură, Sub toate astea urlă toate cele de la mine, fără Mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui, Sub cicatricile ierbii, Sub grăsimea rădăcinilor Stă îngropată gheața mea, Este hăcuită nașterea mea prematură, Sub toate astea urlă toate cele de la mine, fără Mine Sub mine nu mai e nici un Eu neizbăvit (mai cosește un pic) FIUL (se repede în scenă): Iarba noastră-i moartă, la fel de moartă ca și tine. Iarba s-a dus de tot pe lumea ailaltă. Toate ierbarele au parte astăzi de o cultură modernă. Numai tu te prăpădești de o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în cuie pe cruce viața lui cea rea, Ha Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de toate Și eu Botdejigodie Sunt un nimic în război Un de Unulsingur agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]