488 matches
-
culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei și credințe religioase, reprezintă, pretutindeni în lumea antică, o moștenire transmisă din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa; 3) creația plecând de la o unitate-totalitate, ființă și totodată nonființă; 4
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot așa cum, în societățile arhaice, mitul slujește drept model exemplar al oricărei creații, tot astfel imnul este recitat într-unul din riturile legate de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
riturile legate de nașterea unui fiu, în ceremoniile de punere a temeliilor unui templu (zidit, de altfel, ca o imagine a lui Purușa) și în riturile purificatoare de reînnoire 14. În imnul cel mai cunoscut al Rig Vedei (X, 129), cosmogonia este prezentată ca o metafizică. Poetul se întreabă cum a putut să iasă Ființa din ne-Ființă, deoarece, la început, nici "ne-Ființa nu exista, nici Ființa" (str. 1,1). Nu exista în timpul acela nici moarte, nici ne-moarte" (adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o Ființă divină, "Meșterul universal", Visvakarman (RV, X, 81), care făurește lumea aidoma unui sculptor, fierar ori tâmplar. Dar acest motiv mitic, binecunoscut în alte religii, este asociat de poeții vedici cu tema devenită celebră prin Purușasukta, a Creației-sacrificiu. Pluralitatea cosmogoniilor e în acord cu multiplicitatea tradițiilor privind teogonia și originea omului. După Rig Veda, zeii au fost zămisliți de către cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică originară, ori din ne-Ființă. În orice caz, ei au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1-a îmboldit să se multiplice, să se reproducă (Sat. Br., VI, l, 1). El s-a "încălzit" peste măsură prin asceză (tapas, literal "căldura, ardentă") și a creat prin emanație 16; se poate înțelege prin transpirație, ca în unele cosmogonii primitive, sau prin emisie seminală. El a creat la început pe brahman, adică Tripla Știință (cele trei Veda), apoi, pornind de la Cuvânt, a creat Apele. Dorind să se reproducă prin intermediul Apelor, el le-a impregnat; s-a dezvoltat un ou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot avea conotații sexuale indirecte sau subînțelese, căci asceza și sexualitatea sunt strâns legate în gândirea religioasă indiană. Mitul și imaginile sale traduc cosmogonia în termeni biologici; datorită modului lor propriu de a fi, lumea și viața se epuizează, prin chiar durata lor18. Epuizarea lui Prăjăpati e exprimată în imagini pătrunzătoare: "După 16 Termenul utilizat este w/y, de la rădăcina srj, "a proiecta"; viindică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne-moartea" în lumea de dincolo. Dar sacrificiul trebuie să fie corect efectuat și cu credință; cea mai mică îndoială cu privire la eficacitatea sa poate să aibă consecințe dezastruoase. Pentru a ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și valoarea spirituală a reconcilierii finale, ridicată la rangul de model exemplar pentru înțelepciunea umană. Prometeu nu-și va mai regăsi statura sublimă - de victimă eternă a tiraniei divine - decât o dată cu romantismul european. În India, speculațiile în jurul sacrificiului articulează o cosmogonie specifică și deschid calea metafizicii și tehnicilor Yoga (§ 76). La evrei, sacrificiile sângeroase vor fi continuu reinterpretate și revalorizate, chiar după critica profeților. Cât privește creștinismul, el se va constitui plecând de la jertfirea voluntară a lui Hristos. Orfismul și pitagorismul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
comportament excentric, care trădează natura lor supraumană 39. S-ar putea spune, într-o formulare sumară, că eroii greci împărtășesc o modalitate existențială sui generis (supraumană, dar nu divină) și acționează într-o epocă primordială, și anume aceea care urmează cosmogoniei și triumfului lui Zeus (cf. § § 83-84). Activitatea lor se desfășoară după apariția oamenilor, dar într-o perioadă a "începuturilor", când structurile nu erau pentru totdeauna fixate și normele nu erau încă suficient stabilite. Modul lor propriu de a fi trădează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
elaborat împrejurul Podului Cinvat (vezi, mai departe, § 111) precum și structura șamanică a călătoriei lui Ardă Virăf la Cer și în Infern 11. Totuși, rarele aluzii la o inițiere specific șamanică - 6 Zâtspram 5, tradus de M. Mole, Culte, mythe et cosmogonie, p. 284. Asupra lui xvarenah, ve/. I n. 23. 7 Dcnkart, 7.2. 48 sq., traducere de M. Mole, op. Cit., pp. 285-286. 8 Texte citate de M. Mole, op. Cit., pp. 298 sq., 301 sq. Vezi și G. Widengren, op. Cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să subliniem interpretarea nouă dată de Zarathustra ideii de înnoire. Așa cum am văzut (§ 21) și vom mai vedea (§ 106), diferitele reprezentări mitico-rituale de înnoire a lumii erau cunoscute în Orientul Apropiat, la indo-iranieni și la alte popoare. Ritualul, care reitera cosmogonia era celebrat cu prilejul Anului Nou. Dar Zarathustra recuză acest scenariu arhaic care avea drept scop să regenereze anual lumea și anunță o "transfigurare" radicală și definitivă o dată pentru totdeauna, în plus, renovarea nu va mai fi obținută prin efectuarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victoria sa împotriva regelui mezilor, Cyrus a întemeiat un imperiu și o nouă dinastie; d) ceea ce înseamnă că el a creat o nouă lume și a inaugurat o nouă eră, cu alte cuvinte, el a săvârșit o microcosmogonie; e) întrucât cosmogonia era ritualic repetată cu prilejul Anului Nou, putem să presupunem că scenariul mitico-ritual al întemeierii dinastiei era integrat în cadrul ceremoniilor Nawroz. 106. Regele iranian și sărbătoarea Anului Nou Darius a conceput și a clădit Persepolis ca o capitală sacră rezervată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și începând de la un anume moment istoric, cosmogonia (ca, de altfel, toate celelalte forme de "creație" și de "întemeiere") comporta lupta victorioasă a unui zeu sau a unui erou mitic împotriva unui monstru marin sau a unui dragon (cf., de exemplu, Indra-Vrtra, Baal-Yam, Zeus-Typhon etc.). S-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dintre care unele destul de vechi, se articulează acumântr-o viziune eshatologică grandioasă: lumea, radical și complet reînnoită, reprezintă, în fond, o nouă Creație care nu va mai fi alterată de asaltul demonilor; învierea morților, recrearea efectivă a trupurilor, echivalează cu o cosmogonie, în virtutea paralelismului microcosm-ma-crocosm, concepție arhaică comună la mai multe popoare indo-europene, dar care a cunoscut o dezvoltare considerabilă în India și în Iran. Așa cum am văzut (cf. § 104), înnoirea finală, prefigurată deja în liturghia celebrată de Zarathustra, este anticipată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rezultatul proiectării problematicii geniului În raport cu societatea, iubirea și cunoașterea. Poemul este un monolog liric, iar dialogul accentuează profunzimea ideilor menite să confere conținutului un caracter filozofic. Este prezentă o viziune romantică, dată de structură, de temă, de relația geniu-societate, de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafărului, de amestecul speciilor literare, respectiv, elegie, meditație, idilă, pastel, de metamorfozele lui Hyperion. Elementele clasice sunt date de echilibrul compozițional, de simetrie, de armonie, dar și de caracterul gnomic. Se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o bogăție de mituri, imagini și expresii neauzite"193. Grimm face o comparație între epopeea homeriană, care prezintă disputa dintre greci și troieni, și cea finlandeză (disputa dintre laponi și finni). Sursa conflictului este și în această situație o femeie. Cosmogonia prezentată în Kalevala o apropie și de cea indiană, a lui Brahma și Vischnu (sic!). Jacob Grimm a fost mereu preocupat de studierea acestei epopei finlandeze, trimițându-i autorului unele sugestii, pe care Lönnrot le-a luat în considerare și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a-l trăi și a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o „extremală“ opacitate. Scrisoare pentru melomani Din nou despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
clip, realizarea în power point a unui proiect ce constă în asocierea dintre imaginea sugestivă și text literar (de exemplu, în discutarea motivului cosmic în lirica eminesciană se pot utiliza ca fundal pentru versurile selectate, emblematice pentru viziunea eminesciană asupra cosmogoniei ori apocatastazei, imagini pictură aparținând lui Sabin Balașa ș.a.) etc. Se poate, de asemenea, realiza o dezbatere / un studiu de caz ce și propune să urmărească manifestarea în ansamblul artelor sau doar a unor arte a unui curent artistic (ca
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
constantă a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în același poem: „Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele”. Destinul astfel determinat de astrele demoni (vezi arhonții din mitul lui Mani) îl scapă
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
să reprezinte, într-o formă târzie, unele divinități htoniene despre care aflăm vorbindu-se în mitologiile mai vechi, precreștine. Studiul în care Mircea Eliade are în vedere în mod special mitologia cosmogonică românească se intitulează Satana și bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare românești, studiu elaborat începând cu 1951, încheiat în 1961 și cuprins sub forma sa definitivă în volumul De la Zalmoxis la Genghis Han. Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Orientale . Menționează de la bun început punctul de vedere
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
cele întâlnite în tradiția biblică, pe de o parte, și în tradițiile mediteraneene, pe de altă parte. De altfel, diferența de mai sus nu privește numai „oboseala lui Dumnezeu”, ci și alte elemente ale scenariului mitic. „îi lipsesc amploarea, măreția cosmogoniilor greacă și biblică. Desigur, Marile Ape primordiale sunt prezente, dar scenariul și personajele mitului sunt mai degrabă modeste: un Dumnezeu care creează împotriva voinței lui, sau la sugestia Diavolului și cu ajutorul lui, și care nu mai știe cum să termine
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
unor elemente arhaice sau originare, așa cum vom vedea mai departe. Ce considerații face Eliade în legătură cu aceste elemente mai ciudate, în aparență negative? Mai întâi, ne spune că ele importă mai mult decât dualismul des invocat al unui astfel de mit. Cosmogonia populară românească și cea sud-est europeană s-ar distinge mai ales prin astfel de elemente ciudate: „oboseala lui Dumnezeu, somnul lui profund, declinul inteligenței”. Sunt elemente ce asigură cosmogoniei un caracter distinct și dramatic, mult mai mult decât ar putea
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
mai mult decât dualismul des invocat al unui astfel de mit. Cosmogonia populară românească și cea sud-est europeană s-ar distinge mai ales prin astfel de elemente ciudate: „oboseala lui Dumnezeu, somnul lui profund, declinul inteligenței”. Sunt elemente ce asigură cosmogoniei un caracter distinct și dramatic, mult mai mult decât ar putea să asigure atitudinea antagonică a Diavolului. Eliade descrie într-o manieră foarte expresivă acest caracter distinct: „Avem de-a face cu un alt tip de Dumnezeu; suferind de singurătate
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
zilele, acest fapt trebuie să-și aibă o explicație mai aparte . Revine la posibila origine iraniană a celor două motive, scufundarea cosmogonică și fraternitatea dintre Dumnezeu și Satan. Acestea pot fi puse în relație cu vechea mitologie zurvanită în care cosmogonia presupune o contribuție negativă, prezența Adversarului. Doar că, înainte de toate, opera cosmogonică presupune un sacrificiu originar, divin. Este ceea ce indică, într-o formă deja elaborată, vechea literatură orientală . „Prin săvârșirea sacrificiului, întreaga Creație a fost creată», e scris în Marele
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]