560 matches
-
și la Poe, de fapt), ce depășește orizontul "științei ancilare", căreia Henri Bergson îi face un adevărat rechizitoriu, incepand cu "Leș Données" (1888) continuând cu "Matière et Mémorie" (1896) și culminând în "L'Évolution crèatice" (1907). În lumina evoluțiilor din cosmologie (teoria relativității a lui Einstein), ori din fizica particulelor elementare (Poincaré), nouă modalitate de reflecție se situează în spațiul interstițial, dintre ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
73, 80, 201, 209 combustie, 62, 120 comunicare, 33, 177 co-naștere, 26 consistentă, 148, 184 Constantinescu, Pompiliu, 45, 201 construcție, 17, 23, 26, 48, 123, 164, 176, 179, 192, 193 conștiința, 44, 56, 61, 94, 140, 145, 162 cort, 43 cosmologie, 12, 184 cosmos, 80, 102, 142 creație, 11, 13, 46, 57, 63, 68, 69, 73, 74, 78, 90, 103, 104, 106, 112, 113, 115, 118, 120, 123, 124, 127, 128, 130, 137, 138, 139, 141, 143, 163, 176, 177, 178
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
of the Material and Spiritual Universe: of its Essence, its Origin, its Creation, its Present Condition and its Destiny" (p. 7). În această lucrare, poetul american se angajează imaginativ să afle sensul autentic al unor descoperiri științifice contemporane, din domeniul cosmologiei mai ales, al paradigmelor experiențiale ale omului și, într-un amestec de filozofie, știința și ezoterism, cu fundamentul în exegeza biblică, le configurează într-o formă nouă, care, speră elr, va face textul sau relevant: "Thus it willo be seen
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
împărăția, El care e Universalul concret îi cheamă să recîștige orizontul universalului, pentru a se statornici în el. Un minunat exemplu de gîndire pe linia universalului, o gîndire de tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
religie. Nu înseamnă doar transformarea religiei în simplă convingere a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică. în sensul ei cel mai tare, secularizarea înseamnă reducerea realului la un singur nivel de realitate. De la cosmologia secolului al XVII-lea înainte, universul devine uniform, despuiat de ierarhie calitativă. Devine infinit, dar omogen în infinitatea sa, funcționînd pe tot întinsul său după aceleași legi cantitative, fără diferențe de nivel ontologic, fără nici o speranță de a da acces
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele științifice ale Noii Cosmologii au constituit, se știe, un cutremur ucigător. Faptul că Pămîntul își pierdea stabilitatea și poziția centrală în cosmos ruina simbolismul natural, aparent obiectiv, al poziției calitative centrale pe care omul o ocupă în lume ; revolta sentimentul natural al individului și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
timp imprecis și dinamic al realității absolute. Tocmai imprecizia universului în raport cu perfecțiunea divină, tocmai caracterul de conjectură participativă la rădăcina lui metafizică dau universului dinamica pe care se poate sprijini cunoașterea umană pentru a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dinamica pe care se poate sprijini cunoașterea umană pentru a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o stringență de neevitat. Revenind la Cusanus, după ce în prima parte a tratatului De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a numelui secret, pe care Eliade și-l atribuie în proză, făcând din sine autor și personaj ascuns al scenariilor sale: "ipostazierea ficțională înseamnă, în primul rând, i-realizare de sine, punerea propriei sale persoane în spectacol, integrarea sa în cosmologia spectaculară pe care o construiesc prozele mitologice"617. Faptul că intenționează să folosească uniformele unchiului său general în Hamlet, relevă faptul că Ieronim întrupează personaje de dincolo care nu au rupt legătura cu lumea celor vii: "Ieronim aduce moartea în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
problema raționalității / 39 1.1.5. Destinul metafizic al metodei antinomiei transfigurate / 43 1.1.6. Perspectivele științifice ale metodei dogmatice / 47 1.1.7. Metoda dogmatică fundament al unui nou "eon" spiritual / 52 1.2. Metoda antinomiei transfigurate și cosmologia blagiană / 54 1.3. Antinomiile cunoașterii luciferice / 58 1.4. Ordinea metafizică a existenței umane și dimensiunea sa antinomică / 61 1.5. Sensul paradoxal al culturii. Antinomia ideii de stil / 66 1.6. Metafora și structura sa antinomică / 68 Capitolul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe culoarele sistemului filosofic blagian, într-o manieră ce îmbină stringența logică cu eleganța stilului, suntem făcuți atenți la prezența extinsă (aproape structurală) a antinomicului în interiorul acestuia. Cunoașterea luciferică, situarea omului în ordinea metafizică, metafora, ideea de stil cultural ori cosmologia diferențialelor divine, toate acestea ne sunt arătate ca stând sub semnul antinomicului. Această nouă lectură a gândirii blagiene nu este, însă, singurul lucru ce recomandă cartea de față. Ea este doar un punct de plecare, nu miza întreagă, cum însuși
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și-a început seria studiilor ce vor intra în componența Trilogiilor, antinomicul poate fi regăsit, în forme și nuanțe diferite, în teoria cunoașterii luciferice, în metafizica censurii transcendente, în teoria despre stilul cultural, în cea referitoare la metaforă, precum și în cosmologia "diferențialelor divine". Ideea prezenței antinomicului în filosofia blagiană a mai fost enunțată și chiar dezvoltată, în diferite forme și proporții, de unii autori. Primul care a dezvoltat-o parțial este, după câte se pare, Sergiu Al-George, în eseul său despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poziție centrală, sugerându-se că sistemul blagian ar fi rezultatul aplicației acestei idei. La această interpretare contribuie și aspectul diacronic al operei blagiene, ideea antinomiei transfigurate fiind prima care apare în seria Trilogiilor. În plus, Blaga mărturisește că a construit cosmologia sa din Diferențialele divine ca o aplicație modernă a metodei dogmatice. Pe structura acestui scenariu, teoria cunoașterii luciferice a fost privită drept un produs al aplicării metodei antinomiei transfigurate 52. Fiind interpretări extreme, consider că nici unul dintre cele două scenarii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de-al doilea, nu cred că există suficiente argumente pentru a susține că Lucian Blaga și-a construit întreg sistemul filosofic prin aplicarea metodei antinomiei transfigurate. Singura parte în care Blaga pune, în mod declarat, la lucru propria metodă este cosmologia. Este adevărat, însă, că ideea antinomiei transfigurate a determinat construcția anumitor părți din sistemul acestuia, care au avut menirea de a integra sau a face posibilă această idee pe care filosoful român a descoperit-o foarte devreme. În acest sens
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asupra gândirii lui Blaga. Tocmai datorită acestui rol privilegiat, o voi aborda mai întâi. Voi urmări, apoi, cum apare antinomicul în alte zone ale sistemului filosofic blagian. Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prevede era atunci schițat în jurul ultimeia dintre aceste valori 154. Însemnele sale coincid destul de mult cu cele ale spiritualității aflate sub semnul absolutului: anonimat și colectivism spiritual, tendința spre simbol, dezvoltarea dogmatică a ideilor. 1.2. Metoda antinomiei transfigurate și cosmologia blagiană Lucian Blaga nu a articulat doar o metodă metafizică nouă, ci a pus-o el însuși la lucru. Nu a fost doar un vizionar al unei noi metafizici dogmatice, ci a vrut să fie chiar el primul ei reprezentant
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
teologică este viciată, căci toate cele trei argumente pe care teologia rațională le-a adus în sprijinul existenței lui Dumnezeu, argumentul ontologic, argumentul cosmologic și argumentul finalist, sunt demontate ca greșite de către Immanuel Kant. Am să mă opresc acum la cosmologia rațională și la antinomiile pe care rațiunea le produce în legătură cu Ideea cosmologică, căci acestea ne interesează aici. Universul, ca unitate necondiționată a tuturor fenomenelor ce se condiționează unele pe altele, ca totalitate a lor, este doar o idee a rațiunii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îngăimate țărănește să se ivească și o învățătură despre Ființa de natură atât divină cât și demonică, despre Prundul din care au crescut cei doi frați, Fârtate și Nefârtate"438. După Ion Mihail Popescu, Blaga va realiza acest lucru în cosmologia sa, prin mitul metafizic al Marelui Anonim, contradictoriu în natura sa. Judecând aceste puncte de vedere, luând în calcul argumentele și contra-argumentele, nu cred că se poate trage o concluzie unilaterală cu privire la sursele gândirii antinomice blagiene. Dacă este să credem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deducției, Editura Științifică, București, 1971. Brucăr, Iosif, " Filosoful Lucian Blaga", în Gândirea, an XIII, nr. 8, 1934. Bulzan, Daniel, "Tradiția apofatică și postmodernismul: confluențe și divergențe în problema limbajului", în vol. Erezie și Logos, Editura Anastasia, București, 1996. Candiescu, Călin, "Cosmologia lui Blaga sau despre tensiunea existențială dintre om și Marele Anonim", în Revista de filosofie, Tom XVIII, nr. 56, București, 1996. Cartojan, Nicolae, Cărțile populare în literatura română, Editura Casei Școalelor, București, 1929. Cazan, Gh. Al., "Raționalismul ecstatic formă specifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
le premier chapitre effectue un découpage dans le cadre de la philosophie de Blaga. L'idée d' "antinomie transfigurée", la théorie de "la connaissance luciférique", la métaphysique de la "censure transcendantale", l'idée de style culturel, la théorie de la métaphore et la cosmologie des "différentielles divines", voilà des places où l'on peut identifier des aspects de la présence des structures antinomiques dans la construction du système philosophique de Blaga. Même si situés à des niveaux et dans des registres différents, ces aspects sont
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
p. 89). 48 Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a spus, în acest sens, că Blaga "și-a construit sistemul în toate ramurile: epistemologie, axiologie, cosmologie, antropologie, pe fundamentul filosofic al "paradoxiei", transfigurate sau nu" (Ioana Lipovanu, op. cit., p. 15). Blaga manifestă, se pare, "disponibilitatea de a face uz de paradox, în diferitele compartimente plăsmuitoare ale spiritului, interferente într-o viziune comprehensiv-explicativă și interpretativă "cosmoidală"" (Carmen
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se constituie pe plan metafizic-cosmologic "cenzura transcendentă", căreia îi este supus capacitatea cognitivă a omului, și "înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice, a se vedea Dan Șanta, "Lucian Blaga și universul gnostic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997, pp. 396-400. 162 Vasile Frăteanu, op. cit., p. 332. 163 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Editura Albatros, București, 1997, pp. 396-400. 162 Vasile Frăteanu, op. cit., p. 332. 163 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în op. cit., p. 104. 164 Lucian Blaga, "Ființă istorică", în Opere 11 (Trilogia cosmologică), Editura Minerva, București, 1988, p. 489. 165 Călin Candiescu, "Cosmologia lui Blaga sau despre tensiunea existențială dintre om și Marele Anonim", în Revista de filosofie, Tom XVIII, nr. 5-6, București, 1996, p. 419. 166 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op.cit., p. 309. 167 Ibidem, p. 310. 168 Ibidem, p. 311
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibilă fără de reprezentarea imaginată" (Sf. Bonaventura, Predica "Aveți un singur Învățător, Hristos", 18, în op. cit., p. 124). 71 Eleusis (1942), vol. Veghe, în op. cit., p. 157. 72 Pentru Ioan Scotus Eriugena (în Expositiones Super Ierarchiam Caelestem S. Dionysii), în descendența cosmologiei dionisiene întemeiate pe problematica intermediarului, "orice piatră e lumină", prin lumină înțelegând (anagogic) icoana (imaginea) sau eidos-ul pietrei. Cf. Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., pp. 172-184. 73 CXC (36) (1955); Prizonierul (1951), vol. Clepsidra, în op. cit., pp. 288, 223
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]