558 matches
-
s-a aflat în fruntea Moldovei doar pentru un an, Cantemir era fiu de Domn, a trăit toată viața ca un principe și a avut pretenții pe măsură. Acest domnitor al Moldovei s-a ilustrat încă din adolescență printr-un cosmopolitism funciar. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în afara granițelor țării sale, dar n-a avut nicio clipă statutul nefericitului exilat Dosoftei, dimpotrivă: existența lui Dimitrie Cantemir a fost aceea a unui privilegiat al soartei. În adolescență
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Gheorghe Grigurcu Fără putință de tăgadă, cea mai virulentă negație a lui Titu Maiorescu în postumitate a fost operată de "realismul socialist", care s-a dezlănțuit furibund împotriva "idealismului", "cosmopolitismului", atașamentului său "burghezo-moșieresc", în numele artei cu tendință atît de precis diagnosticată de mentorul Junimii. Un preludiu (să precizăm: palid) al atitudinii în cauză, care s-a lăsat cu evacuarea, după 1948, din programele școlare și din biblioteci a celui blasfemiat
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
distilează o miere polifloră, polietnică, în scrisul multor autori, un buchet de arome diverse. Diversitatea culturală se manifestă printr-un limbaj comun de teme, stiluri, chiar dacă distribuie diferit accentele, aromele, particularitățile. Față de grupul oniric și față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de "Grupul de la Târgoviște" manifestam, de asemenea, afinități. Cultul stilului și lumea văzută ca text, o anumită subtilitate
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
n-ar fi avut pentru ce să mă înspăimânte. Repet însă adeseori: noaptea sunt pesimist, ziua redevin optimist. Pendularea între câteva limbi pe care le cunoști la perfecție (maghiara, româna, germana, rusa) ți-a creat un soi de deschidere, un cosmopolitism funciar, inculcat din copilărie. Cum definești această deschidere și ce este în percepția ta cosmopolitismul? Biografic am aderat la multilingvismul acum pe drept propagat. Citesc și în franceză ori engleză, dar m-am ocupat anume de culturi ale căror limbi
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
ziua redevin optimist. Pendularea între câteva limbi pe care le cunoști la perfecție (maghiara, româna, germana, rusa) ți-a creat un soi de deschidere, un cosmopolitism funciar, inculcat din copilărie. Cum definești această deschidere și ce este în percepția ta cosmopolitismul? Biografic am aderat la multilingvismul acum pe drept propagat. Citesc și în franceză ori engleză, dar m-am ocupat anume de culturi ale căror limbi le stăpânesc îndeajuns pentru a le surprinde nuanțele. Germana și rusa au ajuns la noi
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Cioran (nu știu dacă e adevărat) că ar fi pățit această întoarcere, vorbind cu apropiații săi francezi, în ultimele faze ale bolii, succesiv, în germană, apoi în română. Senectutea este și ea o maladie, chiar și fără suplimentări deosebite. Despre cosmopolitism, ce să spun? A fost tratat injurios, unele dicționare se încăpățânează și acum să-i rețină, prioritar, sensul negativ ("concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești acasă peste tot (în
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
acasă peste tot (în varianta euforică a unei literaturi postmoderne, fără complexe). Literatura basarabeană, închisă atâta vreme, ca și literatura din România, într-un fel de seră a controlului ideologic și a auto-mulțumirii naționale, are nevoie de o baie de cosmopolitism. Romanul nu se poate dezvolta, nu poate evolua, nu se poate diversifica stilistic și narativ, fără aceste deschideri. Nicolae Popa încearcă, atât în poezia, cât și în proza lui, o astfel de ieșire din tiparele tradiționale. A debutat în 1983
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
scriitor important din noile generații, un poet și un prozator ce îți transmit sentimentul tonic al încrederii în literatură, dincolo de atributele conjuncturale de a fi postmodernă sau basarabeană. Iar literatura basarabeană are nevoie de o infuzie de postmodernism și de cosmopolitism, bine asimilate, nu pentru a-și pierde specificul, ci pentru a și-l regăsi altfel și pentru a se elibera de complexe. Nicolae Popa, Cubul de zahăr, roman, ediție revăzută și cristalizată, Editura Cartier, Chișinău, 2005, 440 p.
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
aducător de rele și de vrăjmășie între oameni, răsplătit fiind cu procese draconice și sentințe numărînd ani grei de deportare (a se cîți: domiciliu forțat) și chiar detenție. Cuvîntul incriminat numără treisprezece litere/sunete, adică opt consoane și cinci vocale: cosmopolitism. Grație lui îți era rezecat, ca un cordon ombilical secționat, orice legătură mai strînsă cu cultura și arta Occidentului, ori a altor puncte cardinale, de referință, pe baza acuzațiilor astfel formulate, tipărite - negru pe alb - în DEX (1975): "COSMOPOLITISM = 1
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
vocale: cosmopolitism. Grație lui îți era rezecat, ca un cordon ombilical secționat, orice legătură mai strînsă cu cultura și arta Occidentului, ori a altor puncte cardinale, de referință, pe baza acuzațiilor astfel formulate, tipărite - negru pe alb - în DEX (1975): "COSMOPOLITISM = 1. Concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și român, care promova ideea ăcetăteniei universaleă. 2. Concepție politică burgheza care, în epoca capitalismului (cacofonia DEX-ului!) ascendent, preconzia idealurile cosmopolitismului (1), iar în epoca imperialismului cultiva, în avantajul acestuia
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
astfel formulate, tipărite - negru pe alb - în DEX (1975): "COSMOPOLITISM = 1. Concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și român, care promova ideea ăcetăteniei universaleă. 2. Concepție politică burgheza care, în epoca capitalismului (cacofonia DEX-ului!) ascendent, preconzia idealurile cosmopolitismului (1), iar în epoca imperialismului cultiva, în avantajul acestuia, indiferență față de patrie, de tradiție și de cultură națională, răspândind ideea renunțării la suveranitatea și independentă națională, pe care le consideră perimate (subl.ns.)." Așadar, admiratorii Occidentului și ai altor lumi
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
DEX intens ideologizat drept: "...(în faza preimperialista) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor." Temerarii lexicografi ajung, astfel, să includă în categoria citată - fără a-și da seama de ridicolul situației - adica în sfera cosmopolitismului atît de... primejdios și vai! antinațional, organisme mondiale de talia ONU, UNESCO, iar în zilele noastre Uniunea Europeană și Parlamentul bătrînului continent sedus, altcîndva, pe orbite mitologice, de către însuși Zeus preschimbat în taur alb, tocmai pentru a se împreună cu Europa... În
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
dogmei în vigoare la momentul dat. Lingviștii cei mai importanți, autoritățile științifice în domeniu - în primul rînd mării absenți - Sextil Puscariu, I.-A.Candrea, Sever Pop -, apoi Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur, în fine elevii lor - sînt acuzați de cosmopolitism, paseism, idealism, obiectivism, formalism, reacționarism, împăciuitorism, imperialism, fascism; scrierile lor au caracter retrograd, antipopular, antinațional, antiștiințific, șovin, necombativ, neprincipial, nemarxist; tot ceea ce îi privește și nu e vădit negativ trebuie precedat de semnalul distanței demascatoare: "așa-ziși lingviști istorici ai
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
dovedi că poate fi și este practicat și în literatură, nu numai în politică...". O singură dată dl. Martinescu ne surprinde dezagreabil și anume prin opacitatea față de Ion Caraion: A făcut închisoare fiindcă lucra pe două tablouri: al socialismului și cosmopolitismului(sic!). După ce a ieșit din pușcărie a făcut carieră literară (și avere), cu nenumărate volume de poezie ilizibilă și de texte Ťcriticeť care trădau un mare grafoman" (sic!). în realitate Ion Caraion e una din marile victime ale terorii comuniste
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
articolelor lui Paul Georgescu, că are un aer simplificator care poate indica o intenție posibil ironică, mai ales din partea unui critic care, în repetate rînduri în ultimul timp, se arătase ferm de partea înnoirilor poetice de tip modernist, de partea cosmopolitismului și a deschiderii. A vorbi acum despre „bogata viață sufletească” a eroului comunist care nu se regăsește în poezia poetului tînăr poate cel mai reprezentativ tocmai pentru înnoirile poetice ale momentului, e paradoxal. Sau poate doar semnificativ pentru complicatele jocuri
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5477_a_6802]
-
a putut fi interpretat după interesele grupurilor sau ale momentului: a trebuit admis sau respins - și numeroși au fost cei care l-au dorit pur și simplu eliminat din literatura română. Ideologii etniciști și naționaliști l-au recuzat din instinct: cosmopolitismul cultural, apologia primatului esteticului în opera literară, visul său de a vedea cultura română integrată culturii europene au reprezentat pentru ei tot atîtea capete de acuzare. Iorga l-a urmărit cu antipatia lui pînă în ultima clipă, în timp ce tinerii adepți
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a politicului se observă ușor în polemica purtată. Fără să aibă aerul că o face, ba chiar susținînd că viziunea sa ocolește politicul în studiile literare, Maiorescu își clădește argumentarea pe o temelie doctrinară clară: conservatorismul organicist, îmbinat însă cu cosmopolitismul și cu toleranța. Inamicii săi nu puteau fi decît liberalismul extrem (mai ales sub forma demagogiei rosettiene), naționalismul obtuz (mai ales cel ardelean), republicanismul, socialismul și comunismul. Ceea ce dă forță argumentării sale este tocmai posibila interpretare politică a textului. Partidul
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
străină. Teoreticianul pare a nu înțelege că, în literatură, influența străină este la fel de importantă ca inspirația genuină. Și cînd te gîndești că ploaia de acuze cu care fusese întîmpinat Maiorescu la primele sale studii se rezumase la „antipatriotismul” și la „cosmopolitismul” criticului! Se vede că șocul provocat de asemenea aberații l-a urmărit multă vreme... Performanța stilistică maioresciană a fost atinsă în comentariile moralistului. Dacă noutatea adusă de Maiorescu în literatura noastră a reprezentat-o crearea unui stil intelectual, pare evident
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
inspirat, alături de suplimentul Giuseppe Mazzini - 200 de ani de la naștere și un grupaj In memoriam Adrian Marino ), eseistul clujean formulează conceptul de "comparatism militant", de data aceasta, contra eurocentriștilor: antiimperialism și anticolonialism, dar și antinaționalism și șovinism literar, deci internaționalism, cosmopolitism, universalism, relații, schimburi, cooperare și comunicații libere: "Literatura universală, astfel înțeleasă, are în centrul său omul universal, exprimat în orice limbă, în orice literatură." În câteva cuvinte, ce înseamnă "ideea europeană" și cultura de centru? Democrație, libertate, drepturile omului, pluralism
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
a celor substanțiale, de fond, acestora adăugându-li-se mai multe articole apărute ulterior. Câteva aspecte (semnificative?) sunt vizibile. Dacă în primele articole, cele preponderent culturale, și Noica și Eliade sunt citați în spirit european, ca adepți ai deschiderii și cosmopolitismului (vezi Literatura europeană, azi apărut în 1990), mai târziu, în articolele politic-ideologice, ei devin autorii articolelor legionare din anii î40 și teoreticieni ai antieuropenismului (vezi Cultura română între Est și Vest din 1993). Or, Adrian Marino e tranșant încă din
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
stare să exteriorizeze rapid o psihologie. Așa a și fost considerat Paul Morand în presa românească, în paginile căreia referințele la scrisul său au fost mereu numeroase și atente la un itinerariu dintre cele mai atrăgătoare în epocă tocmai prin "cosmopolitismul" său afișat cu dezinvoltură. Raporturile scriitorului cu România sunt urmărite în cartea profesorului scoțian din un-ghiuri conjugate. Autorul pune în joc informații oferite de biografi și memorialiști legați de mediul românesc căruia îi aparținea soția scriitorului printre ei se numără
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta pentru artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8. realismul socialist se opune modernismului capitalist, cosmopolitismului. Realismul socialist există, desigur, până la sațietate în comunism, și ca termen și ca exemplificare într-o literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
artistic. Un cerc al perfectei înțelegeri între sistemul literar și cel politic. Obiectele negocierii de succes: devotamentul politic al scriitorilor, păstrarea etichetei marxist-leniniste și sprijinul pentru Dej, pe de o parte și, de cealaltă parte: renunțarea la chingile realismului socialist, cosmopolitism, măiestrie artistică recunoscută ca valoare și... Mihai Beniuc. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
dispăruseră deja, inclusiv din conștiința locuitorilor. Küstendje, cum se numea orașul în turcește, adăpostea o populație pestriță, alcătuită din turci, tătari, români, greci, armeni, bulgari, evrei și alte etnii, aduse de vânturile istoriei și ale comerțului pe malurile Pontului Euxin. Cosmopolitismul otoman nu s-a dovedit, însă, în acest caz, unul creator: activitatea culturală în Constanța de dinainte de 1878, exceptând inerenta (și minora) producție culturală din jurul instituțiilor religioase, este ca și inexistentă. Explicația e de aflat în cultura islamică dominantă, ca
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]