1,399 matches
-
Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
oglindește în picăturile de rouă, am pornit cu prietenul Ion Balan, cu șevaletele sub braț și nesațul de spațiu în suflet, în căutarea unui loc de unde să surprindem frumusețea și trăinicia peisajului din partea locului. După câteva momente de nehotărâre, am cotit-o pe o cărăruie se se ițea de lângă un ogor cu porumb și în spatele căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Omagiu distinșilor mei susținători, d-l Acad.Valeriu D. Cotea și familia prof. univ. dr. Natalia și Nicu Simion, de a căror bunătate și bunătăți m-am bucurat cu prisosință. Recunoștință până la capătul de drum. REFLECȚII (CXLVIII) Nici cu mintea de pe urmă Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură” Sunt și azi, cum fost-au ieri - O busolă prinsă-n zgură Arată spre nicăieri. 14 ianuarie 2004 D-LUI ACAD. VALERIU D. COT(EA)NAR Scriu de Cotea D. Valeriu - OM ca el nu întâlnești Chiar de țara-ar fi imperiu, Un imperiu ca-n povești. Aplecat spre trudă este Cu virtute de răzeș Din părinți, să o ateste Și la noi, în târgul Eși. Scrie, revărsându-și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
2004 REFLECȚII (CL) Mai mult vrând decât nevrând, Gândul se așază-n rând Cu cei ce citesc și scriu, Și spun scurt: „Nimic nu știu!” 20 februarie 2004 CÂT FI-VA-N LUME VIN COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Sub clinchet de pahare pline Cu-aroma perlei de Cotnar, Noi mulțumim cum se cuvine Aceluia ce-a scris cu har. O carte ce străbate timpul, Încununată de virtuți, Căci vinul de Cotnar e-Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i spunem cu pahare pline: Cotea e perla de Cotnar. 23 februarie 2004 COTEA-PERLA DE COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Am ajuns printre elite Invitat pentru un ceas (Frunți boltite și călite, Toate-n drumul spre Parnas). Eu? Un punct mărunt pe filă După
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i spunem cu pahare pline: Cotea e perla de Cotnar. 23 februarie 2004 COTEA-PERLA DE COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Am ajuns printre elite Invitat pentru un ceas (Frunți boltite și călite, Toate-n drumul spre Parnas). Eu? Un punct mărunt pe filă După splendide idei, De nevoie, nu de silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
răspundea la telefon, spunea ALO și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t'amvai era chiar în dulapul nostru, când cineva punea caseta cu muzică, se auzea numai MIAU-MIAU-MIAU, MIAU-MIAUMIAU! Și bunici cu picioarele în sus, drăgoșei cu picioarele în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu muzică, se aude la casetofon: Miau-miau-miau! Miau-miau-miau - miau, miau, miau, miau!... Și când cineva sună la telefon, curge apa în ureche și spui: Alo! Alo!... Alo! se mai depate... Așa... Așa, ce mai văd?... Așa: când dechideai televizou', televizou' cotea fum, că acolo se făcea mâncare la televizor!... Și pe-asupra, printre antene, pășteau caii și vacile!... Pe bloc era iarbă... Iarbă. Și... pădu'ile fug, ningea cu foicele, când dădeai la o parte capacul de la canal, vedeai Turnul Eiffel
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
arunca păturile de pe el și fugea!... Și iar se așeza, și iar fugea! Când voia să se așeze pe scaun, scaunul se rupea, că e'a făcut din turtă dulce! Da!... Și se uitau la o tigaie, în loc de televizou! Televizou cotea fum... că făcea acolo mâncare televizou... Nu știau și mâncau pe u-eche, scoteau limba pe u-eche... Și când me'gea cu bicicheta, fugeau pisicile după el și mieunau, să-eau pisicile pe bicicheta... Bicicheta fugea singu'ă... Ched că avea un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
se lase dus de curent, care-l purta vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar pe direcția în care alergaseră până ceva mai înainte, înțelese motivul pentru care își schimbaseră drumul: era clar că un alt detașament burgund venise să le închidă drumul, obligându-i să schimbe direcția. Le făcu semn alor săi să cotească la stânga și căută să grupeze forțele pe diagonale, ca să le taie calea. îi putea vedea bine acum și, numărându-i, constată că nu erau mai mult de jumătate de duzină. Galopau șfichiuindu-și fără milă caii și întorcându-se mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foarte dureroase, simți admirație față de oamenii care, ajunși în halul acela, nu părăsiseră lupta, dar înțelese totodată că resursele umane pe care Aureliana mai putea conta pentru apărare ajunseseră la limită. Se lumina de ziuă când, ajunși la Palatul Termelor, cotiră pe o stradă laterală ce dădea într-o piață largă, dominată de turnul Catedralei. Acolo, se treziră cu brutalitate față în față cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
greu își puteau face loc în mulțimea tumultuoasă. înțelegând că în cel loc nu ar fi putut fi cu nimic de folos, Sebastianus renunță să-și mai facă loc printre oameni și își conduse tovarășii pe o stradă laterală, ce cotea spre miazănoapte. — Sangiban! Strigă. Trebuie să ajungem la el! La prima cotitură, însă, se izbiră de un grup de soldați și milițieni ce alergau în direcția opusă, având înaintea lor un bărbat uriaș, cu tenul bronzat și cu părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bineînțeles, că regina aceasta mă poate iubi, dar, totuși, "da' dacă"? Casa ei era la un colț, cu două fațade pe două drumuri. Odată am observat că, după ce m-a văzut de la un geam de pe strada A, când eu am cotit pe strada B, ea a apărut la un geam de pe strada aceasta. "Așadar, a venit la acest geam să mă vadă încă o data și să mă urmărească cu privirea", mi-am închipuit eu. Și când lucrul acesta s-a mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se se plecare. Părăsiră sediul grupului de șantiere furișându-se ca doi răufăcători de teama Șefului de Șantier care era dispus În oricare clipă din zi ori noapte să Însoțească pe unul ori pe altul când era vorba de băutură. Cotiră pe Str. Occidentului, abordând Calea Victoriei, hotărând să intre la restaurantul „Mărul de Aur”, unde erau mai mult decât siguri: Împielițatul nu frecventează acest local. Destupară două sticle cu Șampanie Ungurească, Încă două pe urmă alte două, discutând probleme legate de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noapte, dar mă simpt mai proaspăt ca atunci când mă culcam odată cu găinile. Așa dar, urmeză să merg la șantier. La ora zece trebue să mă prezint la Centrală pentru a raporta Președintelui bilanțul economic al Șantierului...!” În dreptul fostului „Palat Regal” cotiră la dreapta ajungând În Piața Buzești escaladând Str.Occidentului. Parcurseră câțiva pași În direcția șantierului când Tony Pavone Își aplică o palmă pe frunte. „Era să uit...! Astăzi am Întâlnire cu doamna Tatiana, Directoarea depozitului de vinuri „Gostat”, care se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și,oricum feriți de Îmbulzeala trotuarelor, de pericolul unor alte prăbușiri. Alegere salvatoare, cum avea să realizeze câteva momente mai târziu...! La intersecția bulevardului cu Str.C.A.Rosseti, privi către moderna construcție a impunătoarei clădiri Scala. Ce să facă? Să cotească la stânga pe lângă această clădire ori să continue mersul către Universitate? Se gândi că e mai bine totuși să rămână să meargă prin mijlocul carosabilului, printre mașinile staționate astfel fiind feriți de loviturile mai multor cărămizi a unor coșuri de fum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la stânga, pe o stradă cu magazine, Gafton Lane. Trebuia să scape de băiat - nu putea să meargă cu el după ea până acasă - și totuși i se părea crud să-l lase așa la colțul străzii. După un moment, a cotit spre stânga și a continuat să meargă alături de el, dincolo de magazinul cu pantofi ieftini și coșuri de rafie pline cu papuci la preț redus în față; dincolo de Dee-Dar, restaurantul indian unde se țineau cinele cu profesorii de la St George; dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
curte interioară, apoi undeva în stânga clădirii, o ușă deschisă mă aștepta să-i trec pragul. Mai târziu aveam să aflu că era intrarea în căminul fetelor. După un mic hol de la intrare, am pătruns într-un culoar lung unde am cotit spre dreapta până ce am găsit o cameră pe ușa căreia scria cu litere mari de tipar: "Pedagog". Înăuntru ne aștepta o femeie cam de treizeci și cinci- patruzeci de ani, cu priviri plictisite, obosită după o zi lungă de muncă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a aruncat-o prin telefon ?... Raționamentul meu coti atît de brusc, chiar În clipa aceea, Încît dacă s-ar fi aflat Într-o mașină, aceasta s-ar fi răsturnat cu siguranță. Nu rîdeți! Dacă ar fi existat Într-adevăr așa ceva, nu i-ar fi scăpat băgărețului de frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a drumului comunal, apoi cele laterale, iată, așa zisul centru, primăria, restaurantul, un birt mai arătos, iată localul fostei judecătorii, acum cămin cultural, în sfârșit casa învățătorului, unde oprirăm; dacă am mai fi mers douăzeci-treizeci de metri și-am fi cotit la dreapta pe ulița ascunsă toată în verdeața pomilor și copacilor înnoiți, am fi ajuns, după a treia curte, la casa lui Lung. Calul opri, coborârăm din șaretă, și în cerdacul casei ne aștepta de câteva minute - fuseserăm zăriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca: e turbat! — Cine-i turbat? După el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a plecat pe baltă - și atunci ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]