991 matches
-
nu mă pupa și pe mine? De ce n-aveam loc în pat la dreapta sau la stânga ei? De ce erau preferați frații mai mari? Îmi spuneam că sunt urât și mă ascundeam să-mi plâng soarta. Uneori o găseam ascunsă prin cotloane și pe ... Citește mai mult Mama a fost soră geamănă cu Sofia. Despre străbabe și bunicile mele nu știu nimic, nu le-am cunoscut, Constat cu uimire că în romanul meu mai accentuat biografic „Pitici pe creier!” mama nu-și
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
nu mă pupa și pe mine? De ce n-aveam loc în pat la dreapta sau la stânga ei? De ce erau preferați frații mai mari? Îmi spuneam că sunt urât și mă ascundeam să-mi plâng soarta. Uneori o găseam ascunsă prin cotloane și pe ... III. CONSTANTIN T CIUBOTARU - DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU, de Constantin T. Ciubotaru, publicat în Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014. Despre o ”poveste în versuri” și un basm numit „Tinerețe fără bătrânețe
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
de 15 iunie, toată casa mirosea a flori din care mama împletea meșteșugit mărturiile recunoștinței mele pentru dascălii care aveau grijă să fiu un om educat. Și tot în jurul acestei date mă transformam într-un explorator și căutam prin toate cotloanele cămărilor coronița, ascunsă cu grijă de părinții mei, bucuroși să mi-o ofere drept surpriză la serbarea de sfârșit de an școlar. Nu de alta, dar nu ar fi putut strica bucuria copilului premiant! Și nici nu puteam ști de
DICHISURI DULCI ŞI TAIFASURI BOIEREŞTI de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355280_a_356609]
-
de 15 iunie, toată casa mirosea a flori din care mama împletea meșteșugit mărturiile recunoștinței mele pentru dascălii care aveau grijă să fiu un om educat. Și tot în jurul acestei date mă transformam într-un explorator și căutam prin toate cotloanele cămărilor coronița, ascunsă cu grijă de părinții mei, bucuroși să mi-o ofere drept surpriză la serbarea de sfârșit de an școlar. Nu de alta, dar nu ar fi putut strica bucuria copilului premiant! Și nici nu puteam ști de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/355304_a_356633]
-
de 15 iunie, toată casa mirosea a flori din care mama împletea meșteșugit mărturiile recunoștinței mele pentru dascălii care aveau grijă să fiu un om educat. Și tot în jurul acestei date mă transformam într-un explorator și căutam prin toate cotloanele cămărilor coronița, ascunsă cu grijă de părinții mei, bucuroși să mi-o ofere drept surpriză la serbarea de sfârșit de an școlar. Nu de alta, dar nu ar fi putut strica bucuria copilului premiant! Și nici nu puteam ști de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/355304_a_356633]
-
mai alastru, mai adânc S-a-ndepărtat de noi precum Lumina Când asfințit cu ochii eu mănânc Și-n întuneric mă apasă vina... Că toamnele -au venit pentru că eu Adun tristețea de pe nu știu unde Și lacrima din ochiuri de fileu Printre cotloane sufletești pătrunde Și plouă trist un bob din fiecare Ce se adună-n pânzele de nori Acolo sunt uitări și roua de pe floare Vestește asfințitul pe strune de viori... Referință Bibliografică: O zi plângi, o alta râzi / Violetta Petre : Confluențe
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
fundul pungii Tutun pentru clipe grele. Veselie și visare, Și copil și om bătrân Privind înspre larga zare Fermecați pe loc rămân. Iarna Baba iarna nu glumește, Frigul zilnic întețește asprul ger, necruțător, Îngheață fulgii din zbor. Vrăbiile se zburlesc, Cotlon cald abia găsesc, Umblă prin omat desculțe Tot mai greu găsesc grăunțe. Dar copiii mititei Stau pe lângă moș Andrei Cu mânuțe hărnicuțe Case fac, la vrăbiuțe. Și în ele pun frumos Fân uscat și călduros. Din buzunar, cuminței, Boabe scot
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Articolele Autorului Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
și revadă părinții și să i îmbrățișeze. Și toate speranțele ei se rezumau doar la telefonul din rucsac. Atâta doar că nu a găsit rucsacul când s a trezit în dimineața în aceea. A iscodit cu priviri furișe prin toate cotloanele camerei și pe sub pat. Nu l a găsit și era tare îngrijorată. Ca să nu dea de bănuit, nu l a întrebat pe el și își muncea capul să găsească un motiv plauzibil pentru a l cere. Nu a mai fost
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
plină de mister și secvențe diafane, privind dragostea dintre doi tineri. Autorul pare un fachir renascentist care este atras de alchimia imaginației, un erudit cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al imaginilor pe care le scormonește pătimaș în cotloanele amintirilor și mărturiilor. Romanul structurat în capitolele: “Mesaje de dincolo “, “În lumea cărților “,”Flori pentru Rico “, “Un nou prieten “, “Orânduiala “ și “Colindul florilor de cireș “ are o construcție de puzzle cu a cărui componente se pot construi noi imagini, chiar dacă
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
zidul sud-vestic al fostului lagăr comunist, din Lombardia, o regiune alpină (și subalpină, în parte) din nordul Italiei? Desigur, sunt destui cei care au văzut toate acestea, și încă multe altele, în peregrinările lor mai roditoare prin buricul sau prin cotloanele Uniunii (nonsovietice), ori dincolo de hotarele flexibile ale acestei construcții politice europene, sub oblăduirea căreia (vorba vine) suntem deja. Mase întregi de tineri - copii năpustiți, de nevoie, în lumea capitalului - mijlocesc părinților aflați la vârsta a treia prilejul de a-și
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
ajungă până la umerii celorlalte. Îl ridicară pe rege, îl așezară pe un jilț vechi și îl treziră cu o singură bătaie din palme a primei vrăjitoare. Stăpânul lor părea că își pierduse mințile. Privea prin încăpere, scormonind cu privirea fiecare cotlon, neatent la întrebările care îi erau puse. - Mai locuiește cineva cu voi? Cele trei femei se priviră mirate. - Bunica noastră a venit cu ceva timp în urmă, dar e atât de bătrână că nu mai poate să mai facă o
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
moare fată. Dacă partenerul nu îndrăznește apelează la alte șiretlicuri cu Nu în brațe. Nu este nimic amoral. - Ăsta este secretul chiloțeilor? Păcat că mi l-am însușit când nu-mi mai servește la nimic. - Nu chiar. Viața are multe cotloane în care vrând nevrând intri uneori. Până și mămica ta a fost angrenată într-un astfel de carusel. Nu este de condamnat. Așa este viața spre a lua definitiv o hotărâre. Parcă ne-a spus-o chiar ea. Eu am
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Când va fi viforul alin ? Pot plânge. De ce n-ai stat sub norul meu Plăpândă minte, cu pas greu ? Cheamă-L acum pe Dumnezeu, Învăluiește-ți micul Eu ! Mă strânge... Pe unde ai zburat hai-hui Ai prins năluca vântului, Bizar cotlon al chinului ? Feștila stinge ! Montreal, 2003 D O A M N E A M I N T E Ș T E -N E DE T A B L E L E L E G I I de Melania R.C. Doamne
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
voce care-l întreabă: ce este iubirea? Privește puțin speriat în jur. Parcă ar avea să atingă acea voce, să o palpeze, să aibă un contur, chiar o formă cât de cât definită. Nimic. Trimite privirile mai departe căutând printre cotloanele arenei, prin unghiurile imposibile ale ei ceva viu, ceva activ, ceva... Nici o minge nu zboară, nici o farfurie nu se rotește pe bățul lung din spatele lui, lăsat chiar de el ca pe o bârnă a verbelor care-l învie zi de
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
Lui... - iar sfinții și martirii de-aici se vor așterne (toți - dimpreună cu Voievodul lor!) - vântului stepei - precum grâul și ierburile cele de leac viitor și merinde târzie - despre care scrie apocalipsisul unor bătrâni orbi - găvozdiți - unul peste altul - prin cotloanele luminii ascunse-n pământ - precum recoltele pururi vii - în fața tuturor năvălirilor născute moarte - încă din pustii BASARABIA NE STRIGĂ... Basarabia ne strigă... - dar am ajuns de ni-e frică s-auzim spre răsărit: ne strică un râgâit! am ajuns păsări
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
de a transpune în versuri gânduri, idei, sentimente, trăiri afective, se află, de câtva timp, înafara interesului celor cărora le-a fost dăruită. De aceea, „învăluită în durere/zace, de niște ani, la pat./ Abandonată, cred că piere,/într-un cotlon demult uitat” („Opriți-i duca, dragii mei”), în timp ce lectura a devenit o „culpă”, chiar un „motiv de dispreț”, iar „cultura-i muncă fără preț,/motiv de ură cât trăim./ Mizeria, tristul dispreț,/sunt azi pe locul ce-l slăvim”. Intelectual
DE LA VIS ȘI SPERANȚĂ LA ÎMPLINIRE de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369387_a_370716]
-
până la capăt. În curând, va afla despre măcelul de la palat și ne va căuta și-n gaură de șarpe ca să-și răzbune fiica și ginerele. Să-l luăm dar’ prin surprindere. Trebuie să ajungem ziua la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului și se
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
cetate. Aceasta scârțâi asurzitor din țâțâni și se deschise. Oștenii pătrunseră călare în curtea năpădită de ierburi și bălării. Descalecară atenți la orice foșnet. La un semn al căpitanului Arnăutu, o parte dintre vânători cercetară curtea până în cele mai ascunse cotloane alături de căpitanul Sasu, iar altă parte îl urmară în încăperile clădirii. Căutară cu băgare de seamă de la subsol până în turnul cel mai înalt. Spre surprinderea și dezamăgirea lor, nu descoperiră nimic interesant și, mai ales, nici urmă de coșciuge cu
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
mine nu mai mor”. Îmbrăcate în straiele unor inedite și frumoase metafore, deslușim adesea și confesiunile poetei discrete și pline de candoare: „La fereastra unui suflet,/ Se aude, în surdină,/ Serenada unui zâmbet,/ Sub un cer cu lună plină.// Din cotloanele tăcerii,/ Se ivesc ca dintr-un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un fior!// Pe o geană se trezește/ Bucuria în ochi iubit,/ Duhul minții rătăcește/ Printr-un colț de infinit.” (La fereastra unui suflet) Poezia sa tonică, aduce liniște, calm
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
plecat aseară dorul, Nu și-a luat nici bun-rămas Și am plâns strângând amarul, De la ultimul lui mas. A lăsat ușa deschisă Și cum n-ar fi fost de-ajuns, Inima acum stă prinsă Într-un frig de nepătruns. Din cotloane-ncep s-apară Umbre vechi ce nu s-au stins, Vântu' iar le-mpinge afară Și ajung de necuprins! Înghețată-mi este firea De a ta plecare rece Și-mi întunecă privirea De-al tău gol ce nu imi trece
A PLECAT ASEARĂ... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353401_a_354730]
-
De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M., însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
aibă soarta celorlalte, își aruncă javra pe mătură și, pe furiș, printr-o ferestruică dintr-un turn, zbură spre Țara de Fum, blestemând și înjurând. După ce termină cu toate babele, Mărțișor intră în Palatul de Gheață Veșnică. Scotoci prin toate cotloanele și văzu că e pustiu. Ieși afară din palat. Cioroipanii, care se transformaseră în ciori obișnuite, zburau cuminți și îl urmăreau cu atenție, cârâind discret și codificat. Mărțișor se întreba unde îl poate găsi pe Ghiocel și dacă mai este
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Speranță, neobosită și plină de încredere, te iubesc și te admir! Cum de nu te pierzi cu firea atunci când nu găsești rezultatul dorit? Tu încă mai exiști după atât amar de ani! Doar tu îmi dai puterea să scotocesc prin cotloanele sorții și numai tu, îmi șoptești, să-mi străbat cărările sufletului, pline de dor! Atunci... ne hrăneam zi și noapte din fagurii iubirii noastre nevinovate. Mă întreb, deseori, de ce plecăm așa devreme din succinta noastră viață? De ce ne îndreptăm pașii
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]