586 matches
-
jos în curte și începu să se plimbe. Iarba răsărise mai peste tot, împingînd cu încăpățînare în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul de câteva ori, se urcă în el, se dădu jos, privi pe Marina, care cotrobăia prin bucătărie, contemplă casa mucegăită de ploi și zăpezi, enorma ușă gotică de lemn mai umflată și mai râioasă ca oricând, și-și aminti de Otilia. Ce fată bizară! Plecase de atâta vreme și nu-i scrisese un rînd! Tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe un adevărat artist. Stănică era pretutindeni, întreba de toate, dădea sfaturi în toate direcțiile, era frate, părinte, consilier pentru oricine, înduioșîndu-se de propriile lui improvizații sentimentale. Felix îl surprindea adesea privind pe fereastră în odaia lui moș Costache sau cotrobăind prin casă. Totdeauna întorcea astfel vorba, încît indiscreția lui părea un lucru firesc și neînsemnat. Felix îl găsi într-o zi chiar în odaia lui. Îl văzuse bine cum scotocește prin cameră, dar, când intră, Stănică ședea pe un scaun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu repede jos, puse scaunul la loc, și fugi iarăși, zâmbind ușor, luînd-o de-a dreptul spre oraș. XVIII Pe la sfârșitul lui septembrie, într-o zi de arșiță tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moș Costache se împletici din mers, pe când cotrobăia în curte printre cărămizile lui, și căzu moale jos. Marina îl văzu din bucătărie și-și închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Așteptă să se ridice, dar moș Costache întîrzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zurlia asta de Ivona, odată și-a luat seama... Odată a întors foaia... — Ei, spune, madam Delcă, să-ți fac și două ouă ? Spune. Taci, că n-o fi intrat în ceasu morții, de n are astâmpăr și tot mai cotrobăie pân cămară, și iar mai scoate ceva... Eeee, n-ar avea ea, Ivona, suflet rău, atâta că nu prea e întreagă la minte. N o vezi cum îi tot da-nainte cu ăia de ședea împăiați în biserică ? Că mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
actelor mele și certitudinea că te urăsc!... "Doamne!" se cutremură Mihai, înspăimîntat de privirea tăioasă cu care l-a secerat femeia cînd i-a strigat ultimele vorbe. Da, el e cel care provoacă răni, sau le deschide pe cele vechi, cotrobăind în suflete. Strigătul de acum al Tamarei nu se deosebește decît prin stil de reacția prostituatei de la hotel, trimisă de portar, în clipa cînd a sărit din fotoliu, îndreptîndu-se spre ușă. Pentru că și aceea, asemeni Lilianei în cîteva momente la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bellase“ când avusese ocazia. Și acum era prea târziu, pentru că nu mai găsea biletul. Nu își amintea să îl fi aruncat - și-ar fi amintit pentru că sigur în momentul ăla i-ar fi trecut prin minte că este rea. A cotrobăit prin buzunare și prin sertare, dar nu a găsit nimic, în afară de câteva chitanțe care i-au provocat un sentiment de vină și un fluturaș pentru vânzări de computere. Înapoi la curățenie. Dar, după ce a curățat cuptorul cu microunde pe interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lupta pentru telecomandă, o sticlă cu vin roșu a fost răsturnată. —Scuze. Mă duc să iau o cârpă, spuse Dylan. Dar nu găsesc nici una, spuse el când ajunse în bucătărie. Sunt niște prosoape vechi în baie. Ashling părăsi camera și cotrobăia în dulapul din baie când vocea lui, venită exact din spatele ei, o făcu să tresară. Speriată, s-a întors. —Ashling, spuse el. —Ce? Dar știa deja că se întâmpla ceva. Privirea din ochii lui, tonul vocii, apropierea, totul era încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am văzut! strigă tânărul, fără să asculte. Închipuiți-vă că pe acest înger, pe această fată, acum orfană, verișoara mea, deci pe propria lui fiică o bănuiește, caută în fiecare noapte iubiți la ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Spania am redus garnizoana la trei. Isteria îl cuprinde din nou: — Acum douăzeci de ani erau peste șapte... Secretarul recunoaște cu umilință: — Așa e, mărite stăpâne. Îndrăznește totuși: 48 — Dar dacă adunăm... Lasă tăblia din mână și începe să cotrobăie febril printre foile de papirus: — Un legionar primește 12 000 de sesterți pe an. Înmulțit cu 4 000... Ezită cu mâna în aer. — Sau, mai degrabă, cu 5 000, maximum de soldați dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zonă, dar cu toate acestea tot le lipsesc din lucrurile personale. Profesorul rămâne fără șireturi, iar Gittens fără briceag și o cutie de grăsime pentru piele. Unele din lucrurile furate de Fotse nu au valoare evidentă. Morgan găsește doi bărbați cotrobăind prin resturile lor de mâncare, din spatele cortului în care au bucătăria. Prinde un alt puști care umbla în patru labe pe lângă latrină și aduna păr și resturi de unghii. Când se întoarce Jonathan de la recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
faptei. - Ce avem aici? - Ciudățenii, răspunse Rhyme. Pentru a folosi terminologia Sachs, ciudățenii pe cinste. - Hai să vedem dacă putem face ciudățeniile să fie mai puțin ciudate. Sellitto îl puse și pe Cooper în temă cu această crimă, în timp ce acesta cotrobăia printre toate cutiile și borcanele ce îi fuseseră indicate folosind o pereche de mănuși de latex. Între timp, Rhyme se apropiase și studia totul cu mare atenție. - Uite. Ce e asta? apucă el panoul cu butoane cu micul difuzor atașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la ceva. - Hei, Lon? Detectivul se întoarse spre el. - Nu ai sentimentul că ajutându-ne să găsim unealta din gura lui, ne-a distras de fapt atenția puțin? - Ai dreptate, încuviință Kara. Weir privi dezgustat cum Sellitto se progătește să cotrobăie din nou. De această dată, detectivul verifică fiecare dinte în parte. Găsi un al doilea instrument într-un dinte fals similar în partea din stânga jos. - Voi avea grijă să fii pus într-un loc special, spuse locotenentul amenințător. Chemă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu foile de observație atașată de patul lui, bine-cunoscutul ghid, aproximativ patruzeci de ani, căsătorit, tată al unei fetițe, ale cărui membre refuză să i se supună voinței. Răspunsul nu o mulțumește, nu este cel mai potrivit pentru această întrebare, cotrobăie prin buzunarul său compartimentat, scoate de acolo un termometru și i-l întinde, iar eu mă grăbesc să i-l iau din mână, numai pentru a nu fi nevoită din nou să văd cum îi tremură degetele, dar ea întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai rea dintre situații, iată, Noga este bine, Udi s-a însănătoșit, am ajuns aici întregi, iar acum, uite-ne în palatul acesta cu toate bunătățile posibile, gheața de pe spinarea mea se topește, transformându-se într-un lichid fierbinte, Udi cotrobăie deja prin geantă, neobosit, unde este costumul meu de baie, ești sigură că nu l-ai uitat acasă, și răstoarnă hainele pe podea, exact ca Noga, apoi trage dintre ele bucățica aceea de material negru, pe care o îmbracă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greu să stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie de odihnă, își trece degetele prin părul unsuros, dar Noga îl roagă, așteaptă, tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gură, cu oasele lipite unul de celălalt, iar când deschide ochii și mă vede, pe fața lui înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căzând apoi, negre și fără greutate, pe covor, imediat întreaga cameră va fi cuprinsă de flăcări, important este să scap de scrisoarea aceea, să nu rămână nici urmă din ea. Nu, nu este pe masă, poate că este pe covor, cotrobăi printre hainele ei, oare s-o fi obosit să o bage în plic sau o fi doar o bucată banală de hârtie, mă târăsc pe covor, pipăi orbește, dar ea se ridică deodată în fund, ce s-a întâmplat, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe fata mea? Burke era încurcat. ― Păi, mă gândeam să-ți vorbesc după înfățișarea la comisie... ― După o așteptare de cincizeci și șapte de ani, nerăbdarea mea este de înțeles. (El dădu din cap, își luă geanta și o deschise. Cotrobăi un minut până să scoată câteva foi de plastohârtie.) Ea e... Burke îi citi unul din documente: ― Amanda Ripley ― McClaren. Numele soțului, presupun. În vârstă de șaptezeci de ani.... În momentul decesului, survenit în urmă cu doi ani. Nimic interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda făcută de Mowbray Steiner mi-l umflase pentru un moment scurt și fericit. Am păstrat-o pentru o ocazie specială, iar seara de acum intra clar în categoria asta. Am cotrobăit prin geantă până am dat de ea. —Ce, acum? —De ce nu?! Îmi zâmbi pe neașteptate, uitând pentru o clipă că era îmbrăcat în puloverul lui de cricket, ca un căpitan de echipă, tentat să iasă din ce e corect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cât mai multe dintre produsele sale cosmetice în acest timp: gel de duș, mască de față, cremă de corp, tot tacâmul. Am încheiat cu o pulverizare abundentă de Eternity. Aftershave-ul este perfect dimineața; te ajută să te trezești. Apoi am cotrobăit prin bucătărie după niște cafea. Nu era nimic instant, doar un impresionant aparat de espresso ce domina blatul. Era exact ca genul de sculptură pe care îl făceam cu ani în urmă: pârghii argintii și scripeți ieșind în diferite unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta mi te-ai așezat ca la tine-acasă, mi te-ai tolănit pe Întreg pământul meu; și de data asta ai pornit cu armiia Întru apărarea creștinătății - adevărat: de astă data numai de șase ani mă mulgi, mă storci, Îmi cotrobăi prin hambare și prin buzunare, prin ocol și chiar pe sub țol - Îi dai nas lui Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâini nesigure: Îl face să sufere amintirea... - Nu mai aveam scăpare. Trimisesem copiii acasă, În toată școala numai ei trei și cu mine... Sapșa cu Încă unul intră În casă - noroc că voi erați la Moș Iacob - se aștern pe cotrobăit, pe răsturnat... Al treilea, un fel de tătar, mă duce Înapoi, la școală: să scot din bibliotecă tot ce era dușmănos... - nu mai era nici o carte cu litere... antisemite. Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încât părea palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]