446 matches
-
mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de nici un înțeles, dar caracterizând așa de bine pe o femeie. Încep eu: - Într-adevăr, nu știa nimic de ce se petrecea în jurul său. Inteligența lui mă covârșea de multe ori, constatam cu precizie, oricâte indulgențe aș fi avut pentru mine, că are memorie mai bună, că sesizează mai ușor, logica e mai exactă. Lectura lui îmi apărea, oricât aș fi cetit și eu, prodigioasă, și totuși, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat, fie că - om sănătos - nu-l puteau multă vreme covârși tristețile, fie că tu, cu care se întîlnea curând, aveai să-l consolezi prin vorbe sau prin corpul ce-l îmbăta ca un vin. Discuțiile dintre noi evoluau în general asupra literaturii, dar fiecare ascundea alte emoții, căci în fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine. Lucifer eram eu. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Luca Dinulescu redactat.doc PAGE 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mișcare multă în mijlocul său... El desfășură frumuseța sa caracteristică în acel moment [ - ] căci o poate... de aceea orașele cu puțină viață, sau reprezintate astfel pe picturi te lasă a presupune ce s-a fi petrecând în caz dacă ar * fi covârșite și, prin acest ideal întuneric, prin acest noian * de posibilități ele par mai frumoase și-și [arată] frumusețea lor obiectivă ochilor noștri... O fereastră deschisă în care sta un om ce-mi inspiră interes pierde orice frumusețe, dar o fereastră
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la neîncredere fu o eliberare sublimă. — Toți te iubesc, îi șopti, pe când treceau printr-un ambulacrum, tânărul Helikon, cu ochii săi de culoarea onixului înecați în lacrimi de bucurie. El era covârșit de emoție și îi întoarse privirea în tăcere. La mică distanță, Lucius Arruntius, senatorul cremonez care se opusese alegerii lui Gajus, stătea singur și îi vedea pe vechii săi tovarăși - ingrați - trecând pe lângă el și salutându-l din vârful buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
precizare din deschiderea rubricii de „Notițe” a numărului 8 oferă explicațiile necesare: „Revista noastră a pus în contact pînă acum publicul de la noi cu trei spirite reprezentative moderne din Occident: Cocteau, pictorul Delaunay și Pirandello. N’am vrea să ne covîrșim cu un elogiu de sine; ne punem însă în unison cu ritmul accelerat al epocii și spiritualitatea ei ubicuă. Peste socotelile diplomatice ale politicienilor, cari pun în jurul țărilor tranșee de sîrmă ghimpată, se înfăptue trainică, solidară, liberă, Internaționala umană. Modești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te-ai născut... Îi vîrÎ ziarul În mînă și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea acestei scurgeri de informații, chiar dacă trebuie să recunosc că mă covîrșește de plăcere, și doar pentru că m-a amuzat n-am să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu suavitate, În timp ce alegea cu mare grijă o crosă de lemn. - Ticălosule! SÎnt sigură că Yves e cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată asupra unui lucru, nu era suficient de atentă la altele, dar gafa aceasta era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric covârșește nu doar prin număr, ci și prin argumente. Dacă ar fi de ales o tabără, din pripeală am trece fără ezitare de partea acestora din urmă, din simplul motiv că raționamentele lor par temeinice. În primul rând, toate aparițiile avant-Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest gen de personaj stil și ideal până la moarte (deși Încă din primele rânduri ale cărții se dezice, nu fără o anumită cochetărie, de dandysm), aristocratul revoluționar, dandy-ul boem, nod al tuturor contradicțiilor cu putință, Barbey d’Aurevilly e covârșit de admirație pentru Brummell. Cu doar un an Înainte, În 1844, apăruse cartea unui căpitan englez, William Jesse, un fost dandy, care, Întors din Indii și Încartiruit În garnizoana din Caen, Îl Întâlnise În 1832 pe Însuși George Brummell. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie un prinț al eleganței: În realitate, nu era un prinț al eleganței, nu o avea În sine. Cum, de altfel, nimeni nu o are. Însăși realitatea noastră nu o poate conține, deoarece există În noi elemente fiziologice care pot covârși eleganța. Regii nu sunt regi.” Să aibă oare dreptate Proust? Dar cum se face că Proust Îl descoperă uluit pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou, abia după ce Îi cunoaște pe câțiva mari dandy englezi? Pe Oscar Wilde, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acasă decât poate de cel mai civilizat - dandy-ul George Brummell. Firește, atunci când se face bilanțul acestor impresii vii, de neșters asupra mai-marilor vremii, trebuie văzut cine le-a produs, fie și un neghiob, cu toată curiozitatea cuvenită celor care covârșesc imaginația oamenilor. Poeții - prin simplul fapt că și-au oglindit epoca - au fost contaminați de Brummell. Moore l-a cântat. Doar Moore 1. Când te gândești că Brummell a fost, poate, una dintre muzele secrete ale lui Byron pentru Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie angajați Într-o acțiune comună. Altfel spus: sunt Înșirați unii lângă alții, ca morții Într-un cimitir; și nu-i nimic de mirare În asta, deoarece sunt morți. Dar această societate, În care nimeni nu are nici o obligație, Îl covârșește pe Flaubert cu darurile sale: ea ridică, de fapt, activitatea literară la rangul de funcție socială. Acestor morți de seamă, dintre care cei mai mulți au trăit În singurătate, În neliniște și În spaimă, care nu izbuteau să gândească pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te împăuna cu păcatul tău înseamnă a păcătui de două ori. Îi repeta necontenit tatălui meu acest lucru, fără a izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate lămpi cu ulei. În cele din urmă Harun a tăcut, așteptându-mi reacția. Eram prea covârșit ca să mai pot scoate măcar un sunet. Știam desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în stare de multe fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student, care-i atârna pe umerii firavi, până aproape de călcâie, așa cum o poartă toți studenții din Coimbra. Și, fără îndoială, nu odată s-a simțit covârșit de acea sfâșietoare saudade, de care nu scapă nimeni pe malurile Mandegolui. Dar niciodată n-a fost doborât de ea. Niciodată - după câte se știe astăzi - n-a scris versuri romantice sau revoluționare, ca să o alunge și nu și-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stăpână, Și-mi dă mâna ta, Adio iubito! Și nu mă uita. Eu alerg pietroasa cale Ce acum mi s-au deschis, De-oi muri, frumoasă moarte Pentr-un lucru eughenist. 6 Ale firei daruri toate Pre tine te-au covârșit Ș-a te-ntrece nu se poate Alta până în sfârșit. Erisa cea prea frumoasă Care norii revărsând Se ivea vremea frumoasă Ș-acum se vede - apuind. Prin lacrimile credinței Chipului tău mă închin Și spre jertfă aduc ție Ne-ncetatul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]