1,654 matches
-
Durau smolind omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și văgăună, Ca un brăduț dintre stejari, La margini de pădure, Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
stați în casa Lui cu credință Că tuturora le-a pus pocăință Și din prăpastia pierii prin rugi Toate ce-a vrut Domnul a făcut din cer Pe acest pământ în mări și adâncuri Nori de rodire spre grâul din crânguri Trimis-a semne și mântuiri prin ger Cel ce a bătut neamuri multe prin veac Și chiar a ucis puternici împărați Numele Tău e din neam în neam drept leac Idolii din neam sunt argint și aur Lucruri făcute cu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un petec de crâng Umbrele se frâng Și în luminiș Tainic ascunziș S-a pitit cu frică O mioară mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
în: Ediția nr. 193 din 12 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Ești ostenită, Mamă?” „Ostenită! Și Aerul îmi pare tot mai greu...” Se-aud acasă Munții cum recită Acest Poem pe care-l scriu mereu... În Apusenii mei, pe-un Crâng anume, Cel mai frumos din câte-s pe pământ, Acolo mi-a fost dat să port un nume, Acolo mi-a fost dat să fiu cuvânt... Și amiroase- acum a mere coapte Copilăria mea dinspre lumină, Cât era ziuă, până
EŞTI OSTENITĂ, MAMĂ? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367083_a_368412]
-
poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei trăiam emoții pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine să revii, cărările păreau pustii, mă-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele veneai cu două buchețele și îmi cereai pentu o floare să-ți dau
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
Acasa > Cultural > Traditii > POVESTEA ALUNULUI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Povestea alunului (Noaptea de Ispas) (Dedicată fermecătoarei Victoria Nicapopi din Roma-Italia) În crângul de pe Deal, puiul de alun își strecură căpșorul printre ramurile celorlalți, privi în jur, clipi din ochi și repede îi închise la loc. Lumina era prea puternică, dar, în cele din urmă, își făcu curaj și-i deschise din nou
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TE UITĂ, TOAMNĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Că i-ai golit de frunzele din suflet, Din ramuri cad în țărnă rând pe rând, Cum cad pe față-mi lacrimile-n plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire, Și plâng cu pomii care varsă frunze, Când viața toată intră-n adormire... Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Te uită, toamnă cum se veștejesc , Te uită, toamnă, cum mă plouă-n gând, Te uită, toamnă, cum îmbătrânesc... 12 octombrie 2016 Referință Bibliografică: TE UITĂ, TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
prima rafala, Din vântul câinesc, în râul de smoala, Aici sunteți voi și cu voi am crescut, Aici mă sfârșesc spre un nou început. 7 septembrie-16 octombrie 2016, Constantă Sursa foto: The #Seasons - #Mia #Araujo #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
pe o ramură -și-a șters aripile - cuminte - de praful și zgura de văduvie-ale cuvintelor - și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră: numai și numai - din spirit de contradicție *** RATAREA PLIMBĂRII am trecut printr-un crâng - de la care-așteptam minuni la tot pasul: n-am întâlnit decât tristeți în puhoaie - umbroase și putred de umede - în care mintea și pasul mi se-nglodau - și clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
în care mintea și pasul mi se-nglodau - și clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite - între două pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi - zilnic - conștiincios dar miasma sălii la fel de rea-i - mereu - și
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
pe gene că într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmeca mireasma de gențian-albastră, Furnică chicotește pe-un brustu re pe lac. O buburuză-n joacă își vantura în glastra
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU JAPONIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 835 din 14 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Călcând verdeața eu parc-aș călca iată un troian de nori Kawabata Bosha (trad. Costel Zăgan) ..................... Crâng în albastru suflând fără oprire aduci zorile Ozaki Hosai (trad. Costel Zăgan) .................. *.................. Primăvara ca un val urcă-n al meu trup inima țipă Yamaguchi Seishi (trad. Costel Zăgan) ..................... Aud foarfece- le florarului am să mă scol mai târziu Ozaki Hosai
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349869_a_351198]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Mă plânge un solfegiu violet La ceasul de utrenie pustie Adagio la cazna ce mă știe În peisajul calm și desuet. În jurul meu rugina țese-n crâng Hrănindu-se cu suspinări confuze Silabele au înghețat pe buze Rămase vorbe. Palide le strâng Pe unde se arată gândul nud Vestindu-mi-o o oarbă canonadă. Un trandafir petale în cascadă Desfașă și se bucură zălud Uitându-și lin
PIANINA VIOLETĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348092_a_349421]
-
Ipostaze > STĂPÂNUL STELELOR Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului eu sunt stăpânul stelelor, un pan înaripat pe câmpuri, în grota mea nici un străin, doar liliecii care zboară, desfac izvoarele din crânguri, desfund fântâni din mâlul lor, sunt mistuit de multe patimi, aleargă fauna prin mine și niște ochi plini de miresme, nimic, nimic nu s-a schimbat, în templul sufletului meu, se umplu zările cu semne dinspre vremea de apoi, cu
STĂPÂNUL STELELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347546_a_348875]
-
ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjita era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flamand, el îi uicide și singura aripa care zbura peste izvoare-n crâng. O noapte fuge cu stele să se culce când soarele-și arată începutul, el se trezește din somnul cel mai dulce când îi inundă iarăși răsăritul. A fost odată și înc-o să mai fie acest pământ cuprins în sărbătoare, când
LACRIMILE PAMANTULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347578_a_348907]
-
Eu sunt, mamă! Te înclină Bis: Și sărută-mă pe frunte... Dor nespus îmi e de tine! Tată bun, te rog, nu plânge! Știu ce greu ți-e fără mine. Bis: Și la anul care vine, vă aștept! Tot în crâng voi fi, în flori; Noi aducem primăvara și vestim Timpul marilor schimbări. Bis: Referință Bibliografică: TINERILOR CARE ȘI-AU JERTFIT VIAȚA ÎN REVOLUȚIA DIN 1989 PENTRU LIBERTATEA NOASTRĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III
TINERILOR CARE ŞI-AU JERTFIT VIAŢA ÎN REVOLUŢIA DIN 1989 PENTRU LIBERTATEA NOASTRĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347700_a_349029]
-
ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjită era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flămând, el îi uicide și singura aripă care zbura peste izvoare-n crâng. O noapte fuge cu stele să se culce când soarele-și arată începutul, el se trezește din somnul cel mai dulce când îi inundă iarăși răsăritul. A fost odată și înc-o să mai fie acest pământ cuprins în sărbătoare, când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
vestejităîși plânge floarea ce-a strălucit odată,când soarele curgea pe ea vrăjităera mireasă de nuntă aranjată.Și ploaia s-a oprit pentru o clipăcând vântul bate în deșert flămând,el îi uicide și singura aripăcare zbura peste izvoare-n crâng.O noapte fuge cu stele să se culcecând soarele-și arată începutul,el se trezește din somnul cel mai dulcecând îi inundă iarăși răsăritul.A fost odată și înc-o să mai fieacest pământ cuprins în sărbătoare,când va renaște din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi zâmbești vieții tale ochii-s triști și posaci ne unim jumătăți ale unui întreg stări idei reprimate sunt săgeți ce converg spre un timp care-aleargă ca fugarul prin crâng pedalăm niște clipe inimi bat nu ne-ajung am mai vrea rătăcind jumătăți de măsură să le strângem din suflet și să scoatem pe gură doar cuvinte-nvelite în buchete de flori care-n stropii de gheață se transformă-n ninsori
POCALUL VIEŢII de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350122_a_351451]
-
dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
tău chip el se pătrunde,/ Ca oglinda îl alege -/ Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege./ Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă apelor văpaie,/ Și te află strânsă-n brațe/ Dulce dragoste bălaie. Mai târziu, dezamăgit de loviturile vieții, de lipsa de înțelegere
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
vârstei, forțându-l să o privească în față. Jeni vine după el. Așteaptă încă un an, o dovadă de iubire colosală. În Robul zarului, Dumitru Dănăilă ne prezintă subtil un album cu vederi din Buzăul de altădată: „Palatul comunal”, „bătrânul Crâng, parte rămasă din Codrul Vlăsiei”. „E potrivită de statură, brunetă, are cozi prinse cu funde, cum îi stă bine unei eleve. Rochia de stofă bună, albastră, ridicată puțin deasupra genunchiului, pantofii albi, asortați cu geanta plic, buzele discret rujate o
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
puțin deasupra genunchiului, pantofii albi, asortați cu geanta plic, buzele discret rujate o scot din categoria de elevă și o aduc în categoria domnișoară.” Erau la modă prin anii 70 asemenea poze. Trăsura, pe care o găseai la intrarea în Crâng, la Piață sau la Gară, pe care o caută mătușa Teia când i se face rău lui Tinică, cinci cinematografe, statuia „Rugăciunea” lui Brâncuși”, restaurantul „Dealul Zorilor”, unde se servește cea mai delicioasă ciorbă de burtă sunt alte fotografii ale
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
a zilelor noastre, scrisă de un poet în deplinătatea forței creatoare și a maturității artistice. Poate că e puțin cerebrală, se pretează mai puțin sentimentalismului vetust și gratuit: „să pot lua marea hotărâre / să mor la rădăcina unei spânzurători / în crângul în care primăvara vine devreme / credeam că ești tu când te-ai aplecat deasupra / patului meu / dar era singură noaptea / un gând incurabil de trist / o noapte copilăros de singură / foamea de tine mi se suie în piept / atât de
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]