698 matches
-
24 ianuarie; culegerea de schițe Portrete și amintiri (1924), volumul Poeme pentru Galateea (1925); plachete de lirică patriotică - Cântarea eroilor (1933), Hotarele sfinte (1935), Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
București, 1925; Petronius, București, 1928; Cântarea eroilor, București, 1933; Hotarele sfinte, București, 1935; Rapsodii românești, București, 1935; Făuritorii, București, 1937; Povestea ghiocelului, București, 1937; Barbă-Roșie, București, 1940; Cruciada noastră, București, 1942; Războiul nostru sfânt pentru țară și cruce, București, 1943; Crăiasa piticilor, București, 1945. Traduceri: Edmond Rostand, Romanțioșii, București, 1913. Repere bibliografice: G. Topîrceanu, „Leii de piatră”, VR, 1913, 11-12; G. Topîrceanu, „Poeme eroice”, VR, 1915, 11-12; Paul I. Prodan, Teatrul românesc în război, București, 1921, 56-58; Aderca, Contribuții, I, 471-472
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen (Hainele împăratului), Ion Creangă (Povestea unui om leneș) și James Reeves (Tom Degețel). SCRIERI: Grădina de vară, București, 1989; Eclipsa, București, 1993; Farsa, București, 1994; Primăvara la bufet, București, 1995; Într-
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o floare crăiasă”, vorniceii sunt „feți-frumoși din ceea lume”, constituiți în „armata mirelui” și „armata miresei”. Invocate, pâinea, sarea, apa, grâul semnifică vigoarea, frumusețea castă, belșugul și norocul care trebuie să-i însoțească în viață pe tinerii căsătoriți. O. de colăcărie configurează un
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
și alte povestiri, București, 1926, Ionică Haplea și alte povestiri, București, 1926, Lebedele și alte povestiri, București, 1927, Zâna ghețurilor, București, 1929, Grădina raiului și alte povestiri, București, 1928, Tovarășul călătorului, București, 1929, O poveste din țara dunelor, București, 1929, Crăiasa zăpezilor, București, 1929, Povestea vieții mele, București, 1939; Gustave Aimard, Robinson alpinist, București, 1930. Repere bibliografice: I. S. [Izabela Sadoveanu], „O primăvară”, VR, 1909, 2; G. Bogdan-Duică, „O primăvară”, R, 1909, 4; Scurtu, „O primăvară”, „Minerva”, 1909, 62; I. Bianu
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
folcloriștii mureșeni, Târgu Mureș, 1983. Antologii, ediții: Murăș, Murăș, apă lină... Literatură populară din regiunea Murășului de Sus, I, pref. Ion Agârbiceanu, Reghin, 1936 (în colaborare cu Eugen Nicoară); Ion Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, pref. edit., București, 1943, Crăiasa zânelor. Povești ardelenești, pref. edit., București, 1970; G. Barițiu, Articole literare, pref. edit., București, 1959; Miron Pompiliu, Literatură și limbă populară, pref. edit., București, 1967; Ilarie Chendi, Pagini de critică literară, introd. edit., București, 1969; Ion Simionescu, Prin munții noștri
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976; Crăiasa Codrului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1976. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, II, 66-68; Lovinescu, Scrieri, IV, 393-394; Perpessicius, Lecturi, 59-66; Nicolae Albu, O poetă a Munților Apuseni: Maria Ciobanu, „Unirea. Almanahul județului Alba”, 1972, 61-62; Biografia unor destine, Alba
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, periodice în care a publicat versuri și articole pe teme literare. Prima și cea mai cunoscută scriere a lui B. este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă (1801), o adaptare după Argirus historiaja a scriitorului maghiar Gyergyai Albert, care devine în intenția autorului român o alegorie a cuceririi Daciei de către Traian. Desfășurarea epică a Istoriei... este asemănătoare cu aceea a basmului Prâslea cel voinic și merele de
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
care o prețuia pentru „scoposul ei cel mai curat esteticesc și moralicesc”, „scopos” care apărea ca un criteriu important și în judecarea raportului dintre artă și realitate. SCRIERI: Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă, Sibiu, 1801; Gratulație întru cinstea preasfințitului domn Vasile Moga, episcopul neunit în M. Prințipat al Ardealului, Brașov, 1811; Cei trei frați gheboși sau Trei bărbați și o muiare, Brașov, 1843. Traduceri: Flavius Josephus, Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
n-ar fi vieața-mi, ca și când n-aș fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi țin la el urechea - și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. {EminescuOpI 72} CRĂIASA DIN POVEȘTI Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. {EminescuOpI 98} " Arald! strigă crăiasa - las-fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Vieața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos și sfânt, Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
122} Teiul vechiu un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o iee, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul? ". Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri voi, stejari, rămâneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvîrte universu-ntreg. De-aceea sboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i la crescut, Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca ziua cea luminoasă... Dar, acolo, ascunsă-n munți La căsuța cu pitici Stă Albă ca Zăpada, Care-i mult mai frumoasă Decât tine-mpărăteasă. Împărăteasa: -Sunt cea mai mare vrăjitoare La poruncă îmi apare Un măr roșu, rumenit, Jumătate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
împărătesei va ajunge la cunoștința tuturor femeilor, și le va face să-și nesocotească bărbații. Ele vor zice: "Împăratul Ahașveroș a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, și ea nu s-a dus." 18. Și din ziua aceasta, crăiesele Persiei și Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot așa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreț și mînie. 19. Dacă împăratul găsește cu cale, să se dea poruncă din partea lui și să se scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
l-a condus până în pridvor. În fața bisericii, ne-am oprit. De peste pădure, luna, ca un disc cu lumină argintie, ne privea insistent, îmbiindu-ne la plimbare. Bătrânul ne-a șoptit: --Să mergem în poiană, ca să ne umplem sufletul cu lumina crăiesei din înalturi. Am pornit. Înainte mergea bătrânul, sprijinit de brațul Sevastiței. “Mergi domol ipochimene. Nu vezi că bătrânul anume potrivește lucrurile ca voi doi să rămâneți singuri și să vă bucurați cât mai mult unul de altul?” - mi-a șoptit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apoi te întrebi ,, Ce e cu această apă în mijlocul nimicului?...E apă?’’...Așteptați un răspuns Și...apoi...lași în urmă mantia de sânge și te acoperă o mantie albă, pură precum lacrimile Fecioarei Maria, dar rece, închisă cruntă precum inima Crăiesei Zăpezii...!
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jur este deja aprins ca o vâlvătaie. Nu pot rezista ispitei și îmi pregătesc desaga pentru o drumeție. Așa, pentru încălzire... Cu bastonul - tovarășul meu de drum - în mână, pornesc spre culmea Repedii, cu gând să întâlnesc cât mai repede crăiasa... Am ajuns deja la zidirile Socolei, între care se află și fostul “Seminar de la Socola”, unde în toamna anului 1855 poposea - taman în ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu harabaua lui moș Luca - cine altul decât Ion Creangă?!... Parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Crăciun, se bucură de magia sărbătorilor de iarnă, cei mari se adună în jurul sobei și deapănă amintiri... și atâta timp cât există un Povestitor, poveștile cu Moș Crăciun, amintiri de la săniuș, jocurile cu zăpadă, mirosul cetinei de brad... nu vor dispărea. - Uf, Crăiasă, tu ai iubit oamenii mereu! - De asta eu sunt „Regina Zăpadă”, sau „Crăiasa Zăpezii”, sau „Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe gânduri, Regina Iarnă își luă fulgușorii sub
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
sobei și deapănă amintiri... și atâta timp cât există un Povestitor, poveștile cu Moș Crăciun, amintiri de la săniuș, jocurile cu zăpadă, mirosul cetinei de brad... nu vor dispărea. - Uf, Crăiasă, tu ai iubit oamenii mereu! - De asta eu sunt „Regina Zăpadă”, sau „Crăiasa Zăpezii”, sau „Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe gânduri, Regina Iarnă își luă fulgușorii sub mantia ei și își luă zborul pe pământ. Fulgușorul cel mic se ținea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]