1,970 matches
-
totul altfel de circuit în relația cu altele! S-a așternut uitarea peste acel tragic 4 martie 1977, când s-au zdruncinat munții Vrancei și un cutremur devastator a prefăcut în ruine sure, multe construcții, strivind oamenii sub zidurile năruite. Crăpăturile de atunci, din pereții unor construcții, s-au adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
-l purtam fiecare ca pe Steaua Republicii Vasile crescuse mare elitrele îi străluceau printre paturile de fier și umplea toată încăperea trei zile și trei nopți am muncit să-i fac un locaș confortabil o vizuină puțin decadentă într-o crăpătură din zid acum nu mai se ducea din pat în pat cumva interacționa cu durerile noastre le pipăia le mustra și le făcea albastre deja durerile noastre nu-i mai ajungeau deși noi ne străduiam să suferim mai mult mai
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
mănăstire, chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
dar prin ce-o să treceți voi! Acele vremuri deja le-ați început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
apropie... nu poți decât să ai sentimentul risipirii, tristeții, să vezi pur și simplu cum „singurătatea ne copleșește” - așa cum afirmă și simte poeta. „brazii visează în libertate... // E toamnă, Doamne, în cetate!” ( Cu gust de toamnă). Și, iată cum în „crăpăturile zilei” se strecoară amurgul și singurătatea, iar armonia clipelor de altădată nu mai are aceeași sonoritate... Spiritul nu suportă îngrădirea - căutând eliberarea, verticalitatea, zborul spre spații fără țărmuri. „Ar trebui să fim arbori” deoarece nenumărați „muguri caută ieșiri spre lumină
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
nord-vestul Iranului), aflat pe East Colorado Boulevard, aproape de hotelul meu, nu-mit Pasadena Central Travelodge, de pe același bulevard. [Fac o paranteză legată de Azerbaidjan. Etimologic, în limba azeră veche, „Azerdaidjan” înseamnă „Țara Focului”, nu-mit astfel de la „focurile vii” ce ardeau în crăpături ale scoarței terestre, prin care se scurgeau gaze naturale, zona fiind una petroliferă. În Azerbaidjanul nordic, lângă capitala acestuia, Baku, s-a păstrat un Templu al Focului Veșnic. Azerbaidjanul istoric era locuit de o populație de origine iraniană, cu limba
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
întoarcă dar întrevede o altă cale. Se află pe partea opusă fostei fațade a blocului, în interior. Pereții sunt înclinați spre stradă, nu mult, iar cei de deasupra nu mai există, sunt prăbușiți spre partea cealaltă. Pe exterior există o crăpătură configurând ceva asemănător unui mic pervaz. Trece de partea cealaltă deplasându-se apoi, cu mare grijă, până la următoarea fereastră de ale cărei margini se poate sprijini relativ confortabil. Jos sunt oameni. Nu de ei este interesat Albert ci de eventualii
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
Umbla în p..ielea goală?! - Da de unde! Furase ceva. Și-a ridicat fustele ca să scape. S-a nimerit să fiu în dreptul ei. M-a prins flama! - Vrei să mai vezi? - Unde? - La Moară, sub pod. Ne uităm în sus, printre crăpături. * - Ah....a...ha... - Abține-te că ne dăm de gol! - Ha...ah... nu pot; pra...pra...HAPCIUUU...! - Aoleo fa, ie cineva dădăsupt. - U... arză-v-ar focu să vă arză! - Dafto...bre... Nenorociților! - Hai Cioxe s-o roim! - Astea sunt
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
față de sol,...inundarea fundațiilor (la adâncimea de circa 0,90 m)... degradarea zidurilor și evoluția progresivă a igrasiei în pereții bisericii și a clădirilor din incintă, alunecări de teren. Biserica „Sf. Voievozi” prezenta degradări importante la turlă, precum și fisuri și crăpături în zidărie... clădirile de pe latura de sud au fost grav avariate în partea centrală, fiind prăbușită zona în care funcționase trapeza mănăstirii și beciurile din subsolurile aferente[1]”. Pentru împiedicarea alunecărilor de teren în gospodăriile maicilor ale căror case erau
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Referință Bibliografică: Zidul
ZIDUL PLÂNGERII de STELLA REEVES în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351812_a_353141]
-
Autorului De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Referință Bibliografică: Zidul Plângerii / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 690
ZIDUL PLÂNGERII de STELLA REEVES în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351812_a_353141]
-
Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012. De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
2012. De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Citește mai mult De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochiiPlini de lacrimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Citește mai mult De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochiiPlini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiatăDar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul PlângeriiCite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături,Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscuteSunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisipîntr-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit.... XXII. RÂUL IORDAN, de Stella Reeves , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
infinit. Citește mai mult De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochiiPlini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiatăDar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul PlângeriiCite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături,Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscuteSunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisipîntr-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit.... XXII. RÂUL IORDAN, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012. Drumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
sfârșit.” G.W.C.Thomas “Ei, de care lumea nu era vrednica, ... au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți ... au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului ... Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” Se numește Dumnezeu - Dumnezeul meu și al tau? ... ... ... ... ... Ți se
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351521_a_352850]
-
și le iau mâncarea din mână. Tot așa de prietenoase și obișnuite cu publicul sunt și veverițele. De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari care-și au cuiburile prin crăpăturile stâncilor și pe care omul nici nu le poate vedea, darămite să ajungă acolo. Iepuri, vulpi,coioți, pisici sălbatice, leul de munte (puma) și binențeles șerpi... sunt la ei acasă. Întâlnim și multe specii de zburătoare, între care o pasăre
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
de respirație îi aduce în față pruni, meri și căpșuni poale umplute cu verze îndesate sângele circulă anevoios dacă stai, mori, îi zise doctorul La opt dimineața pornește la drum lung între două blocuri ca niște cazarme eroina pașilor cunoaște crăpăturile fără rost cuvintele bătrânilor în trecere glasul pârâului de la căpătâiul căsuței din sat vocea apei fără de care seara adoarme greu În piept riduri pergamentizate pe față ochelari fumurii, o apără de soare privirile n-o mai deranjează de mult nu știu ce
PĂŞEA ÎN ORÂNDUIRI NUMAI DE EA ŞTIUTE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356355_a_357684]
-
colb, un vlăjgan trăgea după el căruț încărcat cu tablă, doi copii se certau pe o minge des umflată, iar ceva mai departe, la umbra unei copertine din pâslă zdrențuită, negustorul de mătăsuri dormita pe un scaun scund. Lângă o crăpătură a zidului, Mahmud, un țânc din vecini, vindea fructe de cactus cu doi dirhami bucata. De fiecare dată când cineva se oprea să cumpere, Mahmud își scotea briceagul din buzunar, desfăcea tacticos fructul, lăsând coaja verde-gălbuie să alunece peste conținutul
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
care dormea tata. El fuma toată noaptea. Ne delectam cu luminița de la capătul țigării care descria cercuri luminoase în întunericul camerei. De fapt în comunism totul a fost cenușiu. Lumina era interzisă. Odată m-am trezit, dimineața, cu nasul la crăpătura dintre ușă și cer. Acum îmi dau seama că eu căutam un pic de aer. Tata a murit tânăr după ce și-a fumat viața. Mama i-a supraviețuit 3o de ani. S-a luptat singură cu vitregiile vieții. Când am
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
cânt ... rostogolindu-se zornăitor și virtual din fereastră în fereastră spre cele două inimi de ebonita ale milionarilor de carton cu suflet de plub ... până ce va fi prinsă undeva, numai D-zeu știe cum ... dacă va mai fi prinsă ... în crăpătura unei stânci la marginea unui canion, gata oricând să se prăbușească în adâncuri de necunoscut. Deci, daca cade pajura e stema cu îngerul bun din inima ta și înseamnă Noroc și Bogăție ... dar ai putea fi dezamăgit sau dezamăgită de
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]