753 matches
-
încredințase mai înainte viața științelor exacte potasiu natriu aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
aditivat „Perma Crete”, fabricat în S.U.A. Acesta posedă o rezistență foarte mare la încărcare, fiind foarte flexibil, rezistent la igrasie, apă, îngheț și foc. Se aplică ușor pe suprafețe precum beton, oțel, polistiren sau lemn, chiar și pe suprafețele vechi, crăpate sau deteriorate, într-o grosime de până la 5 cm. Produsul mai poate fi utilizat la poduri sau șosele, fiind foarte rezistent la traficul de vehicule grele. Un alt atribut important al cimentului aditivat este și rezistența la uleiurile industriale și
Agenda2006-21-06-comert () [Corola-journal/Journalistic/284972_a_286301]
-
se fixează în grila esteticii expresioniste. „Și oameni după garduri se furișă -/bivolii grei când vin de la păscut/ calcă-n asfalt, se culcă sau se pișă,/ cu coarnele-n văzduh ca la-nceput.// Și iarba crește prin podele, prin/ ziduri crăpate, sparge bolovanii,/ și măselarițele cu venin/ s-au nărăvit să biruie cu anii.// Pământul iese-n față, se strecoară,/ crește-n spărturi, se cațără prin zid,/ și, gras, se-ntinde pentru-a doua oară,/ peste asfaltul biruit. [...]/ Pe sticle sparte
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
ora 14,16 și a fost lichidat la ora 14,35. La fața locului s-au deplasat efectivele Detașamentului Pompieri Timișoara. Au ars doi metri pătrați de scândură și o grindă. Incendiul a avut la origine un coș de fum crăpat. l În data de 29 ianuarie, la ora 10,52, stația de pompieri Buziaș a intervenit la un incendiu la un rezervor dezafectat de păcură. Au ars circa 100 kg deșeuri de păcură. Incendiul a izbucnit când un sudor a
Agenda2003-5-03-8 () [Corola-journal/Journalistic/280637_a_281966]
-
înmormîntările sînt domeniul meu. Am încetat să pedalez, am tușit ușor. Pe pajiștile din jur cobora noaptea. Lîngă structura de beton în care era fixată centrala, se distingea o pată cafenie prost curățată. Acolo îl găsiseră pe tata, cu țeasta crăpată, îmbrăcat cu un șort și un tricou I love New York. După medicul legist, moartea survenise în urmă cu trei zile. La rigoare, se putea crede că fusese un accident, ar fi putut să alunece pe o pată de ulei sau
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
aceea decepțiile m-au costat pe mine mai mult decât pe alții, ceea ce m-a împins să reacționez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri. Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanțe mici. Dar, dacă ne-am afla din nou în ^90, cum spuneți, și n-aș ști ce știu azi, aș lua-o de la capăt, probabil, aș face la fel. Doar dacă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
a realității, traducere din engleză de Adina Aleman, Editura Curtea Veche, 2013, 334 pag. Sentimentul pe care ți-l inspiră cosmologia e împărțit: cînd admiraț ie ca în fața unui diamant șlefuit cu minuție, cînd decepție ca la vederea unei pietre crăpate. Acum fizicienii îți fac promisiunea unei teorii complete, care va lămuri și ultimul fir de praf, și peste puțin îți dau avertismentul politicos că pînă la atingerea deznodămîntului va mai dura o vreme. Jocul acesta de făgăduieli a căror împlinire
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
sînge, ci dimpotrivă o materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
nerelevant. Nimic cinematografic, nimic senzațional, nici sex, nici drugs, nici rock'n roll nu vom găsi în versurile ei. Doar o poezie egală cu sine a unei fete căreia îi vin bine și rochița cu dantelă și volănașe și rochia crăpată și cu decolteu "bine conturat". Nu e vorba de o "trecere" dureroasă de la copilărie la adolescență și de la adolescență mai departe, dar de o pendulare nici măcar nehotărâtă între două vârste, între chestiuni care fie nu s-au lămurit pe de-a
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren, într-
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
biografie, exceptând-o pe cea variabilă, comandată de împrejurări; ceva joycian de la eroul Bloom; când așa, când altfel; surprinzător prin aparițiile și caracterele sale veșnic reînnoite... O infinitate de alter-ego-uri... până la Contabilul jegos, jerpelit, purtând la subțioară mapa lui neagră, crăpată, de vinilin... (viitorul Rânzei, - adaug în 2005). Sincopă între două sau o mulțime de manifestări ale aceluiași erou... Tehnică de romancier mare..., nesătul. Am spus: Joyce!... * Un om care este confuz, în general, când vorbește, mult. Dar care, când este
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete uscate și cu unghii crăpate, a zis, scoțîndu-și șapca englezească de pe capul cărunt:/ «Ai, ai, tinerețea mea prefăcută în scîndură, cum își mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu formidabil
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat desparte fecioara de prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit din anestezie pe un pat de spital începe purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare ca de pe stemă la prășit/ tălpile crăpate ne erau pline de țărnă/ bârfeam la disfăcat de păpușoi și râdeam/ cu râsul acela pe care nu-l mai puteam râde/ când bunicu purta basca cu țumburuc/ coșeriul era plin/ cerul era senin/ iar busola arăta întotdeauna la est
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci monologul meu repetat noapțile acasă transcede cortina uscată și face scena să se rotească plutind în
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
cald salută pe cer splendoarea fântânilor florale Iar dacă nu-i mintea de pe urma creează privighetoare Dacă nu-i Lumea Un gândac de bucătărie traversează printre picioarele Greței un hol din hamburg În prima absida pe stânga la Sân Pietro vărul crăpat desparte Fecioara de Prunc Din preaplinul luminii de zi țâșnește asurzitor o rază de întuneric Lumea-i cuprinsă `n inima mea adânc `n inima mea și nu pot s-o deschid decât cu cuțitul. Graffiti 1 Nu ți-a plăcut
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
profesor, purta perucă și vindea într-o farmacie aflată-n gară, prezervative pentru colectiviști. Avea o "buză de iepure operată"! 3) Contabila Tuța, femeia cu curul cel mai rotund, mai aliotman, din localitatea Dxxx! {i-l purta-n fuste scurte, crăpate, perfect conștientă de ce miracol i se întîmplă-n spate. Soțul ei lucra la A.D.A.S. Tuța avea popoul asigurat!! Cred că prin 1978, dar s-ar putea să mă înșel, în urma unui articol al lui Alex. {tefănescu, i-am scris și i-
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Dar florile divinității cum s-au ofilit? Mai faceți mătănii în fântâni și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de septembrie când domni și doamne pe scaune de pai în cești fierbinți mânuiesc lingurița Clătinare de capete cu pălării de margarete miresme
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
ca dintr-un burete pe care uiți să-l storci. Pînă și pe cruce i-au pocit numele. La un an de la moartea lui am fost împreună cu Nino la groapa de la Cernica. Am deșertat o sticlă de vodcă pe pămîntul crăpat și tot cimitirul mirosea ca la doamna Candrea unde era locanda scriitorilor. Atît am mai putut să facem pentru el. În amintirea mea Virgil rămîne un clovn sublim, un clovn genial la care masca bucuriei se suprapune grotesc peste masca
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre lacul ohrid scufundîndu-se în rîul ce-l traversează intrînd fără spaimă în marele web 20. o scurtă albastră o odaie cu pereții crăpați o stradă în formă de opt arbori înalți o carte o pereche de ochelari un măr o oglindă rotundă umbra unei mîini catifeaua unui guler călătorie neterminată
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
înnegrit de fum agățat de curelele bagajelor, la toate sculele, toporiștile, cuțitele, boarfele lor, la părul lăieț, “ia te uită la ăștia”, zice unul dintre navetiști înainte chiar de a scoate cărțile de șai’șase din geanta lui de mușama crăpată, “ia te uită; or fi cortorari?”, zice, întreabă generic și îi vede cum tocmai învîrt un radio ultramodern, din acela cu muzică, un fel de magnetofon portabil, apoi îl vede pe ursul ăsta căruia ai lui ortaci îi zic Gimi
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă. Dar inevitabil ne zărim mîinile cu venele învîrtoșate, burta flască și zbîrcită, și degetele de la picioare cu unghiile îngroșate și crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim nenorocita asta de piele care ni se descuamează solz
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
zonal al Evenimentului zilei, care, constată Vasile Dan, referindu-se la Rinocerii lui Eugčne Ionesco, a rămas izolat în fața maleficelor metamorfoze: "El a refuzat să se schimbe în splendidul unicorn. Și a plătit-o prin dublă ruptură de mandibulă, țeastă crăpată, arcadă deschisă". Semn că postideologia recurge la acte banditești, ca efect al deplinei sale epuizări raționale.
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]