763 matches
-
planetei. Împăratul Skeksii și Maestrul lui Jen mor simultan. Apare un duel între Skeksii Șambelan și General, ambii dorind tronul. Generalul devine noul Împărat și Șambelanul este exilat. Aflând de existența lui Jen, Skeksii trimit uriașe creaturi sub formă de crab și numite Garthim ca să-l urmărească. Jen ajunge la Aughra și este dus la casa ei, care conține un planetariu enorm pe care ea îl folosește pentru a prezice mișcările cerului. Jen descoperă ciobul de cristal cântând la un flaut
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
un centru de ceremonial consacrat lui tangata manu (omul pasăre), se regăsesc numeroase reprezentări ale zeității Makemake, cel care a creat lumea. De asemenea se regăsesc și animale marine, cum ar fi peștii ton, țestoasele, peștii spadă, rechinii, balenele, delfinii, crabii și caracatițele (unele cu chip omenesc) sau animale domestice (cocoși) ori obiecte de uz comun (canoe). Cu toate că petroglifele nu pot fi datate în mod direct, unele dintre ele, descoperite în câteva construcții precoloniale, sugerează că sunt relativ vechi. Câteva dintre
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
moluște și crustacee - dar și cu unele specii de pește. Reglează cantitatea de arici-de-mare, a căror abundență cauzează împuținarea indivizilor de varec. Ele posedă mai multe abilități legate de alimentație. În primul rând, folosesc pietre de pe litoral pentru a sparge crabii. În al doilea, ele posedă „buzunare” naturale în care depozitează temporar hrana până la ieșirea la suprafață. Principalii răpitori ai vidrei de mare sunt orcile. Astfel, în lanțul trofic, vidra de mare este poziționată între orci, pe de-o parte, și
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare în comparație cu mamiferele terestre de aceleași dimensiuni. Astfel, vidrele de mare mănâncă mult și des. Rația de hrană a vidrelor de mare depinde de locul de trai al acestora, însă totdeauna constă întâi de toate din nevertebrate: arici-de-mare, moluște și crabi. De obicei, vidrele de mare înoată la fundul apelor puțin adânci și își „culeg” hrana într-un „buzunar” special, aflat sub membrul anterior stâng și format de o încrețitură pronunțată a pielii. Această procedură amintește de cumpărăturile la supermarket. Vidrele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
consumă apă marină, multă în comparație cu alte mamifere marine, lucru legat probabil de conținutul mare de proteine din rația alimentară. Dacă se întâmplă ca prada prinsă să fie prea mare pentru a o consuma la o singură masă, de exemplu un crab de mare uriaș, vidra de mare se culcă cu ea pe abdomen și continuă s-o mănânce după ce se trezește. În meniul vidrei de mare intră peste 40 de specii de animale marine, de exemplu aricii-de-mare, crabii, cefalopodele și gasteropodele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de exemplu un crab de mare uriaș, vidra de mare se culcă cu ea pe abdomen și continuă s-o mănânce după ce se trezește. În meniul vidrei de mare intră peste 40 de specii de animale marine, de exemplu aricii-de-mare, crabii, cefalopodele și gasteropodele, midiile, câteva specii de moluște și de pește. Spre deosebire de celelalte subspecii, vidrele de mare nordice consumă și octopode, evitând însă să le mănânce capul. Vidrele de mare nu au un sezon anume de împerechere, aceasta având loc
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
principal în privința împărțirii hranei este foca pestriță, urmată de unele specii de păsări marine, apoi de morun și nisetru. Pescărușii joacă deseori rolul „lingăilor”, alimentându-se cu prada prinsă de vidra de mare sau cu rămășițele aricilor de mare și crabilor. Indivizii bolnavi sau bătrâni deseori ies pe țărm, de aceea cadavrele vidrelor de mare sunt cel mai des găsite pe uscat. Cu hoiturile lor se hrănesc vulpile polare și urșii. Imperiul Rus participa activ la comerțul cu blănuri. Încă de pe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice de sub gheață. Plantele și
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
lor. Monofilia familiei Salticidae este bine stabilită atât prin analize filogenetice cât și morfologice. Nu există totuși nici un consens asupra cărui alt grup de păianjeni este cel mai înrudit cu păianjenii săritori. Grupuri sugerate includ Păianjenul linx al Oxyopidae, Păianjenul crab al Thomisoidea, Păianjenul sac al Clubionidae și păianjenii cu plasă. Păianjenii săritori pot fi împărțiți în 3 linii descendente:Lyssomaninae, Spartaeinae și Salticoida. Dintre acestea, Salticoida deține aproximativ 90% din toate speciile de păianjeni săritori. Slaticoida poate fi în continuare
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
este denumirea științifică ce a fost dată unei noi specii fosile de crab mic, apod (lipsit de picioare), care a trăit în jurasic în estul României, în recifuri de spongieri. Denumirea a fost dată de Feldmann et al. în 2006, clasificat ca Malacostraca - Decapoda - "LPBIIIart-040, a carapace". Fosila a fost descoperită într-o
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
de Feldmann et al. în 2006, clasificat ca Malacostraca - Decapoda - "LPBIIIart-040, a carapace". Fosila a fost descoperită într-o structură de recif cilindric, cu diametrul de circa 30 m, care, în acea perioadă, era acoperit de apele oceanului planetar. Acest crab primitiv avea un corp plat și o lungime de numai 1,2 cm. Nu se știe cum se deplasa, deoarece nu avea picioare care să iasă de sub carapace. Se bănuiește că se ascundea în mici crăpături din reciful de spongieri
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
reciful de spongieri (bureți de mare), a declarat "Carrie Schweitzer", geolog la Universitatea de Stat Kent din Ohio, cea care a descoperit fosila, împreună cu colegul ei "Rodney M. Feldmann", în colaborare cu "Iuliana Lazăr" de la Universitatea din București.. Deși acești crabi trăiau la o adâncime mare, unde dinozaurii nu puteau ajunge, este posibil ca ei să fi constituit totuși hrană pentru ihtiozauri sau pleziozauri.
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
mare ("Zostera noltii", specia aflată pe lista roșie a IUCN) și alge (verzi, roșii) cu specii de: "Cladophora vagabunda, Ceramium rubrum" și "Cystoseira sp.". Fauna este constituită din pești cu specii de: guvid ("Gobius cobitis"), guvidul de nisip ("Pomatoschistus minutus"); crabi cu specii de "Diogenes pugilator, Eriphia verrucosa", moluște cu specii de "Solen marginatus" sau scoici din specia "Paphia aurea". În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
de seria de benzi desenate cu același nume creată de artistul belgian Hergé. În film interpretează actorii Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig. Scenariul se bazează pe trei albume de benzi desenate și anume "Le Crabe aux pinces d'or" ("Crabul cu cleștii de aur"), "Le Secret de La Licorne" ("Secretul Licornului") și "Le Trésor de Rackham le Rouge" ("Comoara lui Rackham cel Roșu"). Tintin (Jamie Bell), un tânăr jurnalist, însoțit de cățelul său Snowy se află într-o piață dintr-o
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
instrumente special construite în acest scop. El a ales Insulele Keeling din Oceanul Indian, iar la sosirea la 1 aprilie, întregul echipaj a trecut la lucru. Gama de plante native insulei era limitată, și nu existau păsări de uscat, ci doar crabi pustnici pretutindeni. Lagunele erau pline de o gamă largă de nevertebrate și pești, iar Darwin a analizat structura atolului în lumina teoriei pe care o dezvoltase la Lima, aceea că recifele care încercuiesc o insulă devin atoli după ce insula se
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
putea subzista fără subvențiile directe și indirecte provenite din Franța metropolitană, Saint Pierre și Miquelon fiind considerată o zonă sinistrată economic, cu o rată a șomajului de peste 12% în 1999. Cu ajutorul guvernului francez se încearcă diversificarea activităților economice, ca de exemplu pescuitul de crabi, ferme piscicole sau turism. Acesta din urmă este un sector ce poate fi dezvoltat, datorită mijloacelor de transport ușor accesibile și este orientat spre turism cultural valorificând istoricul insulelor și al arhipelagului. În prezent se discută situația juridică a platformei
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A descoperit și existența a două tipuri de cefeide. Această descoperire l-a condus la recalcularea taliei Universului cunoscut, dublând precedenta evaluare făcută de Hubble în 1929. A identificat și nebuloasa Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A descoperit și 10 asteroizi, printre care 944 Hidalgo și 1566 Icarus, un asteroid cu orbită foarte excentrică punând în evidență fenomenul de precesie
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
chitina (CHNO) este o polizaharidă, o substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează exoscheletul insectelor sau al altor artropode, (crustacee sau arahnide). Se întâlnește de asemenea în alte regnuri, precum licheni sau anumite specii de ciuperci. De exemplu, carapacea unui crab conține 25% chitină și 75% carbonat de calciu. În 1821 francezul Henri Bracon (Braconnot), directorul grădinii botanice din Nancy, a găsit în ciuperci o substanță insolubilă în acid sulfuric, pe care a numit-o "fungin". Chitina a fost prima dată
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
lângă trapa de la intrare în vizuină. De la intrare pleacă numeroase fire de mătase ce înconjoară vizuina. Când insecta atinge firele, păianjenii sar repede din ascunziș și o mușc cu chelicere. Sunt și alți păiajeni ce prind hrana din ambuscadă, păianjenii crabi datorită culorației corpului, asemănătoare florilor, vânează polinizatori ca albinele și fluturii. Unii păianjeni săritori din genul "Portia" par să fie inteligenți, în modul de a atrage insectele în pânze lor. Studiile de laborator au demonstrat că speciile "Portia" instinctiv învață
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
lipsită de vegetație mică, în 2001 o expediție numărând doar 674 cocotieri. În timpul colonizării mexicane, au fost introduse numeroase plante și se creșteau porci pe insulă. După dispariția acestora, vegetația mică a dispărut, fiind consumată de diverse păsări și de către crabi, care se găsesc în număr foarte mare în jurul insulei (estimați la peste 11 milioane). Exploatarea intensivă a fosfaților și a guano-ului la începutul secolului XX au dus la epuizarea acestor rezerve. Principalul interes economic este Zona Economică Exclusivă din jurul
Insula Clipperton () [Corola-website/Science/305764_a_307093]
-
Principele Joao, portughez, fiu al reginei María, a vizitat plajă din portul Río de Janeiro, la sfatul medicului sau, în 1810. Monarhul s-a scăldat încălțat și cufundat într-un butoi. Îi era frică de crabi și de valuri. Exemplul sau îndrăzneț nu a fost urmat. Plajele din Río erau maidane pline de gunoaie, unde sclavii vărsau noaptea deșeurile stăpânilor. Mai tarziu, la începutul secolului douăzeci, marea a putut oferi condiții de scăldat îmbunătățite considerabil, dar
19 IULIE. PRIMUL TURIST PE PLAJELE DIN RÍO (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295940_a_297269]
-
Crabul roșu ("Gecarcoidea natalis") este o specie de crabi din genul "Gecarcoidea", familia Gecarcinidae. Începerea ploilor de toamnă anunță startul exodului spre mare, din pădurea tropicală natală din Insula Christmas din Oceanul Indian. Mărșăluind în perioada mai rece a zilei, crabii se
Crab roșu () [Corola-website/Science/312756_a_314085]
-
Crabul roșu ("Gecarcoidea natalis") este o specie de crabi din genul "Gecarcoidea", familia Gecarcinidae. Începerea ploilor de toamnă anunță startul exodului spre mare, din pădurea tropicală natală din Insula Christmas din Oceanul Indian. Mărșăluind în perioada mai rece a zilei, crabii se cațără pe orice obstacol întâlnit în cale. Circa
Crab roșu () [Corola-website/Science/312756_a_314085]
-
Crabul roșu ("Gecarcoidea natalis") este o specie de crabi din genul "Gecarcoidea", familia Gecarcinidae. Începerea ploilor de toamnă anunță startul exodului spre mare, din pădurea tropicală natală din Insula Christmas din Oceanul Indian. Mărșăluind în perioada mai rece a zilei, crabii se cațără pe orice obstacol întâlnit în cale. Circa un milion mor pe drum în călătoria de două săptămâni. Masculii maturi ajung primii și se luptă pentru cele mai bune locuri de împerechere de pe coastă înainte de sosirea femelelor. După împerechere
Crab roșu () [Corola-website/Science/312756_a_314085]
-
femelele așteaptă depunerea si dezvoltarea ouălelor. Două săptămâni mai târziu,pe coastă, la marginea apei, depun miile de ouă clocite de ele și, după 25 de zile, pornesc la rândul lor spre casă, urmate de o întreagă armată de micuți crabi roșii, fiecare cu o lățime de doar 5 milimetri.
Crab roșu () [Corola-website/Science/312756_a_314085]