476 matches
-
mână. Șecspir - ăla cu craniul și cu tu bi or not tu bi - a zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care te alege. Eu nu te-aș alege, Gore, dacă aș fi femeie, da’ nu poți să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
regulă, respectivul vorbește puțin, preferând postura ascultătorului perfect. De data aceasta, Însă, de cum a intrat În cârciumă, Gicu s-a introdus activ În discuție. Văz că vă uitați la mine ca la mașini străine, ca să nu spun precum curca În crăci, dar asta nu mă deranjează. Sandule, vii cu țuica aia sau nu vii? Ce te codești ca fata mare Înainte de a urca În pat? Hai, pretine, mișcă-te natural, că toată vara te-am servit la botul calului. Vezi la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
clipa când am ascuns o pereche de pantaloni cu imprimeu zebrat de o clientă, pentru că mi‑i doream eu. Când mi‑am terminat povestea, la capătul firului s‑a lăsat tăcerea și m‑am gândit că, gata, mi‑am tăiat craca de sub picioare. Dar după asta am auzit un hohot interminabil de râs, atât de tare că era să scap telefonul. Săptămâna trecută mi‑a zis că ăla a fost momentul în care s‑a hotărât să mă angajeze. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mersului încrezut prin mulțimea de spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de clasă spart cu piatra, care-și schimbase traiectoria din crăcile nucului spre mâna acelei nefericite cu pigmenții prostiei moștenite, firimituri, câte mai rămăseseră din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul suprem era matematica. Matematică am zis? Matematică să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București, chiar dacă în martie mai veneau și dimineți friguroase. Parcă ieșisem dintr-o vacanță mai lungă după plecarea Zinei - am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
i-am mai zis nimic, am rămas stând acolo, cu sticla spartă în mână, uitându-mă la o inariță verde prin ciorapul de nylon întins peste o rachetă de tenis, care-i închidea adăpostul, se ținea cu gheruțele de o cracă înfiptă în perete, și picioarele îi erau complet verzi și foarte-foarte subțiri, și atunci Csákány mi-a luat sticla din mână, spunându-mi că acum și-au primit porția de apă, acum să mergem, să ne așezăm, că atâta vreme cât stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi ucis dar, spre norocul lui, calul azvârlea din copite la întâmplare, astfel că cea de a doua lovitură nu-l mai nimeri și în secunda următoare și-a revenit. Lupta continuă până când întâmplător, piciorul roibului s-a prins între crăcile unui stejar. In clipa aceea Rinaldo l-a apucat de grumaz și punându-și toată puterea la bătaie, a izbutit să-l trântească la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și sabia Durindana. Când Roland s-a trezit, indignarea lui, vă închipuiți, era fără de margini; dar ca un adevărat și viteaz cavaler ce era a, el nu s-a lăsat îndepărtat de la scopul pe care îl avea. A rupt o cracă mare de ulm pentru a înlocui cu ea sabia pierdută apoi, cum soarele se ridica pe cer, el s-a îndreptat spre poarta grădinii, poartă care era păzită de către un dragon. Pe acesta l-a ucis din câteva lovituri și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și frângea crăcile ce-i stăteu în cale, calul a apărut înaintea lor cu un bogat harnașament împodobit cu aur. Dacă trebuie să-mi cred ochilor, zise Angelica, acest cal care străbate astfel tufișurile este Bayard și, ia te uită, parcă ar ști
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o: Ești bună la sărituri? Apoi a dat drumul crăcii cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-au încetinit căderea,iar Bradamanta a ajuns jos prea puțin atinsă, deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea a aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
n-o voi folosi totuși în această luptă. Iată, o agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și trebuia rezolvată rapid. M-am repezit la computer și-am deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș într-un colț al bolții și-n schimb ditamai norul prăvălit pe acoperișul casei, dramatic ca-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus, pervers, chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așa zisă cu carte, au demolat în inconștiența lor, și ceea ce se mai putea demola în România, speranța într-un viitor mai bun, pentru urmașii noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care își taie singur craca de sub picioare, nu este deloc întâmplătoare fiindcă așa au pățit și ei... Un australian plin de telegrame De când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob și-au întors privirea spre americani și se miră cum pot să fie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmă În fața argumentelor ei și Își adună imediat angajații, cărora li se adresă de la mezaninul care domina atelierul. Discursul pe care Îl oferi se dovedi un model al acestui gen, iar Gwen, admirativă, o ascultă o clipă cum tăia abil craca de sub picioarele familiei Kersaint, explicînd că logica ar fi cerut ca elanul de solidaritate să vină din partea lor, dar sugerînd că cei din familia Le Bihan erau neîndoielnic mai apropiați de popor, date fiind originile modeste nicicînd tăgăduite, dacă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le putem Împiedica, murmură Lucas gîndindu-se scurt la Valentine, care murise fără ca el să fi putut face ceva. Apoi Își spuse că asta explica faptul că Loïc nu avea nici urme de Înțepături, nici bilet asupra lui. Sinucigîndu-se, Îi tăiase craca de sub picioare asasinului. O luă pe Marie pe după umeri. - Hai, tremuri toată de frig. Fără să fie conștientă de ce face, cu gesturi de automat, Marie lăsă să curgă apa caldă a dușului și se dezbrăcă. Mintea ei era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub picioare pentru totdeauna, comportându-mă atât de jenant? — Bărbaților le place să fie provocați. Poate c-o să creadă că faci pe inabordabila și, în cazul ăsta, seara de ieri o să lucreze în folosul tău. Doamne, speram ca Bea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]