539 matches
-
nu dorim să stricăm liniștea nimănui, ci, doar dorim să ni se restituie ce este al nostru, de la părinții noștri (subl.ns)”. La acest pasaj, a venit momentul să intervenim și noi, cei cu experiența altor nenumărate cazuri de abuzuri crase ale autorităților de la toate nivelele, vizavi de punerea în posesie a foștilor proprietari și, în mod special, a urmașilor foștilor „chiaburi”. Nu ne permitem nominalizarea, chiar dacă uneori am mai făcut-o pe baza probelor indubitabile, dar ne permitem o generalizare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Iași Chișinău au înțeles că armele trebuie să tacă și asta au și făcut, creând astfel prilejul nesperat de ruși de a fi luați prizonieri peste 130.000 de soldați români fără un singur foc de armă. De altfel, aceste crase și nerușinate abuzuri au continuat până pe 12 septembrie, când la Moscova, delegația română condusă de comunistul Lucrețiu Pătrășcanu, a semnat înrobitoarea Convenție de Armistițiu care, coroborată cu înțelegerile dintre marile puteri de la Yalta și Moscova, a amanetat pe termen lung
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pare a mai vorbi Ovidiu cel supus și umil, care are de ispășit o vină de nemărturisit el care demonstrase cu altă ocazie că-și mărturisește și cele mai inconveniente intimități, care erau doar la un pas de cea mai crasă imoralitate -. Vina poetului este răstălmăcită, devenind în ochii celor care cunosc adevărul Fabiei, nici mai mult nici mai puțin decât un locus tituli. Se poate gândi e drept că, pentru a-și încuraja soția, poetul exagerează, anticipând laudele (En patet
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acești tineri sunt lipsiți cu totul de simțul istoric. 76 {EminescuOpXV 77} ["EUL NOSTRU SOȚIAL... "] 2258 Eul nostru soțial a mers p-o cale străină nouă înșine, străină românismului, și a făcut pas - însă acela a călcat într-un materialism cras, astfeli încît acuma e posibil d-a merge numa-n două moduri: sau să pășim pe astă cale străină și, drept mântuire, să ne aruncăm în oceanul idealismului filozofic a lui Fichte, poetic a lui Klopstock, pentru ca să putem cădea apoi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a îndrăznit Să-și ajute „elevii cu probleme”, gratuit, În loc de mulțumiri și felicitări, A fost „răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai bani, și-i risipești, „Prieteni” fără să cauți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ocupa (Young 1963). La vremea aceea a circulat o poezioară umoristică, sunînd în felul următor: Christine i-a spus: ce naiba ai făcut pe deșteptul Ai întors pe dos tot partidul pentru că n-ai păstrat secretul; Să minți acasă E josnicie crasă Dar să minți în parlament, e obscen de-a dreptul. Într-o anchetă socială, oamenii au fost întrebați ce au considerat mai important, riscul implicat de amestecul atașatului rus, faptul că Profumo avea o amantă sau pur și simplu faptul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
extrem de economic) intenția pe care a urmărit-o. Că ne invită la un joc subtil În care spiritul se deghizează, ca un zeu coborît pe pămînt, În cerșetor. Necunoscătorii sînt desigur derutați. Ei văd aici doar o propoziție de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini, că stă pentru altceva decît pentru gloria sa. Dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Karas (Ungaria), Karaszicza, Krasicz, Krassicza, Krassow (în Serbia și Croația). Există mai multe ipoteze privind originea toponimului Caraș: Karas (fără a i se explica rădăcina) + magh. jo, „rîu“ (al cărui i nu prea se găsește în variantele atestate; rădăcina sl. cras, „ascuțit“ sau crasno, „frumos“, fără a se detalia structura și evoluția; răd. turcică kara, „negru“ + sü, su „apă“ „rîu“ (nume omonim cu cel al văii Karasu pe care se află Cernavodă), care însă nu poate justifica apariția, inclusiv în maghiară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu cel al văii Karasu pe care se află Cernavodă), care însă nu poate justifica apariția, inclusiv în maghiară, la inițială, a secvenței cra, și evoluția su > ș (iar identificarea cu Feketeviz, „apa neagră“, s-a dovedit greșită); un hipocoristic Cras + sufixul diminutival -ș, -aș (neatestat, din păcate). Interesant este că încă nu au fost implicate în ecuația etimologică toponimele Carasa (colină în Cîmpia Jijiei și sat în județul Botoșani), Caraslău (afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
optică și acustică, care la rândul lor implicau folosirea unor rezultate obținute cu ajutorul calculului integral și al probabilităților. Această notă a lui Maiorescu este stupefiantă. Pur și simplu dovedește o autosuficiență de stăpân al cunoașterii, dar în fapt dovedește o crasă necunoaștere a mișcării științifice a timpului său în domeniul cercetării psihologice. Maiorescu urcase rapid treptele consacrării în spațiul cultural-științific, adminstrativ, social-politic românesc și se pare că această ascensiune i-a produs și o egodiastolie greu de controlat. Dacă analizăm activitățile
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-l găsesc pe Mutschmann, darămite să mă și Împrietenesc cu el Într-o manieră suficient de convingătoare Încât să aflu unde ascunsese hârtiile. Începeam să mă Întreb dacă tot exercițiul ăla nu era, cumva, decât pur și simplu cea mai crasă dovadă de sadism din partea lui Heydrich. Comandantul lagărului ieși din baraca lungă să ne ureze bun-venit. Ca toată lumea din Bavaria, mai avea multe de Învățat despre ospitalitate. În cea mai mare parte, nu avea decât pedepse de oferit. Ne spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toate amprentele de pe banda adezivă și apoi să arunce cadavrul Într-un sac plin cu propriile gunoaie? — Păi, Începu Insch, Îndreptându-și poziția corpului și pornind Încet spre camera de interogatoriu numărul trei, presupun că va trebui să ignorăm lipsa crasă de dovezi clare și să Îl mai ținem la răcoare pe domnul Chalmers. Dar trebuie să recunosc, am o presimțire sumbră legată de chestia asta. Nu cred că vom reuși să... Se opri și ridică din umeri. Vestea bună e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pândit special această zi, mă Întreb de ce lipseau, dacă ea n-ar fi pus la cale ceva, dacă n-ar fi avut În gând un anumit lucru, desigur că n-ar fi lipsit; observ că am fost de o naivitate crasă: dincolo de gestul de a o lua de mână, n-am putut să Îndrăznesc mai mult; m-a toropit o căldură fizică imensă, probabil că ea aștepta să o sărut, cel puțin; poate era decisă la orice violență din partea mea; spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o persoană ar încerca să o amuze pe cealaltă, mai ales atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în copilărie, iar amintirea sentimentului sfâșietor că lumea așteaptă de la mine ceva ce eu nu pot face mă mai vizitează din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
clătite cu umplutură de pui? Brenda m-a privit lung câteva clipe, fără să vorbească, iar eu am încercat să decid dacă rânjetul care-i răsucea gura era unul sarcastic sau un semn de înțelegere distorsionată, sau unul al lipsei crase de înțelegere. Își șterse încă o dată aburul de pe ochelari cu mâneca și puse la loc în buzunar plicul boțit și pătat. Mi-am imaginat melancolic halul în care va fi până să ajungă la draga mea Stacey. —Nooo, îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Și i-am răspuns: „Păi asta-i cea mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
După o nouă apreciere a situației, luă din bucătărie ceaiul care se răcise deja, se așeză la birou și, În mai puțin de jumătate de oră, scrise un articol scurt despre legătura strânsă dintre deteriorarea situației din Teritorii și insensibilitatea crasă manifestată În diferitele domenii ale vieții publice, spre exemplu, În tratamentul cardiacilor, mulți dintre ei condamnați la moarte - literalmente - din cauza așteptării Îndelungate a unei operații urgente, iar asta fiindcă cele două părți nu reușiseră să ajungă la o Înțelegere În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu din această atât de confortabilă pentru toți „economie a Războiului Rece“? Stătea lăsat pe spate în fotoliul lui, picior peste picior, fuma o Player Navy Cut, privea fețele acestor proprietari de fabrică și directori, pe care plutea o respingere crasă. Femeile nu puteau decât să tacă atunci când venea vorba de politică, iar bărbații lor dădeau doar din umeri, Onkel Ralph era „un tip ultra“, pe care nu trebuia să-l iei în serios, chiar dacă - și mama știa asta mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întâlnirilor amoroase, dar dornice să se întoarcă în ea, și-n același tip confruntate cu un segment din ce în ce mai restrâns de bărbați disponibili. Părea atât de bine intenționată în timp ce spunea toate astea, încât ai fi putut chiar să-i ignori lipsa crasă de considerație cu care mă expunea unei asemenea umilințe. Există și o parte cu „vești bune“ în cadrul acestor vești proaste, Lisa, pentru că încep să mă simt deprimată, iar înainte de a veni aici mă simțeam bine. Vestea bună, Jen, este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ceea ce numește fără ocol bucătăria culinară. E vorba, așa cum arată cuvântul, de o bucătărie care nu datorează nimic nici artelor plastice, nici scopului alimentar. Adio culorilor, blidelor, tuturor celor pe care prejudecata le-ar numi bucate bine prezentate; adio orchestrării cras pragmatice a proteinelor, vitaminelor și altor fecule. Vechile și ancestralele savori ale mânzatului, somonului, peștelui, porcului, cerbului, oii, pătrunjelului, tapiocăi și ale unei omelette surprise, exilate de crudul tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
io sunt om dă lume. Negru dă-mi sărise muștaru, m-am pus să-i desenez, fără să-mi perd coștința, marele tabel sinoptic cu istoria lu Sportivo Palermo ș-am avut baftă că japonii mi-a corectat erorili mai crase. Doamna, care după mine nu-i dăloc sportivă, ne-a Întrerupt p-ormă: — Că n-ăi fi venit aici decât să-mi vorbești ca radiou care dă partidele, mi-a zis. D-aia n-ai venit Înotând În haine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]