1,220 matches
-
TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediție bilingvă, 1999 și 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați (2002), Laurent Seksik, Consultația (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007) ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (2012) CUVÂNT ÎNAINTE Cu câțiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se ascundea între cratițele în care pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a văzut-o cu Sebas într-o mașină sau doar ei i s-a părut că o vede. S-a întors acasă încălzită, ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o prevadă nimeni. Căruntul clătină din cap și aprinse o țigară. Aruncă chibritul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avansare, au planuri admirabile pentru un tânăr ambițios. E posibil ca salariul să se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedere șocurile electrice prin care trecuse. — Așa, Pasha, bun băiat. Zeliha i-a dat să mănânce câteva bucăți de brânză feta, preferata lui. Apoi și-a pus un șorț și s-a apucat să se lupte cu un munte de cratițe, tigăi și farfurii. După ce a terminat de spălat vasele și s-a calmat În sfârșit, s-a Întors târându-și picioarele la masă, unde cuvântul bastard plutea Încă În aer, iar maică-sa Încrunta Încă din sprâncene. Au stat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
masă. — Ați făcut pilaf, a zâmbit Armanoush și s-a aplecat În față cercetând mâncărurile. E și turșu și... — Uau! au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și bunică-mea asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se mai gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte o tavă cu mâncare; bucătăria era Înțesată de cratițe și caserole. Nu se zărea nici urmă de sare, carne sau băutură la vedere și nu se simțea nici un miros apetisant de mâncare gătită. La fel ca mirosurile, sunetele erau și ele controlate. Muzica nu era permisă; nici televizorul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
credincioasă ca tata? — La treisprezece-paisprezece ani, m-am dus după ea la bucătărie și i-am declarat că nu mai aveam chef să cred În Dumnezeu și nici să mă duc la liturghie. Parcă văd și acum scena. Scotea o cratiță din cuptor și a fost cît pe ce să se ardă. O trăgeai pe un teren fiebinte! — S-a Întors spre mine ca să-mi spună: „Dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“. CÎnd Îi amintesc despre acest moment, se jură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceas, Cipriano Algor va fi singur. Liniștit după excitația nervoasă din ultimele zile, nu-i trebui mult să observe că stomacul începuse să dea semne de nemulțumire. Mai întâi îi dădu de mâncare lui Găsit, apoi intră în bucătărie, destupă cratița și mirosi. Mâncarea mirosea bine și era călduță. N-avea nici un motiv să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
distanță când Marta apăru în ușa bucătăriei, Veneam să vă chem, spuse, prânzul e gata, Mai întâi îi dau câinelui de mâncare, drumul cred că i-a deschis apetitul, spuse tatăl, Mâncarea lui e acolo, arătă Marta. Cipriano Algor luă cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano Algor. Vărsă conținutul cratiței și rămase o clipă, uitându-se la câinele care mânca. În bucătărie, Marçal spunea, Vom aprinde focul după-masă, Azi, se miră Marta, Tatăl tău nu vrea să lase munca pe mâine, Nu era nici o grabă, aveam trei zile de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe măsuța de cafea. — Îți vine să crezi că o să te măriți În mai puțin de o săptămînă? Lily se ridică și vine cu mine În bucătărie, dîndu-mă la o parte cu cotul În vreme ce se apucă să spele oalele și cratițele lăsate În părăsire. Eu rîd, căci Încă mi se pare totul extrem de ireal. Cu toate astea, sînt zile, ca asta, de pildă, În care simt că Dan și cu mine sîntem căsătoriți deja de ani de zile. Poate așa știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici vorbă să ne mai gîndim și la decorare. De fiecare dată cînd venea pe la noi, Linda se oferea să despacheteze ea În locul nostru. Privea disperată prin apartament, la cărțile puse În teancuri lîngă fiecare perete și la oalele și cratițele, rareori folosite, care erau tot În cutiile lor, Într-un colț al bucătăriei. Și tot de fiecare dată, eu o refuzam politicos, dar ferm, spunînd că trebuia să mă ocup de asta personal, pentru că altfel nu aveam să mai găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ordonat, și chiar psihologul i-a spus să-i țină, că le e tată. — Nu poate să dispară când vrea și să vină când are chef, Îi zăpăcește În felul acesta, nu e drept, spuse Emma. În bucătărie căzu o cratiță. Emma apăsă receptorul pe ureche. Preț de un minut interminabil ascultă vocea operatoarei de la Omnitel care-i spunea că abonatul nu poate fi contactat. — Antonio și-a Închis celularul, Îi spuse lui Sasha, ca și cum el ar fi putut rezolva problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atentă, încercând să observ fiecare detaliu. În blatul de granit din stânga mea e fixată o chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra acestora, într-o mare de obiecte de inox. Habar n-am la ce folosește nici unul dintre acestea. — Sunt convinsă că vei dori să le așezi cum ești obișnuită, spune Trish, arătând în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
carnețelul și mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de vin. Nu sunt sigură că-mi place expresia lui. — Tocmai voiam să pun vinul ăsta în mâncare, spun iute. Cu nonșalanță, iau o cratiță de pe stativ, o pun pe plită și torn vinul în ea. Presar deasupra niște sare, apoi iau o lingură de lemn și amestec. După care îi arunc o privire lui Nathaniel. Acesta se uită la mine cu ceva care aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă lași singură în bucătărie ? Am nevoie de spațiu, ca să mă pot desfășura. El ridică din sprânceană. — Atunci ne mai vedem. Noroc cu sosul. Arată din cap spre cratița cu vin. În clipa în care închide ușa în urma lui, îmi scot telefonul și formez grăbită numărul celor de la catering. Însă intră robotul. — Bună, zic cu respirația tăiată după bip. Am comandat niște sandvișuri mai devreme. Le-aș vrea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun pentru analize. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gourmet în seara asta, spune încet, privind balamucul din jur. — Da. Așa e. Sunt în... cea mai complexă etapă a... îhm... Privirea îmi cade asupra plitei și încep să țip, fără să vreau. Fuck ! Sosul ! Nu știu ce s-a întâmplat. Din cratița mea de sos sar bășicuțe maronii care tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bășicuțe maronii care tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am discutat niciodată efectiv chestiunea salariului... Cobor ochii în pământ, ușor jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul, șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschis cu unghia o cutie de vase strălucitoare de aluminiu și-mi întinde unul dintre ele așteptându-mi verdictul. Ni s-a spus că astea sunt de cea mai bună calitate. Îți convin ? Sunt de nivelul tău ? Mă uit la cratiță. E nouă și strălucitoare. Cam atâta pot să spun despre ea. — Stați să mă uit mai bine, zic, ca să par cât mai profi. Mă uit cu atenție la cratiță, apoi o ridic, mă uit la fundul ei, îmi trec degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bună calitate. Îți convin ? Sunt de nivelul tău ? Mă uit la cratiță. E nouă și strălucitoare. Cam atâta pot să spun despre ea. — Stați să mă uit mai bine, zic, ca să par cât mai profi. Mă uit cu atenție la cratiță, apoi o ridic, mă uit la fundul ei, îmi trec degetul pe marginea ei și, ca să știu o treabă, îi dau și un bobârnac cu unghia până face ping. Da, e o cratiță de calitate destul de bună, spun într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]