3,021 matches
-
peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu ochii strălucind ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timpul, spuse Mioara așezând banii peste ceilalți din care nu apucase să cheltuiască un sfanț. În capul ei se făcu deodată un gol imens, un gol rece, care se plimba de la ceafă la frunte, ca apoi să se oprească în creștet. Și tot ce a fost până acum, Jurnalul, Autorul, Mama, când le-am trăit? Dacă Revoluția schimbase fizic lumea? Și, din cauza luptelor, pământul îngreunat de moarte și-a înclinat axa? Ce spun, dacă s-au inversat polii din cauza aceasta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui și niște îngerași îl păzeau în permanență fîlfîind din aripioare deasupra creștetului alesului, îi putea vedea oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult mă respect pe mine însumi, așa că n-am să mă las indus în eroare de povestioarele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca să nu mai vorbim că în seara asta e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te înșală, Părințele, zice Roja lovindu-l parcă în creștetul capului. — Cine, Angelina? Cine altcineva? Nu era posibil, unde vrea să ajungă? Obsedatule, bolnavule, de ce mai stau eu de vorbă cu tine? Pentru că îți face plăcere, zice Roja, ar trebui să lași canarul să zboare, sfîntulețule, să deschizi ușița coliviei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în Piața Palatului și atît, pe drum ne-am întîlnit cu tot felul de grupuri dubioase care înjurau în rusește. O fi simțit camerele televiziunii asupra lor, și lunetiștii ăia care luaseră la ochi întreaga zonă, mă apăsa ceva în creștet, își amintește Părințelul, și la CC să nu-ți vină să crezi, debandadă totală, un du-te-vino de oameni și autovehicule, că nu se mai ține mitingul, ni s-a spus să ne cărăm pînă la noi ordine. Eu nu primesc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că nu e de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nivelul ochilor săi pe Varlaam și cu palma lui mare, Îndreptă cu blândețe capul copilului spre sicriul, numai mătase și flori, spunându-i printre hohote dureroase, bărbătește reținute, aceeași frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp În care creștetul lui Varlaam era scăldat Într-o ploaie de lacrimi fierbinți. Bărbatul, de doar douăzeci și șapte de ani, Începu să se clatine, când o adevărată doamnă de țară, Înlăcrimată de durere dar stăpânind cu bărbăție momentul -mai trecuse prin această
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era deja cu gura ei frumos construită și dotată angelic cu cele două buze fierbinți, care parcă vorbeau un limbaj al Îngerilor, peste buzele lui, transmițându-i căldura și Înfiorarea lor. Apoi l-a apăsat delicat de două ori În creștetul capului, semn că va urma ceva foarte interesant și limba ei, care la ore rămânea de multe ori sechestrată În cavitatea bucală, solicita de multă vreme să-și Întâlnească perechea. Destul de târziu, Va descifră mesajul, se conformă și rezultatul avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o inevitabilă obsesie pentru oricare tânăr care vrea să devină poet. Întrebarea este însă cum se ajunge la originalitate? Poate cu mai mult... calm. În loc să te razi în cap, cu gesturi febrile, și să-ți lași doar un moț pe creștet, în loc să-ți sfâșii nervos blugii în dreptul genunchilor, mai bine te speli, te îmbraci cuviincios și ieși senin în lume. În mod sigur nu vei semăna cu nimeni. Ce este S ´ I ce nu este sub ie Nu oricui îi stă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Rața face mac-mac mac, / Broasca face oac-oac-oac, / calul face clac-clac-clac / Și găina cotcodac“), cugetări („Prin aerul tare al înălțimilor, urcușul e falnic, iar coborâșul e jalnic.“), poeme „filozofice“ („...prin cele șapte puncte, / vitale - în șapte glasuri tainice - / de la bază la creștet, / în șapte păcate eterne, / etern antistres: / stresul ca o boală / a vindecării / de propria identitate / nealtruistă...“), folclor aromânesc („Bate cuclu spuli tut / Fug armânii, tu munț, / Un-spri-un-ti l’ea haraua, / L’izlipsesc tuta duneaua“) etc. etc. Găsim de toate în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică („viespele“?! poate „viespile“...) îl utilizează cu candoarea unui elev din clasele primare. Steaua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică („viespele“?! poate „viespile“...) îl utilizează cu candoarea unui elev din clasele primare. Steaua care face cu ochiul sau piatra care își trage gluga pe creștet par imagini desprinse dintr-o compunere școlară. În volum există și o personificare simpatică: aceea a unui microb: „Un microb se prăpădește de râs/ stând picior peste nevăzut picior.“ Este vorba, probabil, de un microb care tocmai a citit cartea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei din dispensar. Măcar să mă votați... Ca o recompensă... Îhî, aprobă Barnea. Zamfir îl mîngîie pe creștet și chiar îl pupă a împăciuială. Mă ajuți, nu? Îhî. Politicianul pleacă și după vreo două sute de metri îl vede pe Barnea furișîndu-se după el. Vrei să-mi spui ceva? Îhî. Bine, hai la o bere. Deși era un frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri avea mama, acoperiți cu cerculețe violacee acolo se așeza îngerul. Eva nu putea fi femeia tatălui său: Mama nu a fost niciodată femeia lui tata, așa cum a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în ziua aceea o porție de albastru se vindea cu 30 de arginți: Dumnezeule, cu adevărat nu exiști atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-o inimă de copil! Din lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]