35,688 matches
-
tale sunt ca bijuteriile, opera mâinilor unui artist” (7:1). Să nu uităm că această carte este interpretată ca un cântec de iubire curgând între Dumnezeu Și poporul Său, ori între Dumnezeu Și om, ca în cazul exegezei evreiești Și creștine<footnote Bernard McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism” ..., p. 157-158. footnote>. Simbolul sărutului. Sânul Mirelui este mai bun decât vinul „Mai înainte nu erai frumoasă, pentru că te înstrăinaseși de frumusețea modelului Și, prin reaua învecinare cu păcatul
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Viața creștină, „viața filosofică” este o viață sacramentală, de contemplare Și slujire Sfântul Grigorie de Nyssa socotește viața călugărească adevărata filosofie, Întrucât Îi duce pe cei ce o practică la contemplarea adevărului, care e Dumnezeu Cel personal. Practicanții adevăratei filosofii ajung la
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
footnote>. În mod evident, ideea Sfântului Grigorie de viață În mănăstire reprezintă doar o parte din viziunea sa mai comprehensivă asupra Bisericii ca Și Trup al lui Hristos, unde există multe membre cu sarcini diferite. Viziunea Sfântului Grigorie asupra comunității creștine ideale nu este cea conform căreia fiecare persoană ar trebui să-Și trăiască viața exact așa cum Și-o trăiesc asceții din mănăstire, care trăiesc „o viață filosofică”. În timp ce preocuparea foarte specială Și foarte dragă Sfântului Grigorie era viața contemplativă a
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Și al Sfântului Duh - În numele cu care sunt botezați creștinii. Mai mult, acei care conduc pe alții În Biserică trebuie să se străduiască, În perspectiva Sfântului Grigorie, să atingă desăvârșirea. În concepția Sfântului Grigorie, „virtutea lui Moise” - ca Întreaga perfecțiune creștină - Înseamnă asemănarea perfectă cu Dumnezeu prin slujire, Și nu prin cunoaștere, ca „Arhetip divin”. Arhetipul este cunoscut prin persoana lui Hristos, Care, prin Întrupare, a devenit Prototipul „omului nou” (Efes. 4, 24). În „forma slujitorului” (Fil. 2, 7), Domnul era
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
o remarcă, dar, Încă odată, aceste teorii provin din doctrina Sfântului Grigorie, iar la Sinodul de la Niceea (787) doctrina Sfântului Ioan Damaschinul a devenit doctrina Bisericii răsăritene”<footnote Ibidem, p. 247. footnote>. Însă, Sfântul Grigorie vorbește și de pregătirea bunului creștin Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, precizând următoarele: „... Împărtășirea cu o asemenea mâncare Și băutură nu trebuie să se facă fără o adâncă cercetare Și fără o Înțelegătoare deosebire, deoarece Sfântul Apostol Pavel a zis: «Mai Întâi să se cerceteze fiecare pe
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Dumnezeu. Astfel se născu în inima lui Iustin dorința de a cerceta scrierile Profeților și ale Apostolilor și se convinsese, că adevărata filosofie nu se găsește decât în creștinism. De acum înainte el își consacră întreaga viața în propovăduirea învățăturii creștine<footnote Mihai Popescu, „Iustin Martirul și ideile sale antropologice”, în Biserica Ortodoxă Română, Anul al XX-lea (18961897), Nr. 7, p. 631-632. footnote>. Sfântul Iustin însuși ne spune că a fost condus la creștinism prin întrebările care i s-au
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Aceasta permite celor care „au trăit împreună cu Logosul”, sau „potrivit Cuvântului”, cum ar fi Socrate, Heraclit<footnote Ibidem, p. 109. footnote>, Musonius<footnote Apologia a II-a, 8, în vol. Apologeți de limbă greacă ..., p. 109. footnote>, să fie considerați creștini, „chiar dacă au fost considerați atei”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, în vol. cit., p. 75. footnote>, pentru că fiecare persoană a vorbit corect, câte un adevăr parțial, prin sămânța Cuvântului care s-a găsit în ei de la
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, în vol. cit., p. 75. footnote>, pentru că fiecare persoană a vorbit corect, câte un adevăr parțial, prin sămânța Cuvântului care s-a găsit în ei de la natură: „Mărturisesc, sus și tare, că sunt creștin și dorind și luptându-mă din toate puterile să mă arăt astfel, nu din cauză că învățăturile lui Platon ar fi străine de cele ale lui Hristos, ci din cauză că ele nu sunt întru totul asemănătoare, după cum se întâmplă și cu cele ale
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
G. Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful ...”, p. 393. footnote>. În concepția Sfântului Iustin, „Toți cei care trăiesc cu logos sunt creștini (Apologia I, 61, 10)”. Aceasta înseamnă că toată umanitatea a fost și este creștină. Acest act de creștinare retrospectivă a tuturor oamenilor „n-avea numai un sens apologetic, el introducea în același timp creștinismul în istoria universală și punea în mișcare ideea de evoluție a umanității, idee prezentă în Biblie, mai puțin prezentă în
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
iudeul Trifon, cum s-a finalizat căutarea sa filosofică după convertire, de unde reiese identificarea dintre creștinism și adevărata filosofie. Deși anterior aderase la platonism, după aceea, n-a avut nimic de negat. E schițată deja ideea rolului esențial al filosofiei creștine. „Această temă se va dezvolta continuu, iar Hristos va fi considerat «filosoful» prin excelență, în vreme ce mai târziu Părinții din pustie și călugării vor primi titlul de «filosofi desăvârșiți»”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
în orice caz, dialogul constituia la ora respectivă un gen literar ficțional bine stabilit. Dar contextul evreiesc pe care îl portretizează Sfântul Iustin posedă numeroase caracteristici convingătoare. Tryfon nu este doar un personaj bidimensional constituit pentru a demonstra superioritatea poziției creștine. Poate este prea dornic să cedeze la unele puncte ale Sfântului Iustin, dar se menține și ferm pe poziție în privința unor caracteristici ale iudaismului din diaspora, circumcizia, sabatul, festivalurile și observarea lunilor noi, aducând și câteva argumente elocvente, cum ar
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
a putea deveni fii ai Celui Prea Înalt, și că ei vor fi condamnați și judecați separat, ca Adam și Eva”<footnote Dialogul cu iudeul Tryfon, 124, p. 315-316. footnote>. Aceasta e prima implicare a Psalmului 81, 6 în literatura creștină ca text-mărturie pentru susținerea noțiunii de îndumnezeire. Contextul utilizării de către Sfântul Iustin a textului rezidă în interesul sporit al creștinilor secolului al IIlea în sursele testimoniale ale mesianismului evreiesc. Mărturiile Noului Testament se concentraseră pe ce era nou, în pretențiile
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
testimoniale ale mesianismului evreiesc. Mărturiile Noului Testament se concentraseră pe ce era nou, în pretențiile creștinilor la mesianismul lui Iisus, și anume, suferința Lui, moartea și învierea Sa. Interpretarea oferită de el psalmului 81, 6 a furnizat decorul pentru kerygma creștină: eșecul lui Adam și al Evei a fost reversat prin succesul lui Hristos. Destinul pentru Adam și Eva poate fi realizat de către creștini, pentru că au devenit copíi ai lui Dumnezeu prin supunerea în fața poruncilor lui Hristos. Sfântul Iustin Martirul și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și Teofil al Antiohiei se luptă în Răsărit cu credințele păgâne și ebraice, la o mie de mile spre vest, Irineu, episcopul Lyonului, se lupta cu probleme foarte diferite. Oponenții celui care este considerat punctul sau pionul principal al gândirii creștine pentru secolul al doilea<footnote André Benoît, Saint Irénée. Introduction à l'étude de sa théologie, Ed. du Cerf, Paris, 1960, p. 3. footnote>, erau inamicii din interior, învățătorii gnostici care pretindeau a conserva o tradiție esoterică reprezentând adevăratul creștinism
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
dobândind înfierea, să se facă fiu al lui Dumnezeu”<footnote Sf. Irineu, Adversus haereses, III, 19, P. G. VII, col. 939B. footnote>. Reluat cu variații în toate epocile, acest rezumat al Istoriei Sfinte stă la baza învățăturii duhovnicești a Răsăritului creștin. Această învățătură are drept singur scop îndumnezeirea omului<footnote Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 399. footnote>. „Formula schimbului” își are
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
III, 19, P. G. VII, col. 939B. footnote>. Reluat cu variații în toate epocile, acest rezumat al Istoriei Sfinte stă la baza învățăturii duhovnicești a Răsăritului creștin. Această învățătură are drept singur scop îndumnezeirea omului<footnote Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 399. footnote>. „Formula schimbului” își are rădăcinile în gândirea paulină; deși Hristos era bogat, „pentru voi a sărăcit, ca voi
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
experimentate Încă din primii ani ai creștinismului, odată cu conștientizarea de către ucenici a misiunii lor de a da mărturie după porunca Mântuitorului. Ca Întotdeauna, unii din discipoli erau mai atașați de tradițiile părinților, alții erau mai deschiși la nou, dar comunitatea creștină care se percepea tot mai mult ca ecclesia căuta, În deplin respect față de diversitate, unitatea Întru crez; absolutizarea propriei perspective de către unele grupări nu a Întârziat să dea de timpuriu naștere unor grupări sectare și eretice care s-au desprins
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
tradiția orală a neamului său: „Noi nu am avut cărți nicicând, noi nu ne-am pus legile În scris; acestea se păstrează În ceremoniile noastre, În cântările nostre, În arta noastră” (Melbourne Museum). Însă deja de pe vremea celei dintâi generații creștine unii erau Încă mai Îndepărtați de poziția comună asupra elementelor fundamentale; textele neotestamentare reflectă această situație fluidă. Nu era ușor să se stabilească granițe. Polemicile din generațiile următoare ne arată că a crescut numărul grupărilor care au luat-o pe
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
În particular și În societate. Cu toate acestea, practica „excomunicarea”, adică expulzarea din sinagogă (minim). Pentru creștini În schimb era importantă atât Împărtășirea aceleiași Învățături - ca și sistem socio-cultural ce implica o sinteză și o atestare a apartenenței și crezului creștin În lume și În timp - cât și felul de a trăi acasă și În lume. Prezentarea ereziei și atitudinii ereticilor, așa cum este expusă de Egesip În pasajul citat și În altele redate de Eusebiu, a fost cea obișnuită În antichitate
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
pasajul citat și În altele redate de Eusebiu, a fost cea obișnuită În antichitate. În realitate, lucrurile au mers În alt fel și Într-un mod mai complex. Anticii atribuiau proliferarea sectelor și a opiniilor, potrivit mentalității antice păgâne și creștine, ispitei diavolului, acel „princeps haereticorum” (Ieronim, Comm. in Ezech 10,32). Părinții văd fără excepție și pretutindeni lucrarea diavolului, insistând neîncetat asupră-i, atât din pricina răspândirii ereziei, cât și din pricina faptului că prindea la mulți (Origene, Hom. in Ezech. 1
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
12; Hom.36 Ps. 4,1); Eusebiu din Cezareea, Istoria bisericească. 4,7,1-2); ereticul strecoară În biserică Învățături străine și perfide, sfâșiind comunitatea (Origen, Hom. Lev. 4,8). În plus, veacul al II-lea este deosebit de rodnic În scrieri creștine; multe dintre acestea aparțin unor autori cunoscuți, numeroase altele sunt ale unor autori necunoscuți. Mare parte dintre aceste texte sunt numite apocrife creștine cu caracter biblic, Întrucât sunt Întrucâtva paralele textelor biblice ale Noului Testament: evanghelii, faptele apostolilor, epistole și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
matricea sa iudaică. Luca Îl menționează pentru ultima oară pe Petru cu prilejul adunării de la Ierusalim; de acum Înainte se concentrează asupra lui Paul care-și continuă misiunea printre păgâni. Ne putem Întreba iarăși acum: când a fost Întemeiată biserica creștină? Cred că nu se poate stabili un moment anume al Întemeierii bisericii, ca un fel de act juridic fondator Încheiat la un moment anume. Nașterea sa este lentă și continuă. Se Întrunesc toate premisele necesare Încă dinainte de moartea lui Isus
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
22). Paul spune: „Eu am prigonit până la moarte această cale, legând și dând la Închisoare și bărbați și femei” (Fp Ap 22,4; 24,22). Calea este o Învățătură trăită de o comunitate. Odată cu intrarea păgânilor pe această Cale, comunitatea creștină se deschide către o dimensiune nouă și universală, fără de hotare de limbă sau rasă. Însuși faptul că se numesc „creștini” accentuează mai mult conștiința de sine a unei noi comunități. Totuși noua comunitate se naște și crește ca biserică În preajma
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
și crește ca biserică În preajma celebrării euharistice, care este oficiată Întru amintirea lui Cristos și În care se creează o nouă identitate Întru spiritul lui Cristos. Adunarea cea rugătoare este manifestarea concretă și vizibilă a bisericii. Încă de la Început, comunitatea creștină s-a socotit drept poporul lui Dumnezeu; aceasta a fost o idee eficace și puternică pentru crearea unei identități religioase și sociale, dar și pentru a alimenta coeziunea și mândria de a-i aparține. Cel puțin Într-un astfel de
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
poate fi trăită și interpretată față de ceilalți. În realitate și alte neamuri s-au socotit popoare ale lui Dumnezeu, mai cu seamă poporul lui Israel, legat de descendența lui Avraam și ales de către Dumnezeu. Atunci În ce sens este comunitatea creștină poporul lui Dumnezeu? Cu siguranță nu În sensul tradițional iudaic, deoarece Întreaga omenire este Într-un fel poporul lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul său spre a-l izbăvi prin moartea sa. Acea parte a omenirii care constituie
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]