420 matches
-
a fost Imperiul otoman și mișcarea sa reformistă (principele Alexandru Ipsilanti, care vine la tronul Țării Românești în 1774, realizează un proiect de reformă pentru imperiu înainte să asigure conducerea valahilor). Frontiera Orient-Occident este înlăturata. Reformismul se bazează pe un credo progresist și pe convingerea necesității difuzării culturii. Documentul principelui fanariot Ion Theodot Calimach (1758-1761) enunță următoarele precepte: "Cultura este o fîntînă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină a artelor subtile, izvor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
identitatea unui specific dureros, sublimat. Viziunea viitorului este deposedată de o întreagă credință față de fatalitatea arhaicului înălțată la rangul de destin național. Analizele lăsate de Lovinescu în vasta Istorie a civilizației române moderne, publicată între 1924-1926, sînt revelatoare pentru acest credo progresist. Curajul autorului este total și răstoarnă în același timp credințele conservatorilor tradiționaliști și pe acelea ale adepților unei revoluții conservatoare dirijată împotriva influențelor democratice ale Occidentului francez și anglo-saxon. Într-un anumit fel, viitorul va merge de la sine spre
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
laicism, care ar conduce-o pe un drum nefast pentru ea. El condamnă "statul actual ca nefiind aliatul natural al Bisericii, pentru că el a încetat să fie un stat creștin" (mai 1936). Filosoful se îndreaptă spre o mistică după care: "Credo quia absurdum, adică fiecare creștin trebuie să împlinească, în liniște, sacrificiul dureros al intelectualului". Căile urmate de discipolii lui Nae lonescu au fost dintre cele mai diverse. Astfel, Emil Cioran, cunoscut publicului francez încă de la apariția, în 1949, a lucrării
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
găsește scuze voit naive). Răspunsul e mereu altul decât cel scontat, concluziile așteptate sunt răsturnate, adevărurile - întoarse pe dos, iar ironia conflictului dintre existența individuală și Istorie, întotdeauna crudă și indiferentă precum tot ceea ce pare firesc, natural, evident, devine un credo de care poetul e definitiv atașat. "Toată viața mea am fost un idiot", afirmă Mircea Ivănescu, cu satisfacția malefică a celui care și-a construit o prezență publică inteționat stearsă, o apariție mereu umilă, precară, marginală. Gabriel Liiceanu se întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fiecare părticică ieșită din uitare se afirmă cu o putere aparte, exercită o influență cu nimic comparabilă asupra oamenilor din mulțime și-și afirmă în mod irezistibil pretenția la adevăr, împotriva căreia obiecțiile logice rămîn fără grai: un fel de credo quia absurdum"514. Ca orice altă masă, cea a evreilor rezistă cu atît mai puțin cu cît este roasă de amintiri neplăcute, acest virus periculos care lasă sufletul fără puteri. Cedează fără a crîcni și primește cu brațele deschise ceea ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puțin cîte puțin învinsă de spiritualitate și exaltată de un asemenea progres. Dar sîntem incapabili să spunem de ce. Mai apoi se întîmplă că spiritualitatea în ea însăși să fie învinsă de fenomenul afectiv, foarte enigmatic al credinței. Avem aici celebrul credo quia absurdum și, o dată în plus, pentru oricine a reușit în această privință este desăvîrșirea împlinirii"548. Pornind de la ipoteza noastră principală, să încercăm pentru o clipă să ne imaginăm din ce cauză. Ipoteza ne dă latitudinea unei anumite distanțe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din diverse rațiuni practice trebuie să ne comportăm "ca și cum" am crede în acele ficțiuni. Este cazul doctrinelor religioase, întrucît ele sînt de o importanță fără seamăn pentru a păstra societatea umană. Această linie de raționament nu este prea departe de credo quia absurdum 550. Capitolul III Cultul tatălui I În orice religie profană inclusiv în cea politică regăsim aceeași idee activă, implicită desigur, dar primordială. Unitatea și acțiunea masei au ca temelie complicitatea tuturor la un mister care o fac diferită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în supunerea partidului față de Tito și în alunecarea spre divinizarea personalității sale"553 notează fostul tovarăș de drum, Djilas. Trebuie deci să acceptăm acest fapt: cultul care ia naștere și trăiește, în ciuda tuturor regulilor rațiunii, este asemenea celui din faimosul credo quia absurdum. Poate păli, se poate eclipsa: terenul în care se află îngropați germenii și în care va încolți, este mereu întreținut. II Cultul individului progresează pe măsură ce psihologia individului în fapt cea a conducătorului se rupe de psihologia maselor. Să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au deslușit/ și le-au încifrat iarăși/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de timp ("unde se termină Lumea"). Imaginea se prelungește, simbolic, și în cel din urmă volum al lui Cassian Maria Spiridon, Poeme în balans (Editura Charmides, București 2013), spre sfârșitul căruia descoperim un autoportret în trepte, încheiat cu același credo erotic: "am săpat șaizeci de trepte în trupul timpului/ șaizeci de cazemate blindate/ ca pentru un măcel atomic/ am adunat clipe zile luni săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a scris-o într-o perioadă cînd mulți credeau numai în viitorul unui naționalism triumfător: "Omul devine din ce în ce mai religios..." Curios e doar faptul că această căutare, această frămîntare generală atît de mare a dus la proliferarea contradictorie a dogmelor, a credo-urilor, a Bisericilor. Într-un fel, visul unirii s-a întors împotriva sa. De aici și trăirea sa intensă, apelurile sale insistente. Spre o încercare de interpretare Există un vertij al imaginarului, care nu-i ocolește nici pe cei ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
devine pionierul științei experimentale, fiind în același timp pe deplin conștient de limitele rațiunii și ale științei. În loc să respingă îndoiala lui Montaigne, o asimilează, transformînd aprehensiunea Credinței în Pariu absolut căruia i se dedică trup și suflet. Mai tîrziu, acel credo quia absurdum al lui Kierkegaard se va întemeia pe critica rațională a gîndirii raționaliste. De acum înainte, Credința va ști să se opună rațiunii com-bătînd-o cu armele îndoielii și criticii provenite din însuși exercițiul rațional. Ea se va alimenta din ce în ce mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dezvălui transcendentalul. Căci "omul sporește pe măsură ce Dumnezeu se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar pentru umanitate. Figuri luminoase ale resurecției românești, precum Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă în această carte, pe care autoarea însăși o definește ca eseu, un eseu mustind totuși de informație precisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și a vieții, inclusiv a vieții umane și a vieții individului. Dogmatica pretindea că poate explica rațiunii umane (cel puțin raționamentului credincioșilor) misterul simbolului lui Dumnezeu. Ea nu reușea însă decît să amestece tot mai mult rațiunea cu credințele. Cunoscutul credo quia absurdum devenea din ce în ce mai mult o necesitate pentru credința dogmatică, deoarece, ajuns la absurd, singurul mijloc de învingere a îndoielii este să faci din credința în absurd virtutea supremă. Expresia credo quia absurdum nu aparține unui adversar al bisericii, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să amestece tot mai mult rațiunea cu credințele. Cunoscutul credo quia absurdum devenea din ce în ce mai mult o necesitate pentru credința dogmatică, deoarece, ajuns la absurd, singurul mijloc de învingere a îndoielii este să faci din credința în absurd virtutea supremă. Expresia credo quia absurdum nu aparține unui adversar al bisericii, ci unui prelat. Conform unei alte versiuni, ea ar fi fost rostită de unul dintre părinții bisericii.) Neputînd să se încăpățîneze la nesfîrșit să creadă în ceva contrar rațiunii, filosofia a sfîrșit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de fapt, pe sine însuși, și își prezintă propria viziune. "Veghea lui Roderick Usher" se dovedește a fi un alt "joc secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice înregimentare, între corifeii "lirismului absolut". Sub aspectul elaborării teoretice, textul barbian pare să fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1967; Florile nisipului, pref. H. Sain-Saicu, Tel Aviv, 1968; Răspântii, Ierusalim, 1970; Cu mâna pe inimă, Tel Aviv, 1977; Războiul sărmanilor, Tel Aviv, 1980; Târziu, Tel Aviv, 1984; Poezii de nerostit, Tel Aviv, 1989; Fuga din rai, Tel Aviv, 1993; Credo, Tel Aviv, 1996; Ești, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1996; Dor de dor, București, 1996; Itzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul (în colaborare cu Ileana Cudalb), București, 1996; ed. (Itzhak Rabin. Peace Killed Its Soldier), București, 1997; [Poezii], AMI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
financé par l'Etat de nationaliser les paysans orthodoxes à devenir des ressortissants roumains. L'instrument institutionnel de ce vaste programme de conversion de l'identité (de paysans chrétiens, qui été dévoués tout d'abord à l'Eglise orthodoxe et son credo de l'Est, puis à leur parenté, classe, et les identités régionales à des Roumains ethnique dévoués surtout à leur état national) lancé à la suite de l'unification de la Valachie et de la Moldavie en 1859 a été l'enseignement
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la înălțimea unei catedre universitare". Este discutată și teologia, definită ca o raționalizare intelectuală a inspirației religioase. Oricum nu prin teologie accedem la credință sau sfințenie, și cu atît mai puțin printr-o altă știință. Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu că este absurd ci fiindcă este absurd). Este o performanță ce aparține cu adevărat numai omului religios. Ceilalți, înlocuiesc religia cu un surogat prin "care își împodobesc sufletul asemeni unei capele private
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se temeau că oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide și nu vor mai studia Talmudul. În ciuda acestei rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vieții evreiești, studiat și în prezent. Maimonide a formulat, de asemenea, un credo al iudaismului pe care l-a exprimat în eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credinței; printre altele, acest credo afirmă credință în unicitatea lui Dumnezeu, originea divină a Torei și viața de apoi, iar cea de-a doisprezecea afirmație de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vieții evreiești, studiat și în prezent. Maimonide a formulat, de asemenea, un credo al iudaismului pe care l-a exprimat în eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credinței; printre altele, acest credo afirmă credință în unicitatea lui Dumnezeu, originea divină a Torei și viața de apoi, iar cea de-a doisprezecea afirmație de credință: "Cred din inimă în venirea lui Mesia și chiar de va întârzia, eu tot îl voi aștepta", cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
adierea vântului, toate în interpretarea originală și inegalabilă a naturii. → Destindere Claude debussy: Sonata pentru flaut, alto și harfă; Nicolo Paganini: Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră în re minor; P.I. Ceaikovski: Prolog la Frumoasa din pădurea adormită; Saint-Preux: Credo. Se poate utiliza, de asemenea, muzică folclorică sau programe cu muzică de varietăți. → Insomnie Robert Schumann: Visare; Franz Schubert: Ave Maria; J.S. Bach: Primul și al doilea preludiu; Variațiunile Goldberg; W.A. Mozart: Concertul pentru pian și orchestră nr. 21
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
mai degrabă decît nimic?, există ceva după moarte? și, evident, există Dumnezeu?. Întreaga desfășurare a textului este și o scurtă istorie a credințelor noastre, fără partipriuri, fanatisme, sau încrîncenări de vreun fel, comentariile fiind mai curînd plasate sub semnul celebrului credo al Sfîntului Augustin (de fapt, al lui Tertulian), adesea invocat de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar plăcută și instructivă, ci fratern participativă la preocupări ce nu sunt nimănui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a textului este și o scurtă istorie a credințelor noastre, fără partipriuri, fanatisme, sau încrîncenări de vreun fel, comentariile fiind mai curînd plasate sub semnul celebrului credo al Sfîntului Augustin (de fapt, al lui Tertulian), adesea invocat de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar plăcută și instructivă, ci fratern participativă la preocupări ce nu sunt nimănui străine. Volumul scapă, ca multe din creațiile autorului, convențiilor genului romanesc, amestecînd încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și cooperative dintre economiile interdependente, ale căror scopuri constau în accelerarea creșterii economice și a bunăstării generale prin mijloacele corporațiilor multinaționale, văzute ca o curea de transmisie a capitalului, ideilor și creșterii. Această prezentare suprapune idei din literatura interdependenței peste credo-ul neofuncțio-nalist al economiștilor liberali. Altfel spus, Gilpin pune în legătură cadrul transnațional de analiză, care privilegiază actorii și dinamica non-stat, cu vechea convingere idealistă încetățenită, și simplificată, conform căreia comerțul intens aduce armonie. Prin fuzionarea acestor două idei, conceptul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]