577 matches
-
a ceea ce credeau a fi noaptea, bucuria. Și capetele lor creșteau, bălăngănindu-se deasupra umerilor! Capetele crescând, ochii se măreau și ei, devenind atoate-văzători, fantastici. Aș fi vrut să strig. Dar numai la gândul acesta aerul a început să se crispeze, de parcă mi l-ar fi ghicit. Lumina și-a trimis spre mine regii săi negri, plutitori. Străzile circulare, concentrice deveneau primejdioase, arborii uriași, dispuși in cercuri, nu erau mișcați de nici o pală de vânt, casele nu păreau sa adăpostească pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu e asta. Atunci ce e? Dacă sunteți suficient de atenți, vă veți da seama că jurnalistul că jurnalistul care intervievează se încruntă des în timp ce interlocutorul său vorbește. Sau își ține stiloul pe buze cu un aer nervos sau își crispează gura... reacții pe care le avem, de obicei, atunci când nu suntem de acord cu cineva. E oare posibil ca mimica jurnalistului să vă influențeze în mod inconștient? Un experiment arată că, într-adevăr, suntem foarte sensibili, independent de noi, la
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-un caz și-n
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
celălalt. Ea a constatat că voluntarii care au vizionat primele fragmente (în care jurnalistul zâmbea) aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt, prin urmare, un element care cântărește greu în balanța jocurilor electorale. Acest tip de influență numit „non-verbală
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
avem dreptul să mergem în această direcție? Noua tendință este să se obțină acceptul subiectului, dar, în acest caz, cum îl prezentăm? Atunci când nu știe că aparatul îl înregistrează și este autentic sau atunci când simte că este filmat și se crispează, nemaifiind el? O altă chestiune: cum alegi personajul? În primul rând trebuie făcută o prospecție lungă, costisitoare, iar pentru unii creatori enervantă, pentru a cunoaște personajele, așa cum a făcut, de exemplu, Thomas Ciulei în Podul de flori, unde s-a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Aparatul este un interpus, astfel că autorul, între "motor" și "stop", trebuie să conducă personajul real. Regula este simplă, nu-l pui să facă altceva decât știe și face în fiecare zi, decât ceea ce simte. Evident, prima dată va fi crispat și va urmări aparatul. Atunci, îl mai pui încă o dată, și poate și a treia oară, până când intră în ritm și uită de aparat. Familia Segal, de pildă, când lucra la Marile emoții mici și filmau în școală, lăsau aparatul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
accentuat aceste cuvinte într-un mod cu totul deosebit, Rodin spuse șefului său: Înțelegeți? Perfect, spuse acesta tresărind. Sînt formulele convenite. Mai departe... Dar funcționarul, reluă secretarul, mai are o reținere. După un moment de tăcere, cînd figura i se crispa, șeful lui Rodin reluă: Să se acționeze în continuare asupra imaginației funcționarului prin tăcere și izolare, apoi să fie pus să citească încă o dată lista cazurilor în care regicidul este autorizat și iertat... Continuă [...]. De trei ani încoace, două servitoare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este bine deloc, e chiar mai rău decît să fii gîtuit, mai rău decît să fii ștrangulat, sufocat, este o prăpastie psihologică, un coșmar anatomic, o angoasă metafizică, o revoltă, o plîngere; inima ce bate prea repede, mîini care se crispează, pielea care transpiră". F.-B. Michel, Le Souffle coupé Textul B Pensiunea de familie, ultima locuință a lui Anne-Marie. Mai rău, de o sută de ori mai rău decît mi-aș fi putut imagina vreodată, atunci cînd mă gîndeam să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trebui să știm dacă savantul mai e în viață. Nu îmi pot imagina ce ar fi câștigat el dintr-o explozie, dar faptul că 814 e grupul lui e o coincidență prea mare. Trebuie să însemne ceva. MARIN, CARE ERA CRISPAT DE DURERE, SIMȚI NEVOIA SĂ SPUNĂ: "POATE CĂ EL ERA CHIAR ȚINTA". ÎȘI REPRIMĂ ÎNSĂ IMPULSUL ȘI SE MULȚUMI SĂ ÎNTREBE: \ ȘI DACĂ NU APARE? \ ÎN ACEST CAZ SE ÎNFUNDĂ ÎNCĂ O PISTĂ. MARIN ÎNCUVIINȚĂ. DE FAPT ERA INUTIL SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
clătinându-se ușor și luptându-se cu senzația de amețeală. Ochii arși de febră îi căzură asupra lui Trask. Savantul se străduia să își desfacă cătușele. Mușchii gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși, aparent lipsiți de vedere, se rostogoliră în orbite până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea din ce în ce mai greu s-o rupă, pe măsură ce se prelungea. Treceau pragul fără să-l privească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături. - A fugit. Am alergat după el. Înălță către Daru niște ochi întrebători și triști. - Și acum ce-or să-mi facă? - Ți-e frică? Prizonierul se crispă, ferindu-și privirea. - Îți pare rău? Arabul îl privi, cu gura deschisă. Era limpede că nu înțelege. Mânia punea stăpânire pe Daru. În același timp își simțea stângaci și ne la îndemână trupul mare, înghesuit intre cele două paturi. - Culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fură escortați mai departe, la alt comandament, iar grupul de curioși se risipi în câteva minute. Klapka rămase pe loc, puțin încurcat, simțind că Bologa vrea să-i vorbească. ― Știi ce mi-a spus prizonierul? zise deodată Apostol, cu fața crispată într-un rânjet. M-a insultat și m-a disprețuit, căpitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine că trebuie să plec numaidecât... că nu mai am nici un minut... că deseară... O, cât îl iubeam și el cum m-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l-a născut pe omul creștin, civilizația modernă - pe cel alienat. În epoca noastră orice e posibil. Pentru terorism, de exemplu, poți să fii condamnat la moarte, ori să primești Premiul Nobel. Am intrat în mileniul al treilea cu fața crispată de inteligență. Globalizarea prea accelerată poate genera extremism. Mă tem că în curând ni se va servi mâncare virtuală pe Internet. Omenirea a intrat în mileniul al treilea cu sufletul împuținat. Diagnosticul epocii noastre îl știm. Nu cunoaștem însă cauzele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
politice tranșante, uitând că la masă cu el erau un arab și vreo doi israelieni, iar pe bietul etnolog american 1-a făcut să roșească literalmente între-bîndu-1 la ce-i folosește brățara fină de aur de la mâna stângă. Toți se crispaseră la-nceput, însă firește că nu intraseră în vreo polemică serioasă peste farfuriile cu gulaș. Acești oameni de lume își zâmbeau unul altuia chiar și-n mijlocul unei controverse, și până și cea mai tăioasă, în conținut, replică, și-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând. Deși tristețea lui era vizibilă, părea liniștit. Pe chipul său se așternu o seninătate melancolică. Nu mai era crispat ca la moartea tatălui său. El îi luase pe Ramona și Andrei de lângă sicriu, ducându-i în camera lui, unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu. -Cum vi se pare orașul meu natal
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adică, m-am gândit să mă adaptez pe parcurs... fiica ta, n-ai avut niciodată probleme cu ea, nu? — ... A fost un mic incident... a fost prinsă spunând minciuni, niște mici minciuni prostuțe, nimic important, totul a trecut acum... mă crispez eu. N-ar trebui să-i spun ticălosului nimic despre problemele mele. Cea mai bună apărare e atacul. — Ascultă Bladesey, prietene, te superi dacă-ți pun o Întrebare personală? — Păi, eu... — Tu și Bunty. I-o tragi? Bladesey se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost după Înmormântarea prințesei? Atunci eram beți mangă! Nu m-am putut abține de la asta și beau În cinstea faptului că Fulton se simte evident umilită. — Am sfârșit-o la tine... — O da, râde Inglis, mai povestește-mi... Fulton se crispează Încă o dată, dar Drummond exclamă: — A fost o zi foarte tristă și emoționantă. — Mda, spune Gus. Am revăzut aseară Înmormântarea Maicii Tereza. Mă uitam să văce casete vechi posă șterg. Am revăzut-o de la cap la coadă, dana fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu o compasiune scârboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptându-mă să mă crispez când lichidul gros și scârbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa asta. Tennents nu fac niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar nu ne dăm seama de asta până nu ajungem acasă. Cine suntem noi? Cine suntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mâinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decât suntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
arbuști și subarbuști (silvotundra) preferă solurile umede și impermeabile din apropierea râurilor și lacurilor, la nord de pădurea de conifere. Dintre arbuști: mesteceni pitici (Betula nana, B.tortuosa, B.exilis), sălcii pitice (Salix arctica, S.glauca, S.lapponum), arini pitici (Alnus crispa, A.fruticosa); subarbuști: afinul (Vaccinium uliginosum), merișorul (Vaccinium vitis idea). Tundra higrofilă este reprezentată mai ales de formațiunile de mușchi, ocupă denivelările de relief unde se adună mai multă apă, unde se formează suprafețe mlăștinoase, turba de sphagnum 20, și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
variată floră, acestea încadrându-se în biomul de tundră antarctică. Spre deosebire de tundra arctică, cea antarctică este mult mai slab reprezentată. În Antarctica s-au diferențiat peste 200 specii licheni (Buellia, Rinodina, Xanthoria), cca.50 specii de mușchi (Bryum argenteum, Prasiola crispa), 700 specii de alge (cele mai multe sunt fitoplancton), dar sunt și alge de zăpadă multicolore, iar diatomeele sunt caracteristice zonelor de coastă, mai ales vara. Există doar două specii de plante cu flori în Peninsula Antarctica: păiușul antarctic (Deschampsia antactica) și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
video) transferarea certificatului de realitate din ordinea evenimentelor sau lucrurilor în cea a persoanelor. "La televizor nu pot să mintă, fețele lor vorbesc pentru ei." Certificat minimalist și intimist, dar se presupune că "detaliul care trădează necruțător" (mâna care se crispează, șuvița de pe frunte, ochiul care se întunecă etc.) spune totul. O lume văzută de departe nu are aceleași criterii de adevăr când e văzută de aproape: fiecare format își formează credințele (iar marele cadru al picturii istorice avea, fără îndoială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]