1,176 matches
-
singura modalitate eficientă în acest sens este aceea de a "oferi (publicului - adăugirea mea) povești alternative"591. Atâta timp cât publicul este invitat, printr-o poveste sau alta, să își găsească locul în contextul oferit de poveste, singura cale de a oferi criticism viabil unei narațiuni, remarcă Lewis, este prin intermediul unei narațiuni alternative. Dincolo de criticismul venit din exterior, în această unică formă eficientă a sa a poveștii alternative, rămân, desigur, "gafele" lui Reagan însuși, cu alte cuvinte poveștile ocazionale care nu se aliniaza
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
adăugirea mea) povești alternative"591. Atâta timp cât publicul este invitat, printr-o poveste sau alta, să își găsească locul în contextul oferit de poveste, singura cale de a oferi criticism viabil unei narațiuni, remarcă Lewis, este prin intermediul unei narațiuni alternative. Dincolo de criticismul venit din exterior, în această unică formă eficientă a sa a poveștii alternative, rămân, desigur, "gafele" lui Reagan însuși, cu alte cuvinte poveștile ocazionale care nu se aliniaza "înțelegerii general acceptate"592 a poveștii mitice americane, devenită punct de reper
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
atacă, din perspectiva caracterului practic al strategiilor sale trebuie, în mod necesar, să se concentreze asupra unor probleme morale de principiu. Atenția pe care Reagan o conferă scopurilor principiale ale politicii sale a condus, zice Lewis, la două tipuri de criticism: pe de o parte, președintele a fost acuzat că neglijează modalitatea în care mijloacele afectează scopurile și, pe de altă parte, firesc, s-a spus, cu referire la retorica lui Reagan, că a enunța un obiectiv nu înseamnă a îl
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
abordare comună a problemelor de interes academic ce țin de sfera discursului și a comunicării umane, în general, dar și pentru inițierea unei posibilități auto-reflexive a demersurilor noastre critice, trebuie să ne asumăm, împreună cu ghidul nostru prin complexul labirint al criticismului de factură narativă, caracterul particular al propriei noastre abordări, particularitate ce își asumă și invită la masa negocierii posibilele alte perspective din care poate fi apropriat fenomenul discursului. Cu alte cuvinte, Lewis vine să întărească ceea ce constatăm, împreună, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a fost sala de curs; iată că, în ultimii ani, am găsit o modalitate de a extinde contextul narațiunilor mele dincolo de locul aparte al întâlnirilor mele cu colegii mai tineri. Această istorie metodologică alternativă a disciplinei ce poartă numele de criticism retoric îi datorează (și) lui Lewis - și poate în primul rând lui Lewis - condiția de posibilitate. Criticismul narativ, cum am văzut, este un tip de abordare a fenomenelor discursive din perspectiva unei paradigme alternative, care conceptualizează domeniul Științelor comunicării însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
contextul narațiunilor mele dincolo de locul aparte al întâlnirilor mele cu colegii mai tineri. Această istorie metodologică alternativă a disciplinei ce poartă numele de criticism retoric îi datorează (și) lui Lewis - și poate în primul rând lui Lewis - condiția de posibilitate. Criticismul narativ, cum am văzut, este un tip de abordare a fenomenelor discursive din perspectiva unei paradigme alternative, care conceptualizează domeniul Științelor comunicării însuși într-o manieră radical diferită de cea întreprinsă, de pildă, de cercetătorii veniți dinspre științele sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
el, în mod practic, că și-a însușit lecția teoretică a "maestrului" său, președintele Ronald Reagan al Statelor Unite ale Americii, de această dată, iar coerența propriei sale povești - a criticului retoric - constă exact în posibilitățile lăsate deschise ale cercetării în contextul disciplinei criticismului retoric. Ținând cont de pericolele ascunse în neasumarea caracterului "contingent al ideologiei implicite"635 în propria viziune - în cuvintele sale, pe care ni le reamintim, desigur - William Lewis pornește pe o cale nouă, neafectată de neajunsurile celor care l-au
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pasiv față de o ordine prestabilită a discursului academic. Dimpotrivă. Efortul lui William Lewis constă în asumarea unei poziții cât se poate de explicite, în particularul său, în context academic, poziție din care, asumându-și viziunea despre profilul demersului american al criticismului retoric, invită publicul larg să se raporteze la acesta. Desigur, așa cum propria perspectivă face posibilă, dar și optimă, această raportare. 7. Criticismul postmodern: Raymie McKerrow Iată-ne ajunși la sfârșitul aventurii. Ultimul text636 pe care l-am ales spre analiză
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
explicite, în particularul său, în context academic, poziție din care, asumându-și viziunea despre profilul demersului american al criticismului retoric, invită publicul larg să se raporteze la acesta. Desigur, așa cum propria perspectivă face posibilă, dar și optimă, această raportare. 7. Criticismul postmodern: Raymie McKerrow Iată-ne ajunși la sfârșitul aventurii. Ultimul text636 pe care l-am ales spre analiză, în sprijinul ilustrării logicii acestei cercetări particulare, se intitulează Critical rhetoric: Theory and praxis (Retorica critică: teorie și practică) și îi aparține
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Atena). Studiul a fost publicat, în anul 1989, în prestigioasa revistă de științe ale comunicării intitulată Communication Monographs (Monografii ale comunicării, în traducere). Carl R. Burgchardt include contribuția profesorului McKerrow în capitolul introductiv al antologiei sale, intitulat Purposes of rhetorical criticism (Scopurile criticismului retoric), alături de alte contribuții, dintre care prezenta lucrare a ales să discute, la începutul acestui capitol, extrasul din celebra lucrare a lui Edwin Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă). Desigur că
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a fost publicat, în anul 1989, în prestigioasa revistă de științe ale comunicării intitulată Communication Monographs (Monografii ale comunicării, în traducere). Carl R. Burgchardt include contribuția profesorului McKerrow în capitolul introductiv al antologiei sale, intitulat Purposes of rhetorical criticism (Scopurile criticismului retoric), alături de alte contribuții, dintre care prezenta lucrare a ales să discute, la începutul acestui capitol, extrasul din celebra lucrare a lui Edwin Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă). Desigur că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
profesorului McKerrow în capitolul introductiv al antologiei sale, intitulat Purposes of rhetorical criticism (Scopurile criticismului retoric), alături de alte contribuții, dintre care prezenta lucrare a ales să discute, la începutul acestui capitol, extrasul din celebra lucrare a lui Edwin Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă). Desigur că toate aceste studii, adunate cu mare efort de profesorul Carl R. Burgchardt în antologia sa, merită atenție deosebită, însă, cum argumentam la începutul acestei analize, este foarte important
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
al antologiei sale, intitulat Purposes of rhetorical criticism (Scopurile criticismului retoric), alături de alte contribuții, dintre care prezenta lucrare a ales să discute, la începutul acestui capitol, extrasul din celebra lucrare a lui Edwin Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă). Desigur că toate aceste studii, adunate cu mare efort de profesorul Carl R. Burgchardt în antologia sa, merită atenție deosebită, însă, cum argumentam la începutul acestei analize, este foarte important ca periplul nostru împreună pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Un studiu despre metodă). Desigur că toate aceste studii, adunate cu mare efort de profesorul Carl R. Burgchardt în antologia sa, merită atenție deosebită, însă, cum argumentam la începutul acestei analize, este foarte important ca periplul nostru împreună pe teritoriul criticismului retoric să se petreacă sub îndrumarea celor câțiva critici care m-au interpelat, în primul rând, pe mine, într-o măsură suficient de semnificativă încât propriul meu efort, acela de a aduce aceste puține texte în cultura noastră academică, să
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
puține texte în cultura noastră academică, să poată fi interpretat drept efect al acelei identificări a diferențelor de perspectivă în diferențele în evaluare, de care vorbea William Lewis în finalul studiului său. Cu alte cuvinte, modesta mea istorie alternativă a criticismului retoric american recunoaște efectele pluralismului interpretărilor asupra identității disciplinei și își propune să contribuie la crearea de noi spații discursive în care această multitudine de perspective să își găsească forme de expresie în contextul, încă, a ceea ce se numește criticism
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
criticismului retoric american recunoaște efectele pluralismului interpretărilor asupra identității disciplinei și își propune să contribuie la crearea de noi spații discursive în care această multitudine de perspective să își găsească forme de expresie în contextul, încă, a ceea ce se numește criticism retoric în cultura academică universală. Lăsând, însă, astfel de observații pentru capitolul final al lucrării de față, am să mă refer, în cele ce urmează, la studiul lui Ray McKerrow din 1989, mărturisindu-mi, deschis, încă de la început, afinitatea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
studiul lui Ray McKerrow din 1989, mărturisindu-mi, deschis, încă de la început, afinitatea pentru genul de abordare inițiată de McKerrow pe scena cercetării de factură critico-retorică a domeniului Științelor comunicării. Studiul lui McKerrow inițiază, potrivit editorului Burgchardt, orientarea postmodernă în criticismul retoric, constituind o piesă pe care studentul la Științele Comunicării, aici și pretutindeni, nu o poate trece, pur și simplu, cu vederea. Mărturisesc, în același timp, faptul că nu în fiecare an am "îndrăznit" să mă apropii, împreună cu colegii mai
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
piedică", este conținut în chiar titlul piesei. După cum observăm, evident, imediat, McKerrow se referă la propria abordare în termeni de "retorică critică" și nu, precum toți ceilalți critici, folosind sintagma, deja, familiară nouă, celor ce parcurgem analiza de față, a "criticismului retoric". Am fost, adeseori, inclusiv foarte recent, întrebată, de ce această diferență în nomenclatura abordării? Este ea o pură întâmplare, un accident, sau, dimpotrivă, diferența (unică) a profesorului McKerrow ascunde (sau revelează) o "miză personal-politică" în întreprinderea critică ce îi caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
trag nădejde, cât se poate de clar, propria mea opinie cu privire la legitimitatea ca atare a demersului cri-tico-retoric al profesorului McKerrow în contextul edificării profilului disciplinei. Personal, prefer termenul pe care l-am întrebuințat pe tot parcursul acestor pagini, cel de "criticism retoric"; însă, fără "retorica critică" a lui McKerrow, identitatea disciplinei rămâne, iremediabil, "fragilă" și, chiar, "periculoasă", în toate sensurile în care William Lewis le-a folosit, cum ne reamintim, chiar adineauri, pentru a evidenția efectele posibilei asumări a unei singure
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur, își propune să îl atingă "în procesul demistificării condițiilor dominării"650. Critica libertății, pe de altă parte, fundamentată pe abordarea lui Michel Foucault a relațiilor de putere, își propune "criticismul permanent - o critică auto-reflexivă care se întoarce spre sine chiar în timp ce promovează o realiniere a forțelor puterii ce construiesc relațiile sociale"651. Din punct de vedere practic, pe de altă parte, retorica critică "caută să demaște sau să demistifice discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
critică"654. Mai mult, notează criticul, principiile sale "redefinesc natura retoricii", îndepărtând-o de "concepțiile universaliste ale rațiunii", înrădăcinate în filosofia platoniciană și acordându-i un sens nou, potrivit căruia contingența este trăsătura esențială a retoricii, cunoașterea este "doxastică", în timp ce criticismul este o activitate practică cu valoare de interpelare (a perfor-mance, în limba engleză). Criticul încheie expunerea planului său de analiză consemnând că, în baza tuturor observațiilor precedente, "retorica critică reclamă un statut [...] central în analiza discursului puterii"655. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
o concepție despre putere ce provoacă formula putere-repre-sivitate, proprie tezei dominării"703. Forma specială a criticii lui Foucault, apreciază McKerrow, poate fi apropriată cu succes din perspectiva retoricii critice. Atâta timp cât "munca profundei transformări"704 își găsește atmosfera propice, cea a "criticismului permanent" sau a "scepticismului nelimitat"705, critica libertății nu are în vedere vreun obiectiv predeterminat. Dimpotrivă. Rezultatele criticii sunt mereu provizorii, nesatisfăcătoare în sine, întrucât "noile relații sociale care emerg dintr-o reacție la un demers critic constituie ele însele
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Foucault nu sfârșesc niciodată în regimul futilității. Filosofia lui Foucault își propune libertatea de a se sustrage, în mod sănătos, în vederea celor mai nobile scopuri - iar libertatea, în sine, reprezintă un asemenea scop - dogmelor de orice fel. Prin urmare, demersul criticismului permanent al lui Michel Foucault pune sub semnul întrebării aparenta "naturalețe" a oricărei forme de existență, cunoaștere sau putere, punând accentul pe caracterul, dimpotrivă, construit al acestora și creând, astfel, noi posibilități ale gândirii și acțiunii umane. Astfel, apreciază McKerrow
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
jur le consideră, pur și simplu, de la sine înțelese. În același timp, ne previne McKerrow, nu trebuie să înțelegem scepticismul lui Foucault ca pe o formă de perfecționism intelectual, înregimentat într-o "structură normativă particulară"710. Pe de altă parte, criticismul permanent al lui Foucault nu trebuie confundat nici cu anarhismul: "pur și simplu, nu privilegiază nici una dintre opțiunile pe care analiza le oferă spre considerare"711. Într-adevăr, la o privire mai atentă, observăm, alături de McKerrow, faptul că, o dată ce am
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
intermedierea legală a intereselor aflate în conflict"717. De pildă, remarcă McKerrow, concepțiile democrate asupra puterii, specifice lumii vestice, pun accentul pe caracterul rațional și ordonat al acesteia, în timp ce angajează, profund, temele discursive în conștiința participanților. În particular, observă McKerrow, criticismul contemporan își aproprie retorica (politică) într-o manieră similară, luând perspectiva "juridică" drept model fundamental al practicii evaluării. Pe de altă parte, însă, tipul de discurs ce rezultă, în termenii lui Foucault, din "ipoteza nietzscheeană"718 va angaja "teme ale
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]