464 matches
-
sprâncenele vopsite gros cu negru. Cu dinții albiți, strălucitori ca perlele ei. Cu pielea ei bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și ajustat până i se potrivește doar ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
necazuri, bucurii, lucruri care ne ies, lucruri care nu ne ies niciodată cum le am dorit noi, evenimente care te transformă, secunde care te dărâmă, etc. Viața este făcută astfel încât să ne solicite la maximum energia emoțională. Viața este astfel croită, încât atunci când credem că am ajuns la limita suportabilității, o forță invizibilă ne împinge de la spate, să trecem peste limitele suportabilității, determinându-ne să spunem că trebuie să mergem înainte și că ... așa este viața. Această energie care ne împinge
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și mă gândesc că aș vrea să trăiesc într-un astfel de spațiu măcar preț de o carte. Acest gând este tot mai presant în mintea mea, deși el nu are niciun fel de justificare. Viața mi-a fost astfel croită, încât să nu încapă și scrierea unei cărți în ea. Orice altceva, numai scrierea unei cărți nu. Cei din familie mă cred scrântită când mă văd "chinuindu-mă cu prostii", tratează nevoia mea de a scrie ca pe o impertinență
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știi ce a avut tupeul să-mi spună În timp ce fugea mâncând pământul? „Tâmpitule! Nu te pune cu japonezii!“ Îți dai seama? Poți să crezi așa ceva? Pe urmă a venit un tip gras și sobru, Îmbrăcat cu o scurtă din molton croită prost, cu ochii Înguști, care zicea că vrea să devină scriitor. Tocmai mă Întrebam ce legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un roman inspirat din viața lui Yazaki, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea elevă de liceu, de către un bărbat bătrân și urât care purta o meșă prost croită. Dungile pe care bastonul lui le lăsase pe spatele ei gol păreau cu adevărat foarte reale. — Nasol, am zis. — Înțelegeți și dumneavoastră, eu sunt doar distribuitorul, zise Helmut, suflându-și nasul într-o batistă împuțită, nu producătorul. O fotografie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tot stihii. Ea că nu și nu, că să văd de parabolică. Zice poate s-a mișcat, Sandule, tu ești bărbat și o pui la loc. Bă, de ce trebuie să știe bărbatul să le facă pe toate? De ce e lumea croită strâmb? Înghit felia de brânză - bună brânză, am vorbit cu țăranul ăla să mai aducă, i-o iau pe toată -, arunc și juma de roșie În gură, de era să mă Înec și mă duc pe balcon, ca omu’ ascultător
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de Opinie Publică. Consiliul Național al Rectorilor. Cristina m-a sunat fericită: „Mihaela, e ca în decembrie, 1989!”. Galben, portocaliu, roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă. Casele sunt așezate în același areal și deservite de asistenți medicali, consilieri psihologi, infirmieri, menajeri, personal de întreținere, șoferi care îi transportă cu microbuze, asistenți de entertainment. Doamne, când mă gândesc la lunile ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu disprețui ușa care ți se deschide, cariera ta la curte mi se pare deja croită! — Viața de curte nu e pentru mine; unicul meu vis, unica ambiție este aceea de a avea, Într-o zi, un observator, cu o grădină de trandafiri, și de a privi la nesfârșit cerul, cu o cupă În mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei, croit mai strâmt și ușor decoltat, nu era pe placul profesoarei de chimie, dar atâta vreme cât elevă Rèileanu, numele ei de fatè, dovedea un comportament corect fațè de îndatoririle școlare, profesoara de chimie nu avea nici o puterea asupra ei, desigur, putea sè-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal se aude o muzică liniștită, subtilă, relaxantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trimit un mesaj. Acum o să stau ca pe ace până când îmi scrie și el unul, semn că ține la mine. Primul lucru pe care îl văd când intru înapoi în casă e spatele lui Baby. Poartă o rochie de mătase, croită foarte larg, care foșnește pe sânii ei aproape inexistenți. E atât de decupată la spate, că lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
O, Doamne, nu am cum să port ceva mai mic de 38. Sau pot? ― Încearcă-i pe ăștia, spune vânzătoarea, dându-mi o altă pereche, o mărime mai mică. Cred că ai mărimea 34. Pantalonii îmi vine bine. Haina frumos croită îmi vine bine. Fusta scurtă care foșnește îmi vine bine. Tricoul minuscul îmi vine bine, și mai important, rochița neagră îmi vine și ea bine. Cizmele crem din piele întoarsă îmi vin și ele bine, la fel ca ghetele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-i răspundă râzând că nu Petruș e de vină că ea e o curvă, dar se abținu de teamă că riposta ar veni pe neașteptate și nu avea chef de schimbul unor replici tăioase. Se gândea cum e viața croită. Până acum un minut era fericită fiindcă vremurile bune se reîntorseseră la ea printr-un sărut, ca mai apoi să vină una ca Erjika și să-i amintească zeflemitor că toate se pun în balanță, că nu poți câștiga fără
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele nu erau de aceeași lungime cel stâng rămăsese mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă“ înseamnă până în dreptul genunchilor și i-a trăsnit și niște mânecuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
atitudinea ei rezervată să ascundă de fapt un sentiment foarte profund. Nici ea nu era ființa răpitoare pe care o vedea fantezia lui bolnavă de dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia gri simplă și foarte bine croită nu-i ascundea silueta frumoasă, care ar fi putut să-l atragă mai degrabă pe un sculptor decât pe creatorii de modă. Părul ei negru și bogat era aranjat simplu, fața era foarte palidă, iar trăsăturile frumoase, dar lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe Paul dacă Geta nu i-ar fi prezentat în mare grabă unul altuia: un prieten... Un fost coleg de liceu... Și cam asta a fost tot. Individul, un tip spilcuit, cu un corp atletic care se ghicea sub îmbrăcămintea croită impecabil, nu-i mai dădu lui Paul nicio atenție, ci, sigur pe sine, cu o autoritate desăvârșită, i se adresă Getei: Cina sau Trocadero? Tu alegi. Oare Geta pe care îl alesese dintre cele două restaurante de lux? Paul nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un zgomot care m-a făcut să scâncesc - era zgomotul făcut de o mână solidă care cade pe o burtă adevărată. Am mai înaintat câțiva pași în timp ce Fielding a scos cu gesturi delicate a doua minge din buzunarul șortului bine croit Mi-am răsucit racheta în mâini și am făcut câteva mișcări de balans... Dar cel de al doilea serviciu a fost extraordinar. Lovită cu o ușoară întârziere și jos, din rever, aș spune eu, mingea a venit în picaj deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe glumă, dar nici banii ei și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă în vânt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
celălalt capăt al barului, și Își Îngădui să-l studieze pe Îndelete. Avînd cam În jur de șaizeci de ani, făcea parte dintre acei bărbați cărora ridurile le dau În mod extrem de nedrept un plus de seducție. Purta haine bine croite. Corpul lui n-avea nici pic de grăsime, atît cît putea ea să-și dea seama. Și mai avea și un surîs care-i mergea drept la inimă, chiar dacă nu urca pînă la ochii de un cenușiu Închis. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers, schimbă poziția unui buton, zbîîîrrrr, cu atenție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bărbați și dame”, ea a ales aceeași meserie. Și nu a greșit deloc, căci nici un atelier din oraș nu era mai căutat ca al ei. Rolul său era simplu. Cam la două luni Îmbrăca un costum de zi sau seară, croit, pentru el, și stătea, impunător cum era ca un ambasador gata să-și prezinte scrierile de acreditare În mijlocul salonului, cu o tavă mare de argint În mâini plină cu pahare de băuturi pe care le luau după plac invitații doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar cele două slujnice, și În special Kidd, par mult mai mulțumite acum, după Întoarcerea lui. Confirmarea de primire a scrisorii a sosit, dar până acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]