441 matches
-
De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele nu e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de zile această carte Își va găsi aplicarea eficientă În luptele aprige dintre partide, fiind chiar un Îndreptar pentru fanatici, Îndeosebi din rândurile populației de origine germană. A treia ediție portugheză (Sao Paolo, 1937, pe a cărei copertă era un crucifix și un șarpe cu trei capete) poate fi considerată fundamentală: Îngrijitorul ediției apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor de tablă, astfel hotărîndu- mi destinul. Sunetele de tobă ale diatezei active, mă izbesc cu capul de sînul poetei nebune, În chiar miezul crucifixului, prin bojogii căruia respiră acest poem, care mă țese, mă scrie, mă desăvîrșește prin tehnici muzicale ― un semn de rodnicie pe care-l Închin celeilalte părți a vieții. Poemul ei mi-l scrie pe cruce, șoptindu-mi discret la ureche
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era vorba despre diavol, căci acela nu era altceva decît fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Închidă ochii și pe deasupra ne va și mulțumi, ceea ce nu putem garanta, În această primă fază, este că sicriile și coșciugele pe care le vom furniza vor prezenta aceeași calitate a finisărilor cu care ne obișnuiserăm clienții, șlefuirea, lacurile și crucifixele pe capac vor trebui să rămână pentru faza următoare, când presiunea Înmormântărilor va Începe să se diminueze, În orice caz suntem conștienți de responsabilitatea de a fi o piesă fundamentală În acest proces. În ședința reprezentanților agențiilor funerare se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă, ocupată în întregime de un pat dublu fără spătar, acoperit cu o cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-ar fi simțit demnă de locul acela. Tălpile pantofilor femeii aceleia erau ca și acelea ale mamei mele. Tălpile celui care stă îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă. Nu mi se pare că există vreo urmă de nostalgie în ea, doar grabă și un soi de neliniște ascunsă, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu greu a articulat, în așa fel încât era cu neputință să știi dacă spunea acest lucru cu tristețe sau nu: \ Mulțumesc, a spus el. Dar slujitorii bisericii n-au prieteni. Ei și-au dăruit totul lui Dumnezeu. A cerut crucifixul care era așezat la capătul patului și, după ce l-a primit, s-a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la capătul patului și, după ce l-a primit, s-a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai lăsa din mână crucifixul. În acest timp, cazul preotului continua să fie echivoc. Îndoiala persista in mintea lui Rieux. Era ciumă. Și totuși nu era. De câtva timp, de altfel, părea să-i facă plăcere să deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu-i așa? Sunt 41 de tablouri, conform catalogului Leo Bachelin. Mulți El Greco, dar și Veronese, Caravaggio, Van Dyck, Rembrandt. Există și un mic tablou de Tizian, ai avut dreptate. Sfântul Ieronim, catalog Bachelin, poziția 66. Sfântul Ieronim, îngenuncheat în fața crucifixului suspendat pe stânci. Alături, pălăria de cardinal și o carte sfântă. Cer înnorat, pante abrupte, marea albastră în depărtare. Momentul parcă precede chinuirea trupului. Replică la tabloul din galeria Balbi din Genova, din care mai există un exemplar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dicționarului de autori, publicații și societăți literare cu titlul: „Univers cultural și litera r vasluian”, Editura PIM, Iași, 2008. 53 COBOARĂ DOMNU‐N FIECARE NOAPTE (fragment) Nu știu cine mai crede astăzi în jurământ; E veche necredința noastră în cuvânt; Jurăm pe crucifix, pe viață, lucruri sfinte, Trecut în neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un pahar cu apă, iar ea îmi oferă o sticlă pe care a scos-o din frigider și pe care am băut-o imediat, iar ea mi-a umplut-o din nou. Inainte de intrarea în sat am întâlnit un crucifix foarte mare, ale cărui brațe parcă cuprindeau cerul. Am stat un timp în tăcere în fața lui, în admirație, venerație, rugăciune, după care m-am culcat la pământ, simțind greutatea rucsacului și cum mă copleșește cu măreția lui; l-am rugat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
orașul este plin de magazine cu obiecte religioase, mai ales statui ale fecioarei Maria. In stânga văd castelul Fort, și deși este impresionant acolo sus, pe stâncă, ochii mei sunt vrăjiți de piața mare din fața sanctuarului, în care domină un crucifix și o statuie a Sfintei Fecioare, și sunt apoi multe cruci aduse aici de creștini din diferite țări. Sunt prezente și tablouri cu rugăciunea Tatăl nostru în diferite limbi. Inaintând spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
asta însă totul era altfel. Polițiștii pieptănau zona, notau numerele de înmatriculare ale mașinilor parcate și căutau haine de damă în canal, iar locuitorii din împrejurimi ascultaseră radioul și citiseră ziarele. Un pletos care duhnea a băutură îmi arătă un crucifix din plastic și mă întrebă dacă l-ar ține la distanță pe vârcolac. Un babalâc sclerozat, în șort și tricou și cu guler preoțesc, mă asigură că fata moartă a fost sacrificată întru Domnul, fiindcă Leimert Park votase cu democrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prea aglomerate ca să mai putem înainta cu mașina, așa că am coborât și am luat-o pe jos. La pas mizeria era și mai greu de îndurat. Cerșetorii țângăi se băgau în sufletul tău, turuind cuvinte de neînțeles și vârându-ți crucifixe sub nas. Fritzie îi pocnea și le trăgea șuturi în fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn, mâncat de carii. A rostit: — Apage me, Satanas. — Dolores, a spus stafia. E în regulă, Dolores. Pleacă, a spus Dolores O’Toole. Nu ești aici. Noi locuim singuri. Virgil Jones și Dolores O’Toole. Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și vârstnici, mai mici și mai mari, păcătoși și din cei cu sufletul curat, toți se adunau în această după-masă la biserică. Oamenii pupau icoanele așternute pe flori, se aplecau și mergeau pe sub masa de brad. Dincolo, îi aștepta un crucifix înalt, pe care era desenată răstignirea. Babele treceau și ele pe sub sfântul aer și sărutau piroanele bătute în picioarele domnului Isus și sângele de ulei ce se scurgea din ele. - Doamne, mântuiește pe păcătoși și mai dă-mi și mie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]