493 matches
-
joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva cuvinte, face o cruciuliță, Înapoiază mistria și Îi Îmbrățișează, apoi Îi conduce spre ieșire; ei nu se uită Înapoi, Înaintează ca toți ceilalți, În bătaia vîntului, printre flori și grădini, printre morți. Ajung la poarta de fier, ies afară, Juan Lucas are grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a enumerat localitățile: Moldova Nouă, Ocna de Fier, Oravița, Rușchița etc.Au fost descoperite: - piese bizantine confecționate din bronz, argint și mai rar din aur. La Moldova Veche-,, Ogașul cu spini’’, într-o necropolă s-a descoperit o astfel de cruciuliță, care se purta ca semn distinctiv al unor ierarhi bisericești de rit ortodox. S-a descoperit la Moldova Veche cruciulița- engolpion( probabil datând din secolul al XII-lea). PRELUCRAREA OASELOR ȘI A PIEILOR DE ANIMALE Obiecte confecționate din oase de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
dă haine albe, semn al curățeniei sufletești. În trecut aceste haine erau purtate mai multe zile de către cei botezați. Următoarea taină este cea a mirungerii, nu cu undelemn ci cu mir, sfințit de Patriarhul Țării în Joia Mare. Se pune cruciulița la gâtul celui botezat pentru a-l ajuta în lupta cu răul. Se înconjură de trei ori masa în numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizează legătura cu aceasta, care trebuie să fie continuă și unită.Spălarea cu buretele este simbolul iertării păcatelor
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
mă plimb, continuă prințul de îndată ce Rogojin se opri, deși râsul încă îi mai tremura pe buze spasmodic. Văd că pe trotuarul de lemn se împleticește un soldat beat, cu hainele zdrențuite pe el. Se-apropie de mine: „Cumpără, boierule, o cruciuliță de argint, o dau numai pe două grivne; e de argint!“ Văd în palma lui cruciulița, probabil că de-abia și-o scosese de la gât; era pusă pe o panglică albastră, foarte uzată; crucea era însă din cositor curat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spasmodic. Văd că pe trotuarul de lemn se împleticește un soldat beat, cu hainele zdrențuite pe el. Se-apropie de mine: „Cumpără, boierule, o cruciuliță de argint, o dau numai pe două grivne; e de argint!“ Văd în palma lui cruciulița, probabil că de-abia și-o scosese de la gât; era pusă pe o panglică albastră, foarte uzată; crucea era însă din cositor curat, se vedea de la prima privire, de format mare, cu opt colțuri, plină de desene bizantine. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în semn de bucurie, își aplecă drăgăstoasă capul. — Mamă, spuse Rogojin, sărutându-i mâna, iată-l pe bunul meu prieten, prințul Lev Nikolaevici Mâșkin. Am făcut cu el schimb de cruciulițe; într-un timp, la Moscova, mi-a fost ca un frate de sânge, a făcut multe pentru mine. Binecuvântează-l, mamă, așa cum ți-ai binecuvânta fiul pe care l-ai născut. Stai, bătrână, uite-așa, lasă-mă să-ți împreunez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara Pavlovsk unde fusese de curând, și Gara Nikolaevsk, unde coborâse dimineață din tren, și întrebarea despre ochi pe care i-o pusese lui Rogojin de-a dreptul, și cruciulița lui Rogojin, pe care o purta acum la piept, și binecuvântarea mamei lui, la care chiar acesta îl dusese, și ultima îmbrățișare convulsivă, ultima renunțare a lui Rogojin, pe care o rostise mai înainte, pe scări, și după toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușor cârâit. — N-am timp acuma - spuse Sima-Vodă. Papagalul se foi pe umărul domnului și cârâi de-a binelea. — Of, Doamne, că o să mă înnebunești de-a binelea - făcu Sima-Vodă, apoi se plecă spre călugări; Iertați-mă că vă-ntreb, cruciulițele ce le purtați la gât sunt de aur? — De aur, da - zise Metodiu zăpăcit. — Nu vede bine până acolo - zise stânjenit Sima-Vodă, arătând spre Alfred - și de-asta v-am întrebat... nu vă fie cu supărare... ca toate păsările, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu clape îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să descifreze decât "...noiembrie ...", urmat de o pată spălăcită. Urmează și alte câteva cuvinte care par a fi : "Al treilea din... eu". "Bărbatul sub care este cruciulița este într-adevăr al treilea din dreapta... S-ar putea oare să fie tata ?", se întreabă Dora. Conturul neclar al chipului încadrat cu o barbă stufoasă nu îngăduie însă nici o asemănare cu al aceluia care stăruie în mintea ei. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Da, desigur cele două imagini au fost luate cu unul și același tip de aparat... Și acela nu putea fi, la vremea aceea, decât Leica." Dora scrutează din nou chipurile de pe cele două fotografii mărite. Cel al bărbatului marcat cu cruciuliță... Forma ochilor care privesc țintă spre aparatul de fotografiat o fac să tresară. : "Ochi de tătar..., așa îl tachina mama pe tata... Așa sunt și ochii mei, trași mult spre tâmple... Ritmul inimii Dorei se accelerează în timp ce gândește : "Deci... Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei șapte bărbați bărboși sub care este o cruciuliță în dreptul celui de al treilea bărbat din dreapta în care îl recunoscuse, cu greu, pe tatăl ei. Fotografia din fața ei are două cruciulițe în dreptul celui de al treilea și al patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu îndemânare fotografia din album și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei șapte bărbați bărboși sub care este o cruciuliță în dreptul celui de al treilea bărbat din dreapta în care îl recunoscuse, cu greu, pe tatăl ei. Fotografia din fața ei are două cruciulițe în dreptul celui de al treilea și al patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu îndemânare fotografia din album și Dora poate citi pe verso : "Tușino, la eliberare, 8 noiembrie 1948." Extraordinar ! Ce mică este lumea asta mare ! Am și eu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta neprihănire și sinceritate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută cu pasta verde. Însemna întâlnirea cu Carmina. Se repeta după două zile. Pe urmă, mici liniuțe albastre tăiau datele din calendar. Altă cruciuliță verde revenea după opt, nouă zile, se repeta după alte trei, apoi după patru zile. Urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută cu pasta verde. Însemna întâlnirea cu Carmina. Se repeta după două zile. Pe urmă, mici liniuțe albastre tăiau datele din calendar. Altă cruciuliță verde revenea după opt, nouă zile, se repeta după alte trei, apoi după patru zile. Urmau alte patru date încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte o jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Gigi, du-te și bate te cu diavolul de Vadim, pentru că îți minte poporul.“ În replică, Vadim a cerut, în revista sa, „moartea banditului Gigi Becali“. Firește, din punct de vedere politic. Totuși, fotografia acestuia apărea în chenar negru, cu cruciulițe în colțuri. În tot circul e și un bine. Fragmentarea electoratului de la periferia spectrului politic îi reduce influența în viața cetății. Iar cât timp Vadim și Becali țin culoarul naționalismului ocupat, n-are loc să vină vreun Le Pen autentic
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot mai des apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui erau negative deși în așteptarea rezultatelor, vedeam un cimitir cu cruciulițe negre presărat pe toată întinderea creierilor. Profesorul Cvostec, cu capul cât o baniță și părul încă negru, tuns mărunt, cu mustățile groase și lungi ca două indexuri negre, m-a primit în jachet. Purta pantaloni șalvari, de un gri închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au luat și o scrisoare ce o avea de la fiul Ilie, care se încheia astfel: „La revedere, mamă. Rușii își fac de cap de mine”. I-a fost furată și o altă scrisoare, de la colegul de suferință, Andrei Ivanțoc: „și cruciulița aceea care mi a dat-o la mănăstire, și aceea mi-a luat-o. Tot mi-au furat! Numai nu știu cum n-au dat de ceasul acela care astă iarnă l-ați adus (trimis din California, de la d-na Opran.). Nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]