1,392 matches
-
bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru clanurile de vlahi, aflată sub conducerea supremă a unui despot sau comite bizantin, ca reprezentant al împăratului în teritoriu. Aceasta este prima ctitorie statală românească din istorie, menționată prima dată în 980. În acest an, împăratul Vasile II numește pe Niculiță, stăpân feudal local al themei vlahilor din Ellada, provincie ce cuprindea Grecia de nord, cu Thesalia și Pindul, iar în sânul themei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe primul domn al Moldovei (ea vorbește despre "Dragoș Vodă") șirul pomelnicului domnilor Moldovei începe cu el. Dacă cronicile slavo-române oferă date sumare despre venirea lui Dragoș și durata domniei sale, tradiția populară (folclorul) a păstrat mai multe date (necontrolabile) despre ctitoriile sale și amănuntul că soția sa era de "lege sască" (săsoaică) și ar fi construit o biserică pentru catolici, dar o altă legendă bucovineană afirmă că fiul său, Sas, ar fi avut soție o săsoaică și ar fi construit o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost inițial cea din nordul țării, cu târgurile Suceava, Rădăuți, Sireturmătoarea capitală a țării. Bogdan voievod, cel care a întemeiat Moldova, ca țară liberă, i-a definit identitatea politică și i-a extins teritoriulla moartea sa, a fost înmormântat în ctitoria sa, biserica Sf. Nicolae din Rădăuți. Dimensiunile statului Moldova, în vremea lui Bogdan, nu pot fi estimate exact, nu ne sunt cunoscute: la apus, el se întindea până la Carpați, avanposturile militare ungurești fiind eliminate, la sud, granița comună cu Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
săi - un privilegiat moment „sintetic” în evoluția așa-numitelor „arte minore” de la noi. Se crede că mitropolitul ar fi intervenit, înrâurind nemijlocit planul și stilul arhitectural original (prin proporțiile insolite și armonioase, gustul subtil, tinzând la spiritualizarea elementelor decorative) al ctitoriei sale de la Dragomirna, lăcaș pe care îl va înzestra cu capodopere de artă manuscrisă și miniaturistică, semnate de el însuși, alături de pleiada de artiști formați aici. Majoritatea, cu destin accidentat; se mai păstrează circa 27 dintre aceste manuscrise rare: în
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
ilizibilă, dar din fotografiile realizate în 1938 se poate descifra următorul text : „CÎND AU BĂTUT NOE TOACA ȘI S-AU FĂCUT... KORABIA” (32). Nu ARCA, ci KORABIA, cum este de regulă numită ambarcațiunea diluviană în inscripțiile picturilor murale ale altor ctitorii de lemn din Maramureș (vezi biserica din Rozavlea, naos). Dar cea mai veche atestare documentară a unei astfel de legende este cuprinsă în lucrarea numită Codex Bandinus, scrisă între 19 octombrie 1646 și 2 martie 1648. Voi considera anul 1647
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în numele pe care le poartă unele lăcașuri de cult : „Biserica de brazi” (97, pp. 31-32), „Mănăs- tirea-dintr-un-lemn [stejar]” (ambele din nordul Olteniei) sau „Schitul-dintr-un-brad” (Moldova). în principiu, legenda poate fi (și este) atribuită oricărui ctitor și localizată la orice ctitorie : „Tema cea mai favorită a legendelor mănăstirilor noastre - scria George Coșbuc - este copacul arătat în vis. Cu puține excepții, toate mănăstirile noastre au fost clădite pe locul unui copac bătrân pe care i l-a arătat clăditorului o viziune oarecare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip celest unic. De aceea, ea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a supraviețuit în destule texte și imagini (121). În spațiul românesc, textul propriu-zis al legendei este atestat relativ târziu (secolul al XVII-lea), el fiind, se pare, precedat de tratarea iconografică a motivului și a submotivului în discuție. Iată câteva ctitorii care conțin în fresce submotivul „legarea balaurului de către fecioară” : Voroneț, Hârlău, Dobrovăț, Biserica episcopală din Roman (toate în Moldova ; cf. 44, pp. 54-56), Biserica Doamnei (București), bisericile din Gura Văii (119), Căzănești, Genuneni, Covrești, Copăceni, Drăgășani (Vâlcea), Vladimir (Gorj), Urși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de Victor Spinei, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
invocata scrisoare a lui Grigore IX din 14 noiembrie 123417, fie în • N. Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, ed. II, vol. I, București, 1928, p. 19-22. A se vedea și idem, Istoria românilor, vol. III, Ctitorii, ediția a II-a, volum îngrijit de Victor Spinei, București, 1993, p. 146. • Ioan Bogdan, Analiza critică a câtorva notițe despre introducerea liturghiei slave la români, în „Convorbiri Literare“ (București), 23, 1889, p. 316. • Apud Petre P. Panaitescu, Interpretări românești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că portretul rudei sale a fost „scris“ pe peretele bisericii Sfânta Paraschiva din Liov, la care a privit, copil fiind, în vremea pribegiei în Polonia. Portretul nu se mai păstrează, cum nu se mai păstrează nici un altul în numeroasele sale ctitorii. Adevărat este că „rugile“ lui Barnovschi vodă nu au apucat să fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
apucat să fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a destrămat, iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 21 mai 1651 (redatat, 165220), prin care a fost întărit mănăstirii dreptul de a lua „vinăriciul“ din viile de la Răzvad. Cel de-al treilea act, din acest grupaj, este o danie făcută, la 9 aprilie 1646, de Matei vodă ctitoriei sale, mănăstirea Doicești 21. Pe acest act, portretele perechii • DRH, A. Moldova, vol. XIX, p. 348-353, nr. 266 (după o fotografie de la Arhivele Naționale București, Fotografii, X/7; fără descrierea miniaturii). Originalul se păstrează la Muzeul din Suceava, nr. 2149
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
picioare, semiprofil, ținând în mâna dreaptă chivotul, iar mâna stângă un hanger de culoare cărămizie; îngerul, coborât din ceruri (cerul este figurat sub forma unui arc de cerc) și îmbrăcat în auriu, este intercesorul, pentru că hramul la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pătrat, deasupra pridvorului, în miniatură apar trei turle subțiri, dintre care cea din stânga ar corespunde altarului, situație neconformă cu realitatea, căci pe altar nu se construiau turle“25. De la același călător sirian, Paul de Alep, a rămas singura descriere, a ctitoriei lui Miron Barnovschi, foarte greu de recunoscut în ființa actuală a bisericii din pricina refacerilor, mai vechi și mai noi: „biserica are turle înalte, <una> octogonală, <alta> rotundă. Iată descrierea turlelor mănăstirii Doamnei: are un acoperiș ce se ridică în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
române în secolele XVI-XVIII, ediție revăzută și adăugită, București, Editura „Corint“, 2001, p. 65-70. Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 259. 25 Ibidem, p. 259-260. • Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p. 53. • Ibidem, p. 54. acoperământului ctitoriei predecesorului său, după ce mănăstirea a fost arsă de tătari, în vremea marelui prăpăd care a cuprins Iașii în 1650. De asemenea, este greu de spus de ce miniaturistul a așezat o a treia turlă pe pridvor; ne putem întreba dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cancelarul rus că e bine să-și tempereze atât inițiativele cât și tonul, pentru a nu risca o izolare a Rusiei. Una din problemele care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară, asigurarea împotriva vicisitudinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară, asigurarea împotriva vicisitudinilor politice interne sau a unei nepotrivite gospodăriri și, concomitent, introducerea sub o autoritate spirituală recunoscută care să le mărească prestigiul - instituțiile cărora le fuseseră închinate mănăstirile românești urmau să se ocupe de administrarea lor, să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
5-6; Ioan Mușlea, Un artist cetățean, ST, 1992, 5-6; Virgil Mihaiu, Poetul-cartograf, ST, 1992, 5-6; Mircea Mihăieș, După Faust, O, 1992, 8; Lucian Alexiu, Descrierea poemului, O, 1992, 8; Cornel Ungureanu, Stea dublă, O, 1992, 8; Monica Spiridon, Poetul și ctitoriile cuvântului, RL, 1993, 8; Ioana Pârvulescu, Maeștri la modă, RL, 1993, 38; Dan Laurențiu, More geometrico, CC, 1993, 5-6; Ierunca, Subiect, 105-109; Lovinescu, Unde scurte, II, 64-66; Adrian Popescu, Conștiința literară/conștiința civică, ST, 1993, 10; Ioan Moldovan, Ștefan Aug.
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său de zidari, domnitorul Negru Vodă pornește pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un ciobănaș întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
și trei de capitole isprăvite pot fi date la lumină) este extrem de convingătoare. Encomionul consacrat lui Brâncoveanu propune cititorilor (și viitorimii) un model voievodal, un construct atent elaborat, atins de aripa perfecțiunii. Faptele selectate - tipăriturile, școala, lăcașul de cult - aparțin ctitoriei spirituale și se supun prestației spre „folosul de obște”. Calitățile incluse în obligatoriul portret („Căci Măriia-ta ești cu daruri vrednice împodobit și ai îngrijit de această țară cu o așa adâncă pricepere și înaltă priveghere, în atâta blândețe și răbdare
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
de a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu și nu în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
imaginat că va manipula opinia publică și activiștii versați din jurul lui Iliescu așa cum a făcut cu primadonele din Solidaritatea Universitară, Alianța Civică, Grupul pentru Dialog Social (pentru a nu pomeni de simpaticul club "Eu, tu și Emil", de altfel singura ctitorie a d-lui Constantinescu!) Ce s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
ei a schimbat boieria (sub Matei Basarab, Constantin Șerban fusese mare serdar, destituit însă de Vodă, care îl crestase și la nas) pe doamna țării Românești, viața acestei harnice ziditoare și dăruitoare de biserici (biserica Sfântul Gheorghe din Pitești este ctitoria perechii voievodale) s-a stins, în 1654. Și Constantin Șerban s-a însurat a doua oară cu Nedelea (sau Natalia i-a fost doar țiitoare?). Grigore I Ghica a fost căsătorit cu Marica, fiica lui Mateiaș Sturza și nepoată a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]