3,093 matches
-
particule, cu atât mai puțin precis este determinat momentul acesteia iar valoarea minimă a incertitudinii implicate este h/4formula 21. Această concluzie a fost apoi numită " Principiul nedeterminării al lui Heisenberg", sau Principiul incertitudinii. Pentru particulele aflate în mișcare, în mecanica cuantică există întotdeauna un anumit grad de inexactitate a caracteristicilor măsurate. Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar există un anumit grad de imprecizie atunci când măsoară simultan poziția și momentul unei particule
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Aceasta a condus la următoarea aserțiune a lui Heisenberg: dacă nu s-a efectuat nici o măsurătoare a electronului atunci el nu poate fi descris ca fiind situat într-o anume locație ci în întreg norul simultan. Cu alte cuvinte, mecanica cuantică nu poate oferi rezultate exacte, ci numai probabilitatea ca o particulă să se afle într-o anumită stare cuantică. Heisenberg a mers mai departe și a spus că o particulă aflată în mișcare începe să existe doar odată cu observarea ei
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
el nu poate fi descris ca fiind situat într-o anume locație ci în întreg norul simultan. Cu alte cuvinte, mecanica cuantică nu poate oferi rezultate exacte, ci numai probabilitatea ca o particulă să se afle într-o anumită stare cuantică. Heisenberg a mers mai departe și a spus că o particulă aflată în mișcare începe să existe doar odată cu observarea ei. Oricât de stranie și ne-intuitivă pare această aserțiune, mecanica cuantică ne spune totuși care este locația orbitei electronului
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
particulă să se afle într-o anumită stare cuantică. Heisenberg a mers mai departe și a spus că o particulă aflată în mișcare începe să existe doar odată cu observarea ei. Oricât de stranie și ne-intuitivă pare această aserțiune, mecanica cuantică ne spune totuși care este locația orbitei electronului, norul său de probabilități. Heisenberg vorbea despre particula însăși și nu despre orbita sa care are o distribuție de probabilitate cunoscută. Este important de notat că cu toate că Heisenberg a folosit pentru electron
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
poate fi determinat, ci poate fi descris doar un set de posibilități. Aceste noțiuni care decurg din principiul incertitudinii se aplică doar la nivel subatomic și este o consecință a dualității undă-particulă. Oricât de ne-intuitivă poate părea, teoria mecanicii cuantice împreună cu principiul său de incertitudine sunt responsabile pentru uriașele dezvoltări din lumea tehnologiei care merg de la componentele pentru computere la lumina fluorescentă sau tehnicile de scanare ale corpului uman. Ecuația de undă a lui Schrödinger, cu funcția sa de undă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
poziției particulei anulează proprietățile sale de undă și ecuația lui Schrödinger eșuează. Când este măsurat, electronul nu mai poate fi descris de către funcția sa de undă, pentru că lungimea sa de undă devine mult mai scurtă și astfel el ajunge legat cuantic de particulele aparatului de măsură, fenomen care este numit colapsul funcției de undă. Termenul eigen-stare derivă din cuvântul german ""eigen"" care înseamnă "inerent" sau "caracteristic." Cuvântul eigen-stare este unul care descrie starea măsurată a unui obiect care posedă caracteristici cuantificabile
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
intuitiv să gândim că toate obiectele se află în propria lor eigen-stare. Totul pare să aibă o poziție clară, un moment exact, o valoare bine definită a valorilor măsurate și un moment clar în care ea se efectuează. Dimpotrivă, mecanica cuantică afirmă că este imposibil să măsori la un moment determinat valoarea exactă a momentului unui anume particule precum un electron aflat într-o poziție dată. Datorită principiului incertitudinii, se pot face enunțuri atât asupra momentului cât și asupra poziției unei
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ceva pentru a determina poziția unui electron, starea electronului devine o eigen-stare a poziției, ceea ce înseamnă că poziția are o valoare cunoscută. Principiul exluziunii al lui Pauli spune că nici un electron (sau alt fermion) nu poate fi în aceași stare cuantică cu altul din același atom. Wolfgang Pauli a extins principiul excluziunii al lui Pauli folosind ceea ce el a denumit "grad de libertate cuantic bivalent" pentru a descrie observațiile unui dublet, care înseamnă o pereche de linii ce diferă printr-o
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
exluziunii al lui Pauli spune că nici un electron (sau alt fermion) nu poate fi în aceași stare cuantică cu altul din același atom. Wolfgang Pauli a extins principiul excluziunii al lui Pauli folosind ceea ce el a denumit "grad de libertate cuantic bivalent" pentru a descrie observațiile unui dublet, care înseamnă o pereche de linii ce diferă printr-o mică valoare (de ex., ceva de ordinul 0.15Å ), în cadrul spectrului unui atom de hidrogen. Observațiile arătau că un electron avea mai multă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
energia care lipsea din explicațiile anterioare și permite ca doi electroni să se afle pe aceași orbită dacă spinul lor are direcții opuse, respectându-se astfel principiul excluziunii al lui Pauli. A fost nevoie deci de introducerea unui nou număr cuantic, unul care să descrie momentul implicat de rotația fiecărui electron. O descrie succintă a principiului lui Pauli este: Un electron este descris de patru numere cuantice: În cazul unui atom de heliu cu doi electroni aflați pe orbita 1"s
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
principiul excluziunii al lui Pauli. A fost nevoie deci de introducerea unui nou număr cuantic, unul care să descrie momentul implicat de rotația fiecărui electron. O descrie succintă a principiului lui Pauli este: Un electron este descris de patru numere cuantice: În cazul unui atom de heliu cu doi electroni aflați pe orbita 1"s", principiul excluziunii al lui Pauli cere ca pentru cei doi electroni cel putin unul dintre celelalte numere cuantice să fie diferite. Valorile lor pentru n, l
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
este: Un electron este descris de patru numere cuantice: În cazul unui atom de heliu cu doi electroni aflați pe orbita 1"s", principiul excluziunii al lui Pauli cere ca pentru cei doi electroni cel putin unul dintre celelalte numere cuantice să fie diferite. Valorile lor pentru n, l, și m sunt egale; mai mult, electronii au același spin, s = 1/2. Deci ei trebuie sa aibă o valoare diferită pentru m, care astfel va lua valorile +½ pentru un electron respectiv
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
spectrale ale atomului de hidrogen. Ecuația lui Dirac generează uneori valori negative pentru energie, pentru care el a propus o soluție inovatoare: el a postulat existența unui antielectron și a unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
pentru care el a propus o soluție inovatoare: el a postulat existența unui antielectron și a unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că fiecare atom al
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că fiecare atom al fiecărui element produce un spectru atomic unic atunci când lumina ce provine de la fiecare tip de element trece
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
liniile spectrale ale atomului indică orbitele electronilor și energiile pe care aceștia ar trebui să le aibă. Studierea acestor analize spectrale, mai întâi ale atomului de hidrogen și mai apoi ale celui de heliu, au stat la baza dezvoltării teoriei cuantice. De aceea, formulele matematice au fost dezvoltate pentru a descrie imaginea spectrului atomic. Din acest motiv se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a fizicii matematice. Albert Einstein a respins Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg deoarece părea că
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
întâi ale atomului de hidrogen și mai apoi ale celui de heliu, au stat la baza dezvoltării teoriei cuantice. De aceea, formulele matematice au fost dezvoltate pentru a descrie imaginea spectrului atomic. Din acest motiv se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a fizicii matematice. Albert Einstein a respins Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg deoarece părea că implică limitări mai mult decât necesare asupra posibilității ca oamenii să cunoască valorile exacte din realitatea cuantică. Într-o scrisoare către Max
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a fizicii matematice. Albert Einstein a respins Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg deoarece părea că implică limitări mai mult decât necesare asupra posibilității ca oamenii să cunoască valorile exacte din realitatea cuantică. Într-o scrisoare către Max Born din 1926, Einstein emitea o declarație devenită apoi celebră: "Dumnezeu nu joacă zaruri". Metodologia principală pentru realizarea predicțiilor în mecanica cuantică, bazată pe regulile lui Born pentru calcularea probabilităților, a devenit cunoscută ca Interpretarea
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mult decât necesare asupra posibilității ca oamenii să cunoască valorile exacte din realitatea cuantică. Într-o scrisoare către Max Born din 1926, Einstein emitea o declarație devenită apoi celebră: "Dumnezeu nu joacă zaruri". Metodologia principală pentru realizarea predicțiilor în mecanica cuantică, bazată pe regulile lui Born pentru calcularea probabilităților, a devenit cunoscută ca Interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. Bohr a petrecut mulți ani dezvoltând și rafinând această interpretare în lumina obiecțiilor aduse de Einstein. După Conferința Solvay din 1930, Einstein nu
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
către Max Born din 1926, Einstein emitea o declarație devenită apoi celebră: "Dumnezeu nu joacă zaruri". Metodologia principală pentru realizarea predicțiilor în mecanica cuantică, bazată pe regulile lui Born pentru calcularea probabilităților, a devenit cunoscută ca Interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. Bohr a petrecut mulți ani dezvoltând și rafinând această interpretare în lumina obiecțiilor aduse de Einstein. După Conferința Solvay din 1930, Einstein nu a mai criticat niciodată interpretarea Copenhaga în termeni tehnici, însă nu a încetat niciodată s-o facă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
criticat niciodată interpretarea Copenhaga în termeni tehnici, însă nu a încetat niciodată s-o facă în termeni filozofici, pe tema realismului și a localizării (de ex., a combătut ideea acțiunii la distanță). Einstein, încercând să arate în ce mod teoria cuantică nu este o teorie completă, a afirmat că dacă două sau mai multe particule au interacționat în trecut atunci ele pot prezenta corelații puternice mai târziu când se efectuează măsurători diverse asupra lor. El a dorit astfel să arate că
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în nici un caz printr-o "acțiune la distanță ciudată". Acest argument este dezvoltat într-o lucrare celebră numită azi Paradoxul EPR (Einstein-Podolsky-Rosen, 1935). Presupunând ca fiind adevărat ceea ce azi este denumit "realism local", EPR au încercat să arate folosind teoria cuantică că particulele posedă atât poziție cât și moment, în vreme ce conform interpretării Copenhaga, doar una dintre aceste proprietăți poate exista în mod real și asta doar în momentul în care este măsurată. Einstein a considerat această concluzie o dovadă că teoria
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
că particulele posedă atât poziție cât și moment, în vreme ce conform interpretării Copenhaga, doar una dintre aceste proprietăți poate exista în mod real și asta doar în momentul în care este măsurată. Einstein a considerat această concluzie o dovadă că teoria cuantică este incompletă prin faptul că nu explică proprietăți fizice care există în mod obiectiv în natură. Această caracteristică a teoriei cuantice și care conduce la paradoxul amintit se numește legătură cuantică. Legătura cuantică se referă la situațiile în care proprietățile
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]