560 matches
-
nu a urmat la școală, doreau să o căsătorească cu fiul lor, Constantin, absolvent al Seminarului Teologic, care urma să fie numit preot paroh în sat, unde era postul vacant, în urma decesului fostului paroh. Acesta, un băiat frumos, cu chip cucernic și blând, o cunoștea pe Măriuca de la biserică unde o vedea când venea în vacanțe acasă, și o plăcuse nu numai pentru frumusețea ei, ci și pentru smerenia și credincioșia ei. De câteva ori încercase să intre în vorbă cu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a acestor stricați, 8. (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor, își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite), 9. înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățînați ce sunt, ei nu se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
câteva seri i l-a vândut într-o seară de beție gorilei, pentru o sticlă de băutură. Mai întâi, l-am sfătuit pe prietenul nostru să-l agațe la loc potrivit și, vreme îndelungată, în timp ce erau căutați în lumea întreagă, cucernicii noștri judecători au tronat la "Mexico-City", peste bețivi și proxeneți. Apoi, la cererea mea, gorila mi l-a dat în păstrare. La început, nu prea voia, dar s-a speriat când i-am arătat cum stau lucrurile. De atunci, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic dintre oameni, dar era viteaz. Se numea Diego Alatriste y Tenorio și luptase ca soldat al corpurilor noastre de infanterie tercios viejos În războaiele din Flandra. Când l-am cunoscut, trăia de azi pe mâine la Madrid, lăsându-se năimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
victimele unei Înșelătorii, ori cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege tânăr, simpatic, afemeiat, cucernic și fatal pentru bietele Spanii (plural desemnând și teritoriile de peste mări) care a fost bunul don Filip al IV-lea putea fi cumpărat pe bani; chiar și conștiințele. Și nu s-ar putea spune că ne-am schimbat mult de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în țara leșească unde va și muri. Iată cum îl descrie Neculce: acest Dosoftei nu era om prostu de felu lui și era prea învățat, multe limbi știe: elinește, lătinește, slovenește și altă adâncă carte și învățătura, deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. în țara noastră pe această vreme nu este om ca acela... Cantemir, necioplit cum era, se înfurie pe Dosoftei. Trădare! Dă poruncă să fie afurisit. Cum să osândești un sfânt?... în schimb, bătrânul domn începe
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar dacă ai șansă de a depăși dificultatea în cauză, o mie altele răsar că din pămînt, siderîndu-te. * Boală: o înaintare crispata spre moarte. Sănătatea: o înaintare senina. * "Majoritatea ateilor sînt cucernici revoltați" (Rivarol). Că și atîtea personalități ce și-au pierdut credință în cultul comunist, trecînd prin experiență acestuia. "Ateii" intru comunism - cei mai convingători. * Punctul vulnerabil al libertății: îndoială. Dar există și o supralibertate care o anihilează: extazul. * Numai Dumnezeu
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
găsi oricând un leac împotriva cumplitei boli care îi ținea departe de restul lumii. Și atunci trebuia să fie pregătiți. Maria obișnuia să spună că sfinții părinți le dăduseră aproape totul și nu le ceruseră în schimb decât o viață cucernică. Stin își dădea seama că toate alimentele și hainele necesare pentru ca ei să-și poată duce viața în mod normal costau enorm o comunitate de călugări săraci cum era aceea a Abației augustiniene. Într-o zi, în turnul de lângă poarta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-i fluture pe umăr. Era o priveliște neobișnuită pentru frați, dar călugării augustinieni erau obișnuiți să nu se apropie niciodată de asemenea lucruri stranii. Toate lucrurile sfinte se cunosc deja. Nu vă amăgiți! Noul poate fi bun, dar niciodată cucernic" spusese Sfântul Augustin înainte de a muri. Îl văzură pe Abate, dar nu-l observară, mulțumiți în sinea lor să exercite una dintre învățăturile elementare ale Abației. Din punctul său de pază, Rim îl văzu și el pe Abate, urmat îndeaproape
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful [cel] cu dorul Numitu-i de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El ridică pe-umeri negri Lunga rariște de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El ridică pe-umeri negri Lunga rariște de brad. Viu e muntele de zvonuri, Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec de-a lung de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ar Închide doar ochii, să revadă pajiștea smălțuită de flori, din care crește Venus goală, odihnindu-se, parcă, lângă Marte, gol și el... pânza pe care o citează atâtea dicționare și antologii și care a ofensat, prin detalii mai puțin cucernice, sensibilitatea unui vestit critic. Camera respiră, pentru o clipă, altfel. Abia acum vede cu adevărat tabloul. Cupidonul, adică, așa cum Îl presimțise Cosimo. Zâmbește, poate, sau tremură, cu privirea mărită de Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
complicată și dureroasă, receptată selectiv, doar prin glorioasele ei aparențe elitare. Modernitatea, cu tensiunile și izbânzile ei centrifuge, rezultase, de fapt, din numeroasele contradicții și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care și-a compromis nu o dată premisele, dacă ne amintim că „dezbaterea intelectuală” europeană, antimodernă și antiiluministă, a produs fascismul, după ce, Într-o altă criză romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență, susținea Cioran, un carnețel În care Își nota numele tuturor celor cu care se Întâlnea și ceea ce discutau, ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani. Fratele meu e domn, în lume se întâmplă fel de fel, turcii ajung la Viena și altele câte și mai câte; se schimbă vizirii și noi trei - cai verzi pe pereți - mereu pe drumuri după sfințenie. Care sfințenie, prea cucernice? Soră-mea, de când i l-au adus pe fecioru său Barbu înjunghiat de la Istanbul, nu vede decât semne. Când ne pregăteam de plecare zicea că dă orice să vină cu noi, cu mama și cu mine, pentru că steaua cu coadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna, intră prima, lăsând-o la urmă pe soacră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
striga plângând: „Cui ne lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul lui Șerban Vodă ca s-o ia pe calea Cotrocenilor. Frații, cu capetele în pământ, cu pas liniștit, cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ianache și, așa ca acum, întro seară, să fie doi ani de atunci, l-a adus aci ca să-l trimit în Valahia cu o corabie. Atunci mi-a spus povestea lui. Am înțeles că omul atât de blajin și de cucernic pe care-l aveam în fața mea nu o să poată niciodată uita că pentru orice credincios al lui Allah el nu este decât un ghiaur împuțit și că, în numele jihadului oricând poate fi omorât. Așa că, pentru domniile voastre, Antim este un om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se tipăriseră toate aceste cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și blagocestivului Io Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul ei creștinește cucernic, cu înțelepciune și virtuți au trăit, ci cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce în boală grea căzând, nu mult zăcând, o au răpit, viețuind cu luminatul soțul ei numai ani doi și luni zece. Aci e odihna și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați de față, să ziceți cu un glas și cu inimă, toți deodată, Dumnezeu să o ierte și să o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească și ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciune. La miruit, popa l-a recunoscut și, timid, bâlbâindu se aproape, i s-a adresat plecându-se în fața lui. — Măria ta, iartă-mă, iartă-mă că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi, domnia sa marele spătar Mihai Cantacuzinul, ctitor și binefăcător, a pășit pragul bisericii noastre, spuse preotul fericit către cei opt sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]