1,114 matches
-
răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din copilărie. Multe dintre istorisirile ei evocau o perioadă mai veche, fiind povestite de unchiul ei sau de Albertine, care, la rândul lor, le moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dobândit, gata, în fiecare moment, să se reverse pe arterele orașului pentru a detrona, a zdruncina, a pretinde. În calmul social perfect al patriei noastre, francezii aveau aerul unor răzvrătiți înnăscuți, al unor contestatari din convingere, al unor zurbagii profesioniști. Cufărul siberian conținând ziarele ce vorbeau despre greve, despre atentate, despre lupte pe baricade semăna și el cu o bombă mare în mijlocul somnolenței pașnice din Saranza. Și apoi, la câteva străzi de exploziile acelea, tot în prezentul care nu trecea, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O perdea unduia în vântul abia trezit. Țesătura ei străvezie păstra în mișcarea sa toată blândețea dimineților de pace. Strada care ducea la gară era presărată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război. La căderea nopții, goana trenului s-a accelerat. Charlotte a simțit-o pe fiica ei proptindu-i-se de umăr și tremurând de frig. Atunci s-a ridicat ca să degajeze cufărul cel mare pe care erau așezate. Trebuia să se pregătească pentru noapte, să scoată hainele călduroase și două pungi cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așezate. Trebuia să se pregătească pentru noapte, să scoată hainele călduroase și două pungi cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă îngălbenită și, la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă îngălbenită și, la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și Brisson... Reprezentanții marilor corpuri legiuitoare se reuneau în salonul Murat...” Cu un gest de somnambul, Charlotte a închis la loc cufărul, s-a așezat și a privit în jur clătinând ușor din cap ca și cum ar fi vrut să nege evidența. - Am în sacul meu o haină veche. Și am adunat niște pâine din bucătărie, când am plecat... A recunoscut vocea fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ploua adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care găsește, pe neașteptate, în căptușeala roasă a săculețului său o monedă străvezie din aur. Într-o zi cu ploaie torențială, răsturnând teancurile de ziare vechi franțuzești îngrămădite în cufăr, am dat de o pagină care provenea probabil dintr-o revistă ilustrată de la începutul secolului. Era o reproducere, colorată vag în maro și cenușiu, a unui tablou care fusese pictat cu realismul foarte minuțios care atrage prin precizia și abundența
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mea, am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei femei mi-au schimbat vederile, viața... Le descoperisem din întâmplare, pe dosul unei tăieturi din ziar îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece pe covor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite! În Saranza asta de care, pe când trăiau, nici nu aveau habar... Tot ce rămâne din ele este așadar poza aceasta, scăpată dintr-un șir inimaginabil de întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privirea liniștită, a văzut de treburile casei, primind vizitatorii, instalând rudele venite din alte orașe. Sobrietatea ei le displăcea profund oamenilor... „Poți să vii la mine când vrei”, mi-a spus ea la plecare. Am ridicat capul, revăzând Saranza, balconul, cufărul înțesat cu ziare vechi franțuzești. Din nou mi-a fost rușine: în timp ce noi ne spuneam povești, viața continua cu adevăratele ei iubiri și cu adevăratele ei dureri, mama lucra, deja bolnavă, suferea fără să mărturisească nimănui, se știa condamnată, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit gladiolele. Și femeia tăiată în două! Și războiul uitat! Și violul tău! Și cufărul siberian plin de hârțoage vechi, franțuzești pe care îl târăsc cu mine cum își târăște un ocnaș ghiuleaua! Și Rusia noastră, pe care tu, franțuzoaico, nu o înțelegi și n-ai s-o înțelegi niciodată! Și iubita mea, de care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de inspirația lui Mos care insistase ca bătrânului călugăr să i se dea ocazia să spună ce avea de spus. Se numea Severus și pretindea că undeva, la poalele unor munți îndepărtați și nu prea înalți, avea uitate într-un cufăr dintr-o colibă o mulțime de documente despre care își aducea aminte că bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în numai trei zile, ceva ce nu pot spune. Tăcerea lui Kasser ținu loc de cerere pentru lămuriri. ― Sire, străbunicul ne-a lăsat cu limbă de moarte adevărata poveste a întîlnirii sale cu călugărul. De fapt, dorise să-i fure cufărul, iar omul acela, bătrân și bolnav, nu numai că nu se opusese, dar păruse chiar bucuros. Se pare că emoția atacului îl adusese în pragul morții, fiindcă a apucat să mai zică numai că în cufăr există documentele ordinului său
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dorise să-i fure cufărul, iar omul acela, bătrân și bolnav, nu numai că nu se opusese, dar păruse chiar bucuros. Se pare că emoția atacului îl adusese în pragul morții, fiindcă a apucat să mai zică numai că în cufăr există documentele ordinului său secret, care ne vor aduce cândva mulți bani dacă le vom păstra și le vom da cui le cere, pentru a le folosi împotriva Abației. De aceea m-am grăbit să vin la Înălțimile Voastre când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
când zicea că nu poți avea încredere într-un Boszt! Niciodată n-au fost oameni de onoare. I-au jignit pe cei slabi. ― De parcă tare mulți Boszt cunoscuse, râse Mas. ― Se pare că citise asta într-unul dintre documentele din cufăr... Cei trei bărbați rămaseră împietriți. Se știa de multă vreme că Abația pretindea că întocmise harta genetică a dinastiei Boszt și toate dovezile indicau faptul că Ladislau, primul duce Boszt de Eccius, era nepotul unui emigrant pământean. Înaintașul acela glorios
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
loc din Univers în care religia mai juca încă un rol activ în conducerea colectivității. Căutase mai bine de două ore și citise apoi povestea celor O Mie de Voluntari. Peticul acela de hârtie îi atrăsese atenția încă de când deschisese cufărul, pentru că era închis ermetic între două folii de plastic translucid, pentru a nu se deteriora. Îl ignorase o vreme. Părea să fie o tăietură din ceea ce Kasser știa că se numise pe Pământ o gazetă, un ziar care apărea zilnic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că unul din motivele pentru care dorim să venim aici este să găsim originile adevărate ale dinastiei Boszt? ― Desigur. ― Într-un fel nu a fost chiar o minciună... Chiar mi-am dorit să descopăr... ― Să nu-mi spuneți că din cufărul ăsta minunat, îngropat într-o mizerie de colibă unde putea căuta oricine, au ieșit două dintre cele mai mari mistere ale Universului. ― Două? hohoti Kasser. Trei! Trei, soldatule... Cei doi îl priviră circumspecți. Kasser era conștient că toate cele pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
secretul, rosti el deodată, pe un ton milităros. Cei doi soldați aprobară dând din cap în tăcere. ― Poate că toată povestea asta nu e decât o scorneală bine pusă la punct a Abației, exclama Mos. Eu nu prea cred în cufărul asta. E prea simplu să conțină toate răspunsurile care contează în Univers. ― Și totuși, adu-ți aminte că din el am aflat și originea Abației. Crezi că ar spune cineva o asemenea poveste...? ― Cine spune că e adevărată? Ea pare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
își îndeplinea încă aspra funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul, instrumentarul de copist: ascuțitor, cretă, piatra ponce (pentru lustruirea pergamentelor), cerneală făcută din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de urmăritori pentru a rămîne în viață. Cuvintele de capătîi ale Vechiului Testament: Exil, Fugă, Exod. Deci a lua cu sine strictul necesar, pașaportul, invizibilul. În cel mai simplu aparat nominativ, Iahve, fără vocale, un simbol. Legislativ: Decalogul. Liturgic: un cufăr din lemn de acacia de un metru lungime și 70 de centimetri lățime, transportabil cu ajutorul a două bețe de lemn în mijlocul coloanei în marș, fie o mobilă nouă numită Arcă. Simbolul este mult mai ușor decît icoana, care este la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]