3,596 matches
-
să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie pentru că ei este. Aici nu mai e vorba doar de politică, ci de modul cum se selectează modelele în societatea românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut să-și ocupe locurile pe creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică N.S., plasând lângă propaganda ordinară cuvinte, fraze, concepte, poezii „intelectualiste”, „savante”, „nobile”, „înalte”, „nepătrunse”. La început, pesemne că tovarășii se vor fi temut ca trilobiții ăia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
schimb, să ne imaginăm un român cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se situa în zona de vârf a creației lui Pleșu, această compilație plăcută la lectură satisface nevoia multora de a fi văzuți cu ea sub braț sau de a spune că au citit-o. După care, se duc să se cufunde în vizionarea showului „Ciao Darwin”, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu. Se pune, astfel, în practică o imposibilitate oximoronic definită de înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care dintre idolii copilăriei mele l-am ales ca model. Țin bine minte că-mi plăceau la nebunie cărțile despre marii exploratori ai Africii - Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie să-și mai amintească de atîtea lucruri, dar gîndul acesta avea rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
posibilităților sexuale care așteptau încă să fie create într-o sută de accidente experimentale de mașină. În spatele brațului meu drept, în vreme ce-mi strecuram mâna spre despicătura feselor ei, contururile nefamiliare ale scaunului îmi apăsau pielea. Interiorul mașinii era cufundat în umbre, ascunzând fața Gabriellei, și, cum stătea așa, cu capul sprijinit de tetieră, i-am evitat gura. I-am ridicat sânul în palmă și-am început să sărut sfârcul rece, dinspre care se ridica un iz dulce, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unui accident cu limuzina actriței de film, adunând materialele necesare pentru asta, începând cu mașinile furate și cu fotografiile cuplurilor surprinse în timpul raporturilor sexuale. Eu și Catherine am mers de-a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și porni agale spre o curte. Alin se întoarse în birou, dar mai întâi merse în bucătărie și îi băgă secretarei țâța la loc în sutien. Așezându-se într-un comod fotoliu de piele, Alin începu să scrie altă poezie. Cufundat în căutarea unui cuvânt care să rimeze cu „ochi“ și să se potrivească în context (era vorba despre o fată pe care o întâlnise în troleibuz și o privise în ochi), Alin nici nu observă când universul porni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta acolo, cu pantofii într-o mână și cu cartea în cealaltă. Potrivește lumina așa încât să nu-ți obosească ochii. Fă-o acum, căci, după ce te vei cufunda în lectură, n-o să-ți mai fie cu putință să te miști. Fă așa încât pagina să nu fie în umbro, o îngrămădeală de litere negre pe fond cenușiu, uniformă ca o armată de șoareci; dar fii atent să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă, profesie, venit? Ar fi indiscret să te întreb. Treaba ta. Ceea ce contează e starea de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te cufunda în carte; întinzi picioarele, le tragi la loc, le întinzi iarăși. Ceva s-a schimbat de ieri. Lectura ta nu mai e solitară: te gândești la Cititoare, care în această clipă chiar deschide și ea cartea, și iată că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă, densă, minuțioasă. Cufundat în lectură, miști mașinal coupe-papier-ul în grosimea volumului: cu lectura nu ești încă la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și unificări ale partidelor reprezentate în Consiliu, întrerupte de observații climaterice: averse, brumă, mersul norilor, viscol. Toate acestea, însă, numai ca garnitură a stării mele de spirit: ba mă cufund cu bucurie în valul evenimentelor, ba mă închid în mine însumi, și parcă m-aș concentra asupra unui desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fidelitate perfectă față de modelele stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă terasă, două sute de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia s-o privesc. Cine știe ce citește. Știu că nu e o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spațiul unde citești, ne poate spune care e locul pe care-l au cărțile în viața ta, dacă sunt o pavăză pe care ți-o pui înainte pentru a ține la distanță lumea din afară, un vis în care te cufunzi ca într-un drog, ori punțile aruncate spre exterior, spre lumea ce te interesează atât de mult, încât vrei s-o multiplici și să-i extinzi dimensiunile prin cărți. Pentru a înțelege asta, Cititorul știe că primul lucru de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
edificiului literaturii nu s-ar fi schimbat nimic... dar, dedesubt, în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de potrivit, încât nu era greu să cred într-o intervenție extraterestră. — Iată cartea pe care o căutați, le-am spus tinerilor, oferindu-le ocheanul îndreptat asupra necunoscutului. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]