2,852 matches
-
sorții amarnice, transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile: abia acum/ pot să-i înfrunt! [...] Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure! (10) Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă: Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență de obiecte în jurul personajelor, pînă la papuci risipiți prin odaie, - în aparenta gratuitate a detaliilor se rostește însăși taina artei, chemată să înmănunchieze triumfător disparitatea realului și coerența cugetului. Sub astfel de auspicii, să așezăm ispita unei superioare solidarități: experimentînd o dimensiune care să nu se lipească tîrîtor de nivelul plat al economicului, ci să ne proiecteze ager, mai departe.
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
b) „caietul roșu” de la Biblioteca Academiei, cu care a fost confruntat textul de bază, c) Bilete de papagal, pentru Algazy &Grummer (întrucât e chiar ultima versiune antumă), d) revista Punct, pentru Plecarea în străinătate și, respectiv, Cotadi și Dragomir, e) Cugetul românesc, pentru schița După furtună (necunoscută, se pare, de Sașa Pană), și e) manuscrisele din arhiva familiei Pană. Au fost preluate, de asemenea, corespondența și dosarul biografic alcătuit de Sașa Pană în 1970. Ediția Ion Pop nu e, așadar, una
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable, impubliable.”) ar fi fost la Biblioteca Academiei, pentru
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
din pornirea de a reconstitui o crimă, asupra căreia omenirea mai reflectează încă... Apoi, am înțeles că tragedia se afla de fapt în conștiință și că locurile cel mult contribuie la fixarea ei în timp și spațiu - frica existând în cuget, nu în lucruri... Voi merge totuși în cele din urmă să văd mormântul lui Kafka. Nici un moment nu m-am gândit să duc flori... Abia acum, scriind aceste note, mă gândesc că, totuși, ar fi trebuit să-i pun o
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
literare, dar perfect transparent - dreptul românilor la recuperarea idealului Unirii este, în egală măsură, unul curajos, iconoclast și admirabil. Visul „mândru și frumos” al părintelui Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte publicată în „Epoca literară” se încheie cu viziunea onirică a unei Alba Iulia în plină sărbătoare a reîntregirii neamului) să fi rămas neterminată tocmai
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
fotolii directoriale, dispun discreționar de acest vast teritoriu ce ar trebui să le fie sfînt, - căci este de neînlocuit în identificarea profilului sufletesc și a nevoilor unui întreg popor. Mai tot ce s-ar cuveni să deștepte rezonanțe majore, în cugetul ascultătorilor, e subreptice deturnat spre divertisment îndoielnic și spre păgubitoare diversiune. De la Dragoș Șeuleanu la Maria Țoghină și acum la actuala gestiune, dezastruos arbitrară, a lui Ovidiu Miculescu și Oltea Șerban-Pârâu, s-a încuibat în Radio o atitudine de netolerat
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
înțelege cum o societate supratehnică, cum e azi Japonia, e populată cu ființe care sînt profund tradiționale, refuzînd să renunțe la obiceiurile lor. A patra trăsătură e aversiunea față de rațiunea omului ca măsură a toate. Pentru un japonez vorba carteziană: „cuget, deci exist“ nu are sens în coordonatele minții sale, căci subiectul nu e punct de plecare în cunoașterea lumii, ci stație terminus. Ce contează sînt stihiile impersonale, și abia apoi insul care rezultă din îmbinarea lor. De aceea japonezul e
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
în sfârșit, au învățat să câștige orice bătălie, vii sau morți! Căci ei le aduc oamenilor o iubire serafică, divină! Mălăele și Delakeza par niște Isuși - gemeni, răstigniți pe drumul crucii politice în niște cărucioare din care vor învia prin cuget și simțiri, aducând mântuirea oamenilor! Să revenim nițeluș... Vlăguit, bâlbâit, impenetrabil, Agamiță Dandanache apare în târgul de sub munte precum un vultur de molton. El este istoria, ducând în sine propria istorie de luptător împins în slujba Politicii, Marea Creație a
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
Cel de-al doilea aspect devine mai pregnant la sfârșitul anului 1945: atât Ioan Hudiță, cât și Iuliu Maniu, poate și alți fruntași țărăniști și liberali, par a avea conștiința faptului că sunt deja condamnați. Cu toate acestea, își păstrează cugetele nealterate, nu îi alarmează pe ceilalți, și continuă bătălia, cu acel înălțător sentiment al datoriei care i-a definit întotdeauna pe bărbații de stat. Exemplul lor contrazice puternic teoria „adaptabilităț ii” funciare a românilor. Au existat, desigur, și adaptabili (îi
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
și țara. Ne vindeți acum și copiii voștri?????? Nimeni nu va încălzi pui de vipere la sân. Nici macar "dulcea Străinătate" pe care o aveți model. Cu Dumnezeu înainte războiul va fi al românilor. Să vă dea Dumnezeu minte luminată și cuget curat, apoi dragostea va veni.... Poți face rău! Poate ai bani să fugi fizic de noi, dar oriunde ai pleca, ciumă trădării te va urmări până când și copilul tău te va respinge. De câtă șpagă e nevoie ca să nu ne
Dovada că protestele din Piața Universității au o coordonare strategică by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/35021_a_36346]
-
lingvistică, Studia et Acta Musei Nicolae Bălcescu (Bălcești-Topolog) etc. O mare parte din studiile, articolele și comunicările sale le-a reunit, cu puțin timp în urmă, în volumul De la iluminism la pașoptism, apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca. Transilvănean, în cuget și simțire, Mircea Popa și-a dăruit strădaniile sale perpetuării tot mai vii și mai profunde a imaginii înaintașilor care au luptat prin scris, prin cuvânt și prin faptă pentru drepturile istoricește legitime ale oropsitului neam românesc din această provincie
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
rândurile de față mă voi opri numai asupra reacției lui Iorga față de Polonia la izbucnirea celui de al doilea război mondial. Până în prezent reacțiile sale le găsim înserate mai ales în publicațiile pe care istoricul le patrona: Neamul Românesc și Cuget clar (noul "Semănător") și au o notă aparte față de evocările făcute în publicistica internațională. Sunt în felul lor unice. Datorită, în primul rând, sincerității și cordialității lor. Apariția eseurilor respective a început încă din august 1939 prin descrierea "fantomei sângeroase
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
de travestiri, alibiuri și noi victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
substituții, adică a unei insuficiențe care descalifică. Dar nu vreau să aduc cititorilor micșorare, nici prin contagiune - O. Mic semnează omul despre care abia vorbirăm -, cînd mă îndrept către finalul acestor pagini. Le-am vrut solstițial înălțătoare, străbătute de un cuget care să nu cedeze obidei. Desigur, neghiobie agresivă s-a exercitat fără folos de-a lungul ultimelor decenii, împotriva concrețiunilor de adevăr și frumusețe pe care ni le-a îngăduit o istorie zbuciumată. Studenți cu sufletul curat, veniți să-și
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
d’amore Florio 10 Se spune că odată, și-i vreme multă desigur de-atunci, pe când Bucureștii de-abia luau înfățișarea unei periferii provinciale, s-au întâlnit pe câmpurile verzi, din depărtare, două mici gâze, fără pretenții de ființe cu cuget mare și judecată întinsă. Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum e peria. Și când zglobiile zefiruri adiau fața câmpurilor
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
condiția precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
au prins nesătulii de război Și-a ieșit o luptă de casă Mai apoi. Și morții sunt vii Și drumuri s-au pierdut și umbre, toatele, în singurătate/ normalitate fă-te-n clipa aceea doar Eu! Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
pe rând falangele noastre mergeau Nu te spăria, iubito, Falangele noastre s-au dus S-au dus cum caierul pe fus Falangele noastre de sus S-au dus cum caierul pe fus O să am nevoie să măsur Să susur în cuget un vers De multă-ngropăciune. Te iubesc mereu, jur-împrejur. Cruce O să-mi rup piciorul Pentru că socot că-i lemn Toate ideile mele șed acolo Și toate mă-ntreabă Dacă-i un semn Ideile mele sunt toate de lemn Și piciorul meu
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
muzică de jale, În fiecare zi, același chip oglindit în zid, Cineva e salvat din ștreang, De glonțul care a nimerit frânghia, În drum spre inima altcuiva, Aud glasul spunându-mi: ,, Lasă-i, nu mânia ta îi va pedepsi, Ci cugetul lor!” Când patima are proporții de infern, Amintește-ți doar florile lăsându-și parfumul În mâinile care le zdrobesc, Ritualul de trecere a durat patruzeci de ani, Ca să nu uit, mi-am făcut un semn Cu lama cuțitului, pe încheietura
Poezie by Clara Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3243_a_4568]
-
zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul celei mai respectabile cuvioșii, fiindcă, perplex... Bătrânul, într-acea nerânduială, Nu știu ce întâi ar fi de a face, Ori să acopere a femeii sminteală, Ori pe frații luptători să împace? Și lung stete cu mintea îndoită Ș-ochii înfipți la beleaua
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
sediul era la Cluj, suspină dintr-un colț soacra lui Haralampy, care zice: - Lasă, mamă-soacră, că îi dau telefon lui Andrei Șaguna, să văd ce zice. - Așa-așa, dragu' mamii! Se vede, cred, cum credința unește ginerii cu soacrele în cuget și-n simțiri...
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
nu obții nimic. E în oraș, acum, un spectacol crud și dramatic. Niciodată n-am văzut la București așa ceva - nici în anii războiului, nici în anii de după război - ceea ce văd în anul de grație 1983!" Dar se află oare în cugetul Molohului roșu care-și devoră supușii măcar o încredințare fermă, dovedește acesta măcar un comportament egal cu sine al fanatismului? Da^ de unde! ,îmi place grozav de mult, notează dl. Martinescu, această Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
e roș-abastră, televiziunile transmit reportaje de la fața locului și de la ,Golden Blitz" undeeee... -Ia uite, mă, nepoate, zice Haralampy, tipu' ăla de lângă Becali, nu e...? Pfui, Doamne! Ia, zii: nu aduce teribil a dom' Președinte Băsescu? Extraordinar, ce asemănare în cuget și în simțiri! Da' ce bine le șade, ce atmosferă, ce... Hei! Schwartzenegerule, lasă MegaVijănu' în pace, că poate ne dă teveul și ,Geamparalele de la Cireșica" în ediție revăzută și adăugită... Suntem optimiști, e euforie generală, așa că încă nu e
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
chipul multiplu, identitatea. Laboratorul de creație al acestei cărți de excepție ne este adus la cunoștință în Cartea prietenilor mei la mai bine de două decenii, de unde un alt factor ni se revelează, o altă concepție a timpului la un cuget însetat a-și spori, către universalitate, cunoașterea. Carte târzie, cu iz testamentar, aceea a prietenilor, dedicată celui mai nobil sentiment ce-i poate apropia pe oameni între ei, îndepărtându-i de umbrele tragicului sentiment de a fi singuri în Cosmos
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]