3,849 matches
-
Portia În Shylock, Luluța din Chirița..., Emilia Galotti, Sonia din Crimă și pedeapsă, Sapho - Daudet, Luise Müller din Intrigă și iubire, Dama cu camelii, Karenina, Nora lui Ibsen, Hermiona - Andromaca lui Racine, Rosine Bărbierul din Sevilla, Oana -Apus de soare ), cugetări amare („ Numai gloria curată În teatru e...sărăcie curată ; o văd bine acum, Însă prea tîrziu” ; sau : „Azi, În teatru e mare lipsă de talen te , din cauză că e și mare lipsă de modele” ; „În teatru nu e nimeni fericit!” - vai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anchetă sui-generis în care câteva zeci de fete și femei răspund la o singură întrebare: Ce este un bărbat? Rezultatul este o inedită colecție de aforisme, de toate calibrele, de la reacții spontane (" Un bărbat este un mascul și basta"), la cugetări de un cinism care sugerează un machism feminin - dacă se poate vorbi de așa ceva - ("Un bărbat este un apendice care contribuie la bunul mers al organismului, dar care nu este nici indispensabil, nici vital"). Nu lipsește reacția acrită, a femeii
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
de crezut că sute de mii de telespectatori sunt dornici să afle ce anume îi "vine" lui Cristian Tudor Popescu să facă la un moment dat. Tot Cristian Tudor Popescu, la o altă emisiune a Realității TV, a repetat o cugetare a sa mai veche: "Poporul are întotdeauna dreptate." Este o afirmație emfatico-profetică și caragialesc-populistă, cu totul precară din punct de vedere intelectual. Cum să aibă poporul întotdeauna dreptate? Are dreptate când crede că o vindecătoare escroacă poate vindeca pe cineva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
chitara și murmura acele versuri : "Un elefant se legăna...", care erau de fapt o mare și amară ironie, vecină cu batjocura, la adresa soartei, a soartei, nu a destinului, deși aș înclina să-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt registru vorbind, că, așa cum era în text, eroul încerca depășirea momentului cu un simț al umorului, nu negru, ci trist, amar adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bibliei: Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un car în oasele lui." Mai are Biblia și niște pilde despre bărbați, dar nu te interesează. Ca moto, lucrării tale, e bine să pui o cugetare din Balzac: Femeia îi este bărbatului ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
punct. Carmina se întrebă cum se desfășurase transformarea ei, cât de anevoioasă fusese, cum de reușise să atingă o asemenea perfecțiune, încât să gândească potrivit dogmelor elaborate de Alexe, să privească prin prisma indicată de Alexe, să-și anuleze propriile cugetări, să fie o anexă a lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
condensare a expresiei, ea utilizând ,,principiile supreme ale acțiunii, pentru regulile de viață.” Scopul maximei este de a formula limpede și concis un gând, condensând în el experiența milenară a omenirii. Comunicarea unei maxime necesită pătrunderea în mecanismul interior al cugetării pentru a-i surprinde esența și nuanțele. Etapele unei compoziții care își propune să dezvolte o maximă sunt: a) alegerea maximei respective; bă comentarea acesteia, prin transpunerea în situațiile care au dus la elaborarea concluziei formulate în expresia sa cea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deplin, prompt, exact, dar și al substantivelor cititul, vorbirea, scrierea. După cercetarea cuvintelor maximei în relațiile lor contextuale, suntem în măsură să descoperim aspectele existenței umane supuse observației filozofului, putem arăta că pe ea s-a sprijinit gânditorul în formula cugetării sale. Este vorba despre lectură, vorbire, scriere și rolul lor în formarea omului. Atenție la aceste cuvinte, putem interpreta, în continuare, sensul ei concis: lectura, vorbirea și scrierea au un rol determinant în formarea omului. Devenite deprinderi, activități obișnuite, cotidie-ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noi... Miracolul suprem: cuvântul cu diviziunea lui - limba (T. Arghezi). Limba este însăși floarea sufletului etnic al neamului (M. Eminescu). Limba este ce avem mai scump rămas de la părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne arătăm cunoștințele și cugetările noastre (I.H. Rădulescu). A vorbi despre limba română este ca o duminică (N.Stănescu). Limbă veche, de eroi și de statui. 213 Este scrisă pe ulcioare, pe ștergare și pe ii (V.Carianopol). O limbă ca un fagure de miere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar... Înălțimea acestei cugetări Îi oferi prilejul unei mărunte descoperiri: nu cumpărase Încă șampania și nu plătise nici telefonul. După clopotele de la catedrală era ora șase. Își lepădă halatul de baie fără păreri de rău și Începu să se Îmbrace ca Într-un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și vom fi” doar dacă vom rămâne pe loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau chiar cu asupra de măsură. Inocențiu nu și-a susținut niciodată cugetarea prin argumente sau pilde, dar puțini se Îndoiau de adevărul ei. Pe acest adevăr a Început să se clădească prestigiul intelectual al familiei Șildan, renumită până atunci doar pentru pământurile sale, o diplomă nobiliară scrisă pe piele de câine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încă În minte lecția pe care i-o dăduse cu o zi Înainte Domnul Dionisie Precup care zicea, pe bună dreptate: Interpretarea, Sebastiane, e totul! Nu există nimic fără interpretare. Și nici interpretare fără răbdare, completă În gând, cu mândrie, cugetarea domnului maistru Dionisie Precup. Ori el, Gheretă, avea răbdare. În cazul de față ea depăși binișor pragul onorabil de cinci minute. Cum toată strădania sa risca să se ducă pe cafeaua sâmbetei, Întrebă mijindu-și ochii, cum văzu că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack pálinka adevărată. Aroma aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât o metaforă a morții: limita extremă. Reflecțiile sale nu depășeau În greutate umbra Întunecată a arțarilor care plutea pe apa albastră-verzuie a lacului, sfâșiată, din când În când, de câte un pește zburător În căutare de oxigen. Și nici măcar cugetarea americanului. De tinerețe, e drept.” De fapt, Încerca să facă și altceva decât să o privească și să măsoare timpul În funcție de schimbarea regulată a poziției trupului ei pe prosopul de plajă, Într-un subtil joc erotic, când nu era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
semn al exclamării de două ori mai mare decât cel obișnuit, de unde ea trase concluzia că de acest adevăr nimeni nu se putea Îndoi. Și ne privește pe toți, completă ea zâmbind fără răutate pentru ca nu cumva să ofenseze o cugetare formulată atât de limpede și să provoace pe cale de consecință o revoltă a cuvintelor altminteri frumos alineate În pagină precum cătanele la revista de front, de care Îi vorbise atâta vecinul Szilard, lăsat la vatră din batalionul disciplinar de la Plenița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se vedea când revelionul, când priveghiul. Consolarea supremă adresată celor chemați la Domnul era cuprinsă În aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne vine rândul” cu variațiuni: „De asta nu scapă nimeni” și sceptic-optimista „De aiasta nu tare mulți scapă”, formulată se pare spre știința tuturor de cetățeanul Tibor Netza din satul Lăpușel, Maramureș, pe când fuma o țigară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1978), x x x Cântece vorbite, lirica primitivă. Antologie (1979), Tadeusz Rozewicz, Poezii (1980), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme, versuri, epigrame (1980), Jerzy Edigey, Valiza cu milioane (1991), Boy Zielinski, Marysienka și Sobieski (1983), x x x Gânduri nemuritoare, proverbe și cugetări (1986), Poezia poloneză contemporană, 83 poeți (1981), Marian Podkowinski, Hitler și clanul lui (1990), Kazimierz Korkozowicz, Cum am fost omorâtă...(1990), Karol Wojtyla, Poeme (1992), Jerzy Edigey, Asasinarea bijutierului (1992), Henryk Sienkiewicz, Quo Vadis, (1992), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme (1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Jerzy Edigey, Asasinarea bijutierului (1992), Henryk Sienkiewicz, Quo Vadis, (1992), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme (1992), Karol Wojtyla, Poezii alese (1999), Marian Podkowinski, Hitler și arhanghelii morții (2000), Ioan Paul al II-lea, Triptic român (2003), Ioan Paul al II-lea, Cugetări (2003), Ioan Paul al II-lea Dragostea totul mi-a explicat (2004). Wislawa Szymborska, Poezii alese, Editura Prut International, 2006 Câteva referințe critice despre activitatea literară: Sincer prieten al Poloniei "....În ultima vreme au ajuns pe birou două cărți, editate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ar fi existat urgențe, ci pentru că, să nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre, a scris pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]