881 matches
-
apare. Paralizia inteligenței când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei. Fetișizarea tuturor obiectelor ei și a tot ce ține de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, și mai ales în cele care se înalță ori se coboară din linie; numele moșiei unde locuiește are ceva adânc emoționant. Sentimentul că tot ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să constat cu cât era mai în vârstă. Richard nu era ceea ce se cheamă bătrân, dar nici noțiunea de vârstă mijlocie nu i se mai putea aplica în mod plauzibil. Umerii începuseră să-i cadă de parcă ar fi fost un cuier prea încărcat de haine. Dosul palmelor avea un aspect lucios, galben. — Sheba vorbește așa de frumos despre tine, a zis el, venind înspre mine cu mâna întinsă. Cureaua îi era un pic cam prea strânsă sub burtă, iar părul, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la cizmele Doctor Marten ale lui Polly care zăceau sub cuier. — E sus în camera ei, a zis doamna Taylor, vâzând unde se uita Sheba. — Care dintre ele? Sheba părea vag enervată de faptul că Polly devenise într-atât de-a casei încât avea deja camera ei. — Mansarda, a zis mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cumva minunat într-un fel. Mă tot uit la lucruri, vrând să mi le întipăresc în minte: halatul de mătase bleu șters pe care Sheba îl lasă mereu drapat pe canapea sau grămadă în hol; faianța marocană antică din bucătărie; cuierele îmbrăcate în catifea din dulapuri. Sigur, memoria nu e o facultate prea obedientă. Nu poți să hotărăști exact ce să ții minte. Anumite lucruri te pot lovi la un moment dat ca memorabile, dar memoria doar își râde de presupunerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche din cuierul de pe perete și o umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi-a spus, dar am uitat. —Sam. Sam Jones. Îmi place cum ești îmbrăcată. —Mai bine mi-aș scoate jacheta. Era scuza mea ca să scap de David. Suki își dădea acum cu parfum pe încheietura mâinii. Am atârnat jacheta în cuierul care fusese pus acolo prin grija administrației. Doamne, ce rochie superbă! zise ea, fiind pentru prima oară naturală. De unde e? —E un magazin micuț în piața Camden... Vocea mea se stingea văzând fața lipsită de expresie a lui Suki. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așteptam să fie un cap de mort cu oase încrucișate sub el. Înăuntru era un coridor lung, cu ecou, pavat cu dale, ceea ce m-a dus imediat cu gândul la o școală de modă veche; ce lipsea era șirul de cuiere pe o parte și o bancă sub ele unde să te încalți cu pantofii pentru sport. A, da, și mirosul. În capătul îndepărtat erau două uși care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te fut“. O împingeam spre o bancă de lângă cuier. „Ce te-a apucat?“ „Vreau s-o facem acum!“ M-a privit dintr-odată schimbată. Ușor disprețuitoare. Mă studia. Atunci parcă mă vedea pentru prima dată. Mă cerceta din cap până în picioare, cântărindu-mă. A râs, rece. „Dar știi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai nimic altceva. Restul erau cărți. Ziduri de cărți acopereau pereții, de la podea pînă În tavan, pe două rînduri. În timp ce eu cercetam locul, Julián a oftat. — E un hotel la două străzi de aici. Curat, accesibil și respectabil. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
omul-bolovan sau omul-stâlp de telegraf, piatra-ponce sau omul-lustră se va mișca pe locul său... Ca să nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul lui Oliver avem de-a face doar cu o moarte aparentă. Trupul său e viu, dar spiritul său e mort. Sau, mai bine zis, nu mort, ci doar migrat, pentru o vreme, În alte regnuri. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ești câinele meu de vânătoare, așa că tu ar trebui să știi. Ia loc, Buzz. Avem treburi importante. Buzz se așeză și făcu un gest larg, care includea tot biroul: fotografiile cu seminuduri, tapetul rococo și armura medievală ce servea drept cuier pentru pălării. — Aici, șefu’? Are Herman vreo treabă pentru mine? Hughes îi ignoră întrebarea. — Buzz, de când suntem noi colegi? — Mergem pe cinci ani, Howard. — Și lucrezi pentru mine în diverse funcții? Buzz se gândi: bodyguard, recuperator, pește. — Corect. — Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei cinci erau niște trădători comuniști, așa că nimic însemna chiar nimic, iar el trebuia să ia cazurile și identitățile oamenilor exact așa cum erau ele și să fie polițist. În casă era cald. Danny își scoase geaca, o atârnă într-un cuier și intră în camera de zi, prefăcându-se că admiră afișul de la Furtună deasupra Leningradului. Îi amintea de păcălelile stupide la care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o regaleze cu ceva pentru chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu aere doctorale, cu gambele lungi și pași metodici, cu redingota largă și pălăria tare. - O birjă, Rim? zise Lina, care nu-1 pierdea, se vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna educație a băiatului care, între timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai ales nedorit are parte de o primire glacială. Dacă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și ale oamenilor) de un set inteligent plasat, de paravane. Din afară, se vede ca o încurcătură de trestii înalte care punctează mlaștina, la interior însă este la fel de bine înzestrat ca orice alt poligon regal de vânătoare. Scaune de canava, cuiere pentru haine și pălării, un bufet cu băuturi reci și o masă ale cărei compartimente sunt pline cu arme și cartușe, toate destinate să facă plăcută și confortabilă partida de vânătoare a dimineții. Mai apar uneori niște probleme de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul stropit cu sângele Înaintașilor!”). Uitasem În cele trei zile cum era să fii Îmbrăcat. Cu fiecare nasture pe care Îl Încheiam, parcă puneam Încă un zăvor la o celulă care mă strângea cu toți pereții. Eram În hol. Deasupra cuierului, proprietarul atârnase un fazan Împăiat. Avea ochi goi de sticlă, fulgi rari, prăfuiți, cu strălucirea pierdută. Cred că Își Închipuise că mă Îndrăgostisem de ea căci, ca să mă ferească de cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își fac
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu gândul la copii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund. Patru birouri distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]