457 matches
-
sud de Savona, Escadara a 13-a de vedete rapide torpiloare (MAS, "Motoscafo armato silurante") aflată în misiune de patrulare a primit sarcina interceptării forței navale franceze. Vedeta "MAS539" a reușit să ajungă la mai puțin de 200 m de cuirasatele "Algérie" și "Foch", de unde și-a lansat torpilele, fără succes însă. În timp ce francezii se retrăgeau, "MAS534" și "MAS538" au lansat câte două torpile împotriva cuirasatelor franceze, și în aceste cazuri fără succes . Vedeta "MAS535" a suferit avarii ușoare și pierdut
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
navale franceze. Vedeta "MAS539" a reușit să ajungă la mai puțin de 200 m de cuirasatele "Algérie" și "Foch", de unde și-a lansat torpilele, fără succes însă. În timp ce francezii se retrăgeau, "MAS534" și "MAS538" au lansat câte două torpile împotriva cuirasatelor franceze, și în aceste cazuri fără succes . Vedeta "MAS535" a suferit avarii ușoare și pierdut trei membri ai echipajului datorită focurilor de răspuns ale francezilor. Întreaga forță franceză de atac s-a retras conform planurilor și a intrat în port
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
submarinul pe care l-a pintenat. "Provana" a fost primul submarin scufundat de marina franceză. Ieșirile în larg a crucișătoarelor și distrugătoarelor franceze de pe 18 și 19 iunie nu s-au încheiat cu nicio acțiune de luptă. Pe 21 iunie, cuirasatul francez "Lorraine", sprijinit de crucișătoarele britanice HMS "Orion" și HMS "Neptune", crucișătorul australian HMAS "Sydney" și alte patru distrugătoare britanice au atacat portul Bardia din Libia italiană. Avioanele îmbarcate franceze au lansat de asemenea raiduri asupra orașului Livorno într-unele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de transport japoneze în China de Est și în Marea Galbenă. Totuși, nu au avut un succes însemnat, și s-au întors la flotă pe 23 iulie. În continuare au luat parte la un raid major, care a inclus trei cuirasate de linie și trei portavioane de escortă, în estuarul râului Yangtze de lângă Shangai. Din nou, operațiunea nu a avut un succes considerabil, iar navele s-au întors la Okinawa la 7 august. La scurt timp după întoarcerea în Okinawa, "Guam
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
ambelor forțe combinate.” Generalul america Billy Mitchell a fost un alt teoretician important al superiorității aeriene din perioada interbelică. După Primul Război Mondial, Mitchell a organizat exerciții de tragere cu muniție reală, în timpul cărora a demonstrat că avioanele pot scufunda cuirasate (cele mai mari și puternic înarmate vase de război ale vremii). La începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, principalele forțe beligerante acordau o importanță diferită forțelor aeriene. Adolf Hitler le considera drept un ajutor important pentru sprijinirea forțelor terestre
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
o lună de reparații capitale, trei grupuri operative de portavioane americane au rămas în zona Pacificului de Sud. Grupurile operative (Task Force) includeau portavionul USS Wasp, Saratoga, si Horneț, plus escadrilele aeriene de pe bordul lor și nave de escorta, incluzând cuirasate, crucișătoare, distrugătoare care staționau în primul rând între insulele Solomon și insule Noile Hebride (Vanuatu). În această locație, portavioanele aveau sarcina de a păzi linia de comunicare dintre cele mai importante bazele aliate de la Nouă Caledonie și Espiritu Sânto, sprijinirea
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
interceptat și a învins o grupare de nave de război japoneze, care era în drum pentru a bombardă aerodromul Henderson Field în Bătălia de la Capul Speranței, Guadalcanal. Dar, cu doar două nopți mai tarziu, o forță japoneză care a includea cuirasatele "Haruna" și "Kongo" a bombardat cu succes "aerodromul Henderson Field", distrugând cea mai mare parte a avioanelor americane de la sol și provocând pagube severe privind instalațiile aerodromului, aerodromul rămânând doar parțial operațional. A fost nevoie de câteva săptămâni pentru că aerodromul
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
portavioane - "Hiyō" și "Junyō" - și un portavion ușor - Zuihō - au ajuns la baza navală japoneză principala de la Atolul Truk la începutul lunii octombrie și s-au alăturat portavioanelor Shōkaku și Zuikaku. Cu cinci portavioane complet echipate cu avioane, plus numeroase cuirasate, crucișătoare și distrugătoare, Flotă Combinată Japoneză, comandat de amiralul Isoroku Yamamoto, erau încrzători că ar putea repara înfrângerea lor în Bătălia de la Midway. În afară de câteva raiduri aeriene pe aerodromul Henderson Field în luna octombrie, portavioanele japoneze și navele de luptă
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
americane s-au desfășurat în două grupuri de portavioane separate, formate în jurul celor două portavioane Horneț și Enterprise, si deplasându-se separat unii de alții la aproximativ 19 km. Pe lângă cele două portavioane forțele americane mai erau formate dintr-un cuirasat (USS South Dakota), șase crucișătoare (USS Portland, Sân Juan, Northampton, Pensacola, Sân Diego, Juneau), și 14 distrugătoare. Portavioanele aveau la bord în total 171 de avioane, dar mai puteau conta și pe sprijinul a 60 de avioane cu baza la
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
lucrurile, torpila de pe acest avion nu a explodat la impactul inițial, dar a explodat la scurt timp după aceea, provocând daune și mai mari. Focul părea inițial incontrolabil până când comandantul distrugătorului a ordonat că distrugătorul să se plaseze în siajul cuirasatului USS South Dakota, stropii mari ajutând la stingerea incendiului. Smith și-a reluat apoi rolul, trăgând cu armele anti-aeriene rămase în avioanele torpiloare care mai atacau navele. Avioanele torpiloare rămase au atacat portavioanele "USS Enterprise", Dakota de Sud și crucișătorul
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
la 30 octombrie. În timpul retragerea americanilor din zona de conflict spre Espiritu Sânto și Nouă Caledonie, "South Dakota" s-a ciocnit cu distrugătorul "Mahan", deteriorând puternic distrugătorul. Japonezii s-au considerat victorioși, pretinzând că au scufundat trei portavioane americane, un cuirasat, un crucișător, un distrugător și o „navă mare de luptă neidentificata", împreună cu 79 avioane de pe portavioane (și alte avioane odată cu scufundarea portavioanelor). De fapt, americanii au pierdut un singur portavion ("Horneț") și distrugătorul "Porter". "Enterprise" a fost puternic avariat că
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
crucișător, un distrugător și o „navă mare de luptă neidentificata", împreună cu 79 avioane de pe portavioane (și alte avioane odată cu scufundarea portavioanelor). De fapt, americanii au pierdut un singur portavion ("Horneț") și distrugătorul "Porter". "Enterprise" a fost puternic avariat că și cuirasatul "South Dakota", precum și crucișătorul ușor "Sân Juan" și distrugătoarele "Smith" și "Mahan". Dintre cele 175 avioane americane de la începutul luptei, 81 s-au pierdut din diferite cauze (33 de avioane de vânătoare, 28 de bombardiere în picaj, și 20 bombardiere
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
în Primul Război Mondial. Bătălia s-a purtat în perioada 31 mai 1916 - 1 iunie 1916 în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, Danemarca. Această bătălie a fost cea mai mare bătălie navală și singura ciocnire pe scară largă dintre cuirasate în război. A fost doar a patra bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez. Marea Flotă
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat treptat avans, pentru că aveau capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mesajele germane. Cifrurile au fost date și britanicilor, care astfel erau în măsură să afle planurile germane. În același an Reinhard Scheer a fost numit comandantul Kaiserliche Marine, care avea o atitudine mai ofensivă decât predecesorul său. Cu 16 de cuirasate clasa Dreadnought germane, în comparație cu cele 28 ale Marinei Regale, flota germană avea puține șanse de izbândă într-o confruntare față în față cu flota britanică. Prin urmare, germanii au adoptat strategia „divide et impera”. Aveau de gűnd ső organizeze raiduri
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
fie gata să iasă în lard pe data de 30 mai. Alte mesaje au fost interceptate de asemenea și, deși nu au fost decriptate, era clar că o operațiune navală majoră este în curs de desfășurare. Grand Fleet cu 24 cuirasate clasa dreadnought și 3 crucișătoare de bătălie a părăsit Scapa Flow în data de 30 mai sub comanda lui Jellicoe, înainte chiar ca Hipper să părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
de desfășurare. Grand Fleet cu 24 cuirasate clasa dreadnought și 3 crucișătoare de bătălie a părăsit Scapa Flow în data de 30 mai sub comanda lui Jellicoe, înainte chiar ca Hipper să părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
a fost un cuirasat britanic al Marinei Regale Britanice (Royal Navy), care a revoluționat construcția navelor din această clasă. A intrat în serviciu în 1906, într-un moment în care a reprezentat un pas înainte în tehnologia navală atât de mare, încât a fost
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
într-un moment în care a reprezentat un pas înainte în tehnologia navală atât de mare, încât a fost asociat cu o întreagă generație de nave. Tot el a dat și numele clasei. Amiralul "John Fisher" - creditat a fi părintele cuirasatului "Dreadnought", a intenționat și a relizat cu succes ca acest cuirasat să fie semnificativ mai rapid decât toate navele cu putere de foc asemănătoare, iar în privința puterii de foc să depășească cu mult orice navă care are o viteză comparabilă
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
care are o viteză comparabilă cu "Dreadnought". Nava prezenta la momentul respectiv mai multe inovații atât în ceea ce privește armamentul, cât și a propulsiei: După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783", în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905; rezultatul bătăliei influențând în mod semnificativ proiectarea navei "". Odată cu "HMS Dreadnought" s-a stabilit un nou standard
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905; rezultatul bătăliei influențând în mod semnificativ proiectarea navei "". Odată cu "HMS Dreadnought" s-a stabilit un nou standard, nava respectivă „declasând toate tipurile anterioare de cuirasate”, motiv pentru care acestea din urmă au primit ulterior denumirea de nave pre-dreadnought. Lansarea sa la apă în 1906 a reprezentat într-adevăr un salt de concepție în ceea ce privește cuirasatele, dar a și declanșat o cursă a înarmărilor pe scară largă
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
stabilit un nou standard, nava respectivă „declasând toate tipurile anterioare de cuirasate”, motiv pentru care acestea din urmă au primit ulterior denumirea de nave pre-dreadnought. Lansarea sa la apă în 1906 a reprezentat într-adevăr un salt de concepție în ceea ce privește cuirasatele, dar a și declanșat o cursă a înarmărilor pe scară largă, fiind de aceea considerat că ar fi fost o cauză indirectă de declanșare a Primului Război Mondial. "Dreadnought" nu a participat la la niciuna dintre bătălii navale în Primul Război Mondial
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]