KorAP: Find »[drukola/base=culisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...106 >

2,639 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie Așezământ foto și litografie. Îl așază, iese. Doamna Lume și Bufonul, cu câte o foaie de hârtie în mână, se plasează de-o parte și de alta a cadrului.) REGIZORUL: Deci: existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui... (se uită întrebător spre culise. Mai apăsat) O fată frumoasă cum nu se mai povestește... Ai adormit, Nea Costică! CEZARA: Stai acolo, Nea Costică! Despre mine era vorba, Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise, șoaptă șuierată) Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc mai mult eu decât ei! Pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
poveste, imagina ți-vă că ați văzut prin câte încercări a trebuit să treacă Făt-Frumos... Asta-i! Nea Costică, trecem direct la Frumoasa fără corp! NEA COSTICĂ: Direct, șefu'. Ne trebuie o lecuță de timp, aici e mai complicat. (spre culise) Iordache, cheamă băieții! (spre public) Ce chestie, domnule! Auzi: Frumoasa fără corp! Cine dracu' a mai văzut așa ceva? Cum adică "fără corp"? (spre culise) Gata, băieți, puneți mâna! (Mașiniștii intră, încep instalarea scenei.) REGIZORUL: În regulă, ies și eu puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
corp! NEA COSTICĂ: Direct, șefu'. Ne trebuie o lecuță de timp, aici e mai complicat. (spre culise) Iordache, cheamă băieții! (spre public) Ce chestie, domnule! Auzi: Frumoasa fără corp! Cine dracu' a mai văzut așa ceva? Cum adică "fără corp"? (spre culise) Gata, băieți, puneți mâna! (Mașiniștii intră, încep instalarea scenei.) REGIZORUL: În regulă, ies și eu puțin. Aici nu-i treaba mea. (Iese prin laterala sălii.) (Pentru scena "Frumoasa fără corp", sunt necesare unele artificii tehnice, scenograful și regizorul vor hotărî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
prin laterala sălii.) (Pentru scena "Frumoasa fără corp", sunt necesare unele artificii tehnice, scenograful și regizorul vor hotărî totul. Propun utilizarea unor oglinzi care, reflectând succesiv imaginea Frumoasei..., o vor capta într-o oglindă plasată central, vizibilă sălii. Cezara, în culise, se va mișca astfel încât să nu iasă din raza oglinzii centrale. Ieronim va dialoga cu "partenera" din oglindă, va încerca, fără șanse, s-o considere partener aevea. Oglinzile ar putea fi mascate cu draperii, așa fel încât "schimbarea" decorului să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule! Ușurel! Ține bine, cumetre, trage ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți scape! DĂNILĂ (apare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma la târg? Și de unde să mai găsesc alți boi și alt car? Așa, treaba-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iar dincolo-i casa. Acu' am plecat, acu' am și ajuns. Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
adăp. Hai la baltă, ici. Iaca dracu'! Nu vrei. Faci nazuri, nu ți-o fi plăcând apa din Lacu' Babei! Sau, doamne ferește, îi fi cumva beteagă, și-n loc de lapte m-oi pricopsi cu altă minune! CÂRLIG (din culise. E bâlbâit): Mâ-mâncate-ar hultanu' să-să-să te mânânce, aff-afurisitule, că nu-nu mai ai as-astâmpăr! (Interpretul va rosti și în continuare replicile potrivit defectului de vorbire al personajului.) DĂNILĂ: Ei las', drăguță, că-ți face eu vânt și ție în graba mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu întâi, măi drace, să te mai văd o dată de ce ești în stare. CODÂRLIC: Ia privește și te miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon se mai cheamă ș-aista, Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă) Aha, ca din pușcă s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese pe ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu două paturi, o masă cu o condică groasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Baba Luța Baba Fira Popa Niță Dascălul Pitac Șeful de post Dumitraș Prolog Gong, semnal de începere a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

că s-ar putea într-o zi să-l prindă în outside vreun flăcău cu ochii albaștri! (cu referire la ofițerii de securiate). * Simona nu gusta aceste glume periferice, dar mai cu seamă nu putea suporta vorbele care umblau în culise privitoare la cei care au absolvit un institut pedagogic de 3 ani. Se hotărî să se înscrie la universitate. În final, completarea studiilor îi putea conferi un alt statut și un spor la salariul lunar. Luase această hotărâre care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
venită doar cu un an înaintea Simonei în acest colectiv, o abordă direct: Ești teribilă, dragă! Încă nu mă cunoști! spuse Simona, purtând încă urmele acelor gratuități rostite sau mascate în timpul consiliului profesoral. Ce te-a iritat așa de mult? Culisele! Nu pricep. Pentru că tu, după câte îmi dau seama, nu faci parte din casandre. E drept, eu nu mă amestec în discuții care ar putea degenera în clevetiri. Uneori, fără voia mea, am fost atrasă în cercul celor care jubilează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]