5,205 matches
-
este unul din visele mele vechi, de care nu scap alerg prin tubulatura orbitoare dezbrăcată, mă tem să nu mă vadă cineva nu găsesc nici un obiect cu care m-aș putea acoperi totul este imaculat, curat, numai pereți și lumină culoarele se îngustează din ce în ce și trebuie să mă întorc să încerc o altă variantă a acestui labirint nesfârșit ajung să sper să întâlnesc, totuși, pe cineva îmi smulg părul, urlu, lovesc cu pumnii și picioarele în pereții curbi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aude apă curgând, te dezechilibrezi, dar ai norocul să te poți sprijini pe o rădăcină laterală groasă de baobab-bătrân-capricios, te tragi, cu un ultim efort, în mâini, și îți faci loc înăuntru. șase în al patrulea loc: înaintezi pe un culoar de piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a căruia poți detecta contururi, ajungi la capătul acestui tunel
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Care va să zică, nemții nu s-au oprit după anexarea Austriei la 12 martie anul trecut și exact la un an, adică la 15 martie 1939, au cotropit Cehoslovacia. Iar peste o săptămână, au cerut Poloniei să-i cedeze portul Danzig și culoar de trecere. Și mai rău, însă, este faptul că Ungaria a anexat Ucraina subcarpatică. Știți ce imagine am eu acum în fața ochilor? Un leu a doborât un animal, iar la ospăț încep să se adune tot felul de fiare, care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în urbe. Auzise din întâmplare în cancelarie că: ,,o relație în socialism e cât o moșie în capitalism!" Într-o zi, un tânăr care avea cam 30 de ani, o aștepta să iasă de la oră și, abordând-o politicos pe culoar, îi spuse că ar dori să-i dea câteva ore de limbă engleză. Tânărul îi spuse că ar fi interesat mai ales ca aceste ore să fie axate pe conversație curentă. Îi mărturisi că are o șansă unică de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tangență cu ale Simonei. În rezervă, de partea cealaltă a ușii, într-un pat de spital, rămăsese o ființă al cărei diagnostic era greu de precizat. Doctorul Teodoru intui că adevărata boală a Simonei era cu totul alta... În timp ce străbătea culoarul, o asistentă îl strigă din capul scărilor: Domnule doctor, domnule doctor, veniți repede în sala de operații, e necesară o cezariană la tânăra din salonul 6. Doctorul urcă scările în grabă. O nouă viață bătea la ușa omenirii. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
s-ar fi predat. Avea postura înșelătoare a unei învinse, dar de fapt i se vedea în ochi lumina triumfului, era o învingătoare! Doctorul făcu câțiva pași până la ușă, o deschise cu prudență, își controlă ținuta și, când păși în culoar, fu bucuros că nu se găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că nu voi cuteza poate, să ți-o spun. Ai venit Într-un moment când nu mai speram și nu mai așteptam pe nimeni și nimic care să dea puțină culoare vieții mele. Știu că ești foarte legat de munca ta, și dragostea mea sau știu eu care altă dragoste ar fi ca un intrus care e gata să fure din timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
simțea liberă ca pasărea cerului, acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și doar până la Dijon. Cum punea piciorul peste graniță, cum era alt om. Dar și aici va trebui să-și găsească un culoar, să-și sape un culoar, să-și facă binele cu sila. Nu trebuie să se lase la mâna celorlalți. Se gândea la ziua de luni, se va duce acolo, în acel sat, va vorbi cu cei de la C.A.P
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și doar până la Dijon. Cum punea piciorul peste graniță, cum era alt om. Dar și aici va trebui să-și găsească un culoar, să-și sape un culoar, să-și facă binele cu sila. Nu trebuie să se lase la mâna celorlalți. Se gândea la ziua de luni, se va duce acolo, în acel sat, va vorbi cu cei de la C.A.P: să o lase în pace
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, și atunci profesoara tresărea, se uita la ea speriată, uneori albă ca varul, câteva zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga ca printr-un tunel, nerăbdătoare să iasă la lumină, pe câmpul deschis, închide ochii și vede câmpuri cu ierburi înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și statement-uri elaborate cu ocazia diferitelor manifestări intrasistemice (vezi Flaviu Călin Rus, PR și publicitate, 2004, pp. 30-49). Dintre metodele și instrumentele de comunicare externă amintim: comunicarea cu sistemele învecinate: "ziua porților deschise"; comunicarea cu sistemele dependente: 1) Realizarea unui culoar direct de comunicare cu sistemele dependente: crearea unui club al tuturor celor care au avut legături cu propriul sistem; crearea unei legături directe cu sistemele dependente prin intermediul computerului; telefonul clientului; serviciul prin poștă; 2) Realizarea unui ziar tip magazin pentru
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care așteptau În fața unui geam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu se arătă prea mirat. Vru să urce scările care l-ar fi dus spre ieșirea principală, dar văzu niște trepte care coborau la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la urmări, Olga neavând altă soluție, i-l arătă pe copilul Inei. - E băiat, nu? voi el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pahar și părăsi restaurantul, cum era de așteptat, bine aburit. Efectul alcoolului îi spori curajul și îndrăzneala de a deschide larg ușile spitalului și să întrebe în dreapta și în stânga, cu un glas care depășea cadrul și decența, unde este maternitatea? Culoarele i se păreau adevărate labirinturi și nu îndeajuns de luminate. În cele din urmă, ajunse în fața unui oficiu, unde o asistentă îl întâmpină cu un zâmbet plin de înțelesuri, întrebându-l cu ce îl poate ajuta? Victor își exprimă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe la un restaurant sau bufet unde se puteau aghezmui, găsind că numai așa pot cinsti cum se cuvine evenimentul. - Doamnă, i se adresă asistenta Olgăi, soțul dumneavoastră ar dori să vă vadă! Sunteți de acord? - Desigur! Apoi fata, ieșind pe culoar, i se adresă bărbatului care manifesta o oarecare stare de surescitare, părându-i-se prea îndelungat timpul de așteptare. - Doamna vă așteaptă! Victor, intrând în salon, o văzu pe soția sa deosebit de lividă. Se prea poate însă ca vederea sa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care, gata cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să scoți o parte din grămada de pământ aici pe culoar (muncă, băiete, nu glumă!), că altundeva n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit ca un șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când într-o seară petrecută pe Platoul Urdele în drum parcă, spre Munții Parâng, într o seară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui preferată (O stea poate fi paralelipipedică? Depinde de unde o privești, nu?), de pe cerul acela proaspăt, gata deschis tuturor aspirațiilor și, privind-o necontenit, fără să clipească, avea senzația că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile ei, cu culoarele ei, cu tunelurile ei și cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un președinte și un brigadier CAP. Unul născut în șaretă și altul ca omul din Whoroscop, al lui Samuel Beckett, înger pe bicicletă. Toate lucrurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]