1,462 matches
-
transformare profundă. El împlinește un act de credință. Își recunoaște istoria și experiența proprie, prin care a divagat de la voința divină, și, cu toate acestea, vine în fața lui Dumnezeu. Trăiește un moment de umilință, pentru că, dacă, prin păcat, se făcea culpabil de un comportament orgolios, prin mărturisire, el devine mult mai smerit. Acțiunea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, în schimb, este o judecată. Această judecată nu condamnă penitentul, ci păcatul, pentru că Dumnezeu dorește ca omul să fie cu adevărat salvat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
alt tip de raport. Își va propune să fie mai atent în a împlini voința divină și tocmai de aceea are nevoie să continue acest dialog cu Dumnezeu. O va face într-o altă manieră: fără a se mai simți culpabil, fără resentimente și fără preocuparea de a mai face vreo mărturisire verbală a păcatelor; dialogul său chiar este caracterizat de bucurie și speranță. Menținându-și intenția dreaptă, creștinul trebuie să fie conștient că nu va putea împlini voința divină doar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a gândit să înșele, să fure ori să ucidă pe semenul său? Și atunci pământul trebuie să se transforme, de la un capăt la altul, într-o imensă închisoare. Cu toate astea Mihaela, din prea multă curăție sufletească, s-a considerat culpabilă chiar greșind cu gândul și a plătit. A fost o sfântă... și eu ― eu care... "Tu ai ucis-o!" șopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav, amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
valoare. Binevoiți a-mi însemna totodată dacă ordinul domniei-voastre sub N-o 3900 trebuie să fie interpretat ca o sentență sau dacă veți hotărî a dispune altfel pentru a redobândi cele ce lipsesc și a trage la răspundere pe cei culpabili. Binevoiți, Domnule Ministru, a primi încredințarea preaosebitei mele stime și considerațiuni. Bibliotecar D. Petrino VII [SOMAȚIE PENTRU RESTITUIREA CĂRȚILOR ÎMPRUMUTATE] M. Eminescu N-o 36 1876 sept. 6 Domnul meu, În urma ordinului ministerial sub N-o... prin care sunt ținut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nici o valoare. Binevoiți a-mi însemna totodată dacă ordinul dv. sub nr. 3900 trebuie să fie interpretat ca o sentență sau dacă veți hotărî a dispune altfel, pentru a redobândi cele ce lipsesc și a trage la răspundere pe cei culpabili. Binevoiți, domnule ministru, a primi încredințarea preaosebitei mele stime și considerațiuni. Bibliotecar Ssemn. D. Petrino Conform *** 5 Proces-verbal Noi, primul-procuror lângă Trib. Iași, motivat de ordinul d-lui ministru Instrucțiunei Publice N-o 6567, din 16 iuli a. c., pe lângă care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fi curmat-o, dar nu știa dacă Marcian nu era cumva partizanul, dacă nu chiar promotorul ei. Cu multă precauțiune își manifestase dorința ca audiția să rămână o recepție particulară. Marcian se arătase cam susceptibil și se apărase ca un culpabil de o vină, pe care în realitate n-o avea. Se isca între ei un mic malentendii așa cum se întîmpla în faza dintâi a celor mai bune raporturi. Plutea o melancolie, deși nimic nu se schimbase. Cum și Elena și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
truda poporului. Acest „rege”, pe lângă faptul că s-a strecurat în țară pe ușa din spate a istoriei (1930), a promovat, schimbat, transformat, împărțit, natjocorit și suspendat dictatorial partidele existente după ce făcuse și experiența unui partid personal cu un patriarh culpabil moral și ceva mai înainte cu un savant istoric egolatru, ahtiat de reclama celebrității, plin de trufia care de atâtea ori i-a întunecat mintea colosală, curbându-i verticalitatea, încât regele sforar, arghirofil și versat, din fragedă tinerețe, în ale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că guvernatorii unor planete au bănuit ceva și înspăimântați, au modificat indicativele. În cazurile despre care ni s-a raportat, navele noastre s-au apropiat de aceste planete datorită unei similarizări spre baza cea mai apropiată. De fiecare dată, planeta culpabilă a fost privată de privilegiul de a se preda și a fost distrusă fără cruțare. Aceste eventualități, veți fi fericiți să aflați, fuseseră revăzute de marele nostru șef, Enro cel Roșu. Nu există în istorie cineva înzestrat cu atâta inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că guvernatorii unor planete au bănuit ceva și înspăimântați, au modificat indicativele. În cazurile despre care ni s-a raportat, navele noastre s-au apropiat de aceste planete datorită unei similarizări spre baza cea mai apropiată. De fiecare dată, planeta culpabilă a fost privată de privilegiul de a se preda și a fost distrusă fără cruțare. Aceste eventualități, veți fi fericiți să aflați, fuseseră revăzute de marele nostru șef, Enro cel Roșu. Nu există în istorie cineva înzestrat cu atâta inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
situația „ignoranței invincibile”, demnitatea și respectul atribuit conștiinței provin din faptul că ea, deși se decide în favoarea unui lucru rău, rămâne în mod subiectiv orientată spre ceea ce ea consideră ca adevăr de urmat. În schimb, în cazul conștiinței „în mod culpabil eronată”, omul este vinovat de orientarea greșită a personalității sale, adică de a nu căuta adevărul, rămânând în situația care îl determină în mod continuu să nu „facă adevărul”. Concluzie Poziția Magisteriului ecleziastic, așa cum se observă, ține cont de elaborările
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se refuză interpretarea magico-rituală a realității, în literatura biblică se constată existența unei legături strânse între boală, vină morală și pedeapsă divină, până la a concepe boala ca pe un preț de plătit pentru păcatul săvârșit. Alături de această viziune cu caracter culpabil, s-a dezvoltat o viziune diversă, care îl dezvinovățește pe Dumnezeu de o directă responsabilitate (reprezentativă este cartea lui Iob) sau limitează greutatea responsabilității umane. Infirmitățile naturale nu sunt concepute ca simple tulburări ale organismului corporal, ci ca fenomene care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care e situația lui Titi, ce fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e criminal. Mă sperii. - Titi a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea - ntreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu, voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea întreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit; eu voi trece nepăsător prin aceasta viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi-e milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea - ntreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
permeabil la imperativele sensului comun, dar și la cele ale unei cunoașteri mai puțin raționale. Într-un mod mai marcat polemic, Susan Sontag a avansat chiar ipoteza potrivit căreia interpretarea în general nu ar fi altceva decât o strategie radicală, culpabilă tocmai pentru că presupune o „discrepanță între semnificația limpede a textului și cerințele unor cititori (ulteriori)”118. Faptul că interpretarea apare pentru prima dată în cultura antichității clasice târzii, când puterea și credibilitatea mitului fuseseră înfrânte de viziunea „realistă” asupra lumii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legat. Și acum să vină o fată care să-și închipuie că fiindcă o sărutase și-o strânsese în brațe din curiozitate se va desface de Elvira, cu care ducea de atâta timp o luptă comună! Ioanide se simti foarte culpabil de lipsa lui de austeritate. Cauza era, cugeta el, trista împrejurare de a nu găsi în țară o misiune care să-i absoarbă toate puterile în câmpul cerebral. Nu i-a comandat nimeni nici un Palazzo Pitti, nici un Versailles. Era superficial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
motivele mele să cred că între amicul dumitale Gavrilcea și Pica există legături sentimentale. Ce rost are să mă amestec în treburile voastre? Nici unul, firește, afară de acela al unui sfătuitor mai experimentat. Voi treceți acum printr-o criză, m-aș simți culpabil să mă dezinteresez cu totul. Oare socotești tu că Gavrilcea e un om serios, vreau să zic cu G. Călinescu sentimentul onoarei, demn pentru sora ta, crezi în fine că putem să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia lor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația pe care i-o atribuia. Mania asta de a menaja dusese la tăinuiri culpabile, din care cauză pierise Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de a înconjura un om cu un zid de tăcere! Ioanide nu cunoștea situația casnică a lui Pomponescu, fiindcă și-ar fi dat seama de dezavantajul excesului contrar. Pomponeștile sfredeleau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
păstrează și astăzi la d. dr. Ratcu, unde se poate vede. Dacă aceasta este adevărat, parchetul ar trebui să nu stea inactiv, căci faptul constituie un delict pedepsit de lege. În caz contrar să se constate că d-rul nu este culpabil și că este o acuzațiune nefundată ce i să aduce, ce[e]a ce nu trebuie să esiste. [8 septembrie 1876] OBRĂZNICIE Evreul Otto Max, unul dintre antreprenorii grădinei Chateaux aux fleurs este de-o impertinență rară. Deși un public
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anunță că Rusia a prezintat Porței ca ultimatum o propunere concertată cu Anglia pentru un armistițu de 6 săptămâni. Times declară că parlamentul și țara nu voiește a face răzbel pentru a susține pe Turcia. Aceasta ar fi o nebunie culpabilă. Atena, 19 octomvrie. Guvernul va depune astăzi la Cameră proiectele următoare: Pentru chemarea sub arme a unui număr de 80. 000 oameni Pentru acordarea unui credit de 50 milioane drahme ș-un împrumut de 10 milioane pentru cumpărarea de arme
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se depărtă. Zicem șef nemijlocit, căci la anchete locale e știut că toți agenții publici sânt de drept la ordinele judecătorului de instrucție. {EminescuOpIX 392} Acest act de nesubordinație ar fi fost în sine nimica toată și cădea simplu asupra culpabilului, căci un judecător e în genere prea sus pentru grațiozitățile unui copist. Dar d. Elefterescu nu s-a mulțumit cu atâta, ci a crezut a putea cere satisfacție pentru observația că nu-i în stare a copia o hârtie corect
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
frecvent are o voce care afirmă cu tărie nevoia de afișare a unei independențe față de tirania masculină care nu doar o denigrează misogin, dar îi interzice și libertatea în plan social, intelectual sau moral. Deși are slăbiciuni și se face culpabilă de numeroase păcate, donnei demonicata îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]