412 matches
-
1091 un rol deosebit l-au jucat oștenii vlahi din care era formată armata sa, oșteni recrutați din părțile Vardarului și Strumei, din Macedonia. Același împărat Alexios I apelează la ajutorul lui Pudilă, un fruntaș vlah, pentru a opri năvălirea cumană din 1094. Toate acestea pregătesc răscoala de proporții a vlahilor din 1186-1187, conduși de Petru și Asan, în urma căreia a luat ființă al II-lea stat bulgar. În "Alexiada", Ana Comnena face referire la vlahi dar și la „daci” (probabil
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
posibil indo europeană - kavoSNa (calduț), probabil cu referire la izvoarele termale din zonă din slavul "dolu" (vale) și râul "Jiu" („Jiul de vale”) - de la tribul celtic al "galilor", care locuiau prin aceasă zonă în antichitate - de la regiunea Galiția - din limba cumană "gala(t)", provening din arăbescul "kalhat" (fortăreață) orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe ("san Giorgio"), patronul orașului lor natal. de la slavul "gora" (munte) și râul „Jiu” („Jiul de
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire de origine cumană "deliorman", însemnând „pădure nebună” după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani denumire compusă din "Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
erau localizați între Nistru și câmpia răsăriteana a Daciei, și ostrogoți (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru. Muntenia și Dobrogea au fost un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea goților și bulgarilor lăsând suficiente urme, apoi invaziile cumane care pun chiar bazele unui stat Cumania neagră ce cuprindea mai ales Moldova cu Muntenia și tătare (care stăpâneau îndeosebi zonele de câmpie din Muntenia și Moldova la momentul pomenirii voievodatelor lui Litovoi, Seneslau, Ioan și Farkas (Lupu) în diploma
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
cursul secolului al XI-lea. Satele săsești au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când regele Géza al II-lea a adus coloniști germani în regiune pentru a proteja frontierele orientale ale Regatului Ungariei de invaziile cumane. După sosirea în regiune a cavalerilor teutonici la începutul secolului al XIII-lea și conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au obținut un statut special printre populațiile provinciei, iar civilizația lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
ștanțate, aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama. Alte opinii - mai vechi, susțin apariția cetății în documentele transilvănene și cele ale Regatului Maghiar sub numele de "„Cruceberg”", ca fiind ridicată de cavalerii Teutoni „de novo”. Năvălirile cumane anterioare ar fi produs stricăciuni construcției, care a fost reconstruită la ordinul regelui maghiar între 1211-1225 de către aceeași Cavalerii teutoni - ulterior alungați. Mai târziu năvălirile tătarilor din secolele al XIII-lea al XVI-lea spre Transilvania prin Pasul Buzău au
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
a lui, Constanța, a fost și ea venerată la Liov (Lvov). La întronizarea lui Ștefan al V-lea, mulți dintre susținătorii tatălui său s-au refugiat în Boemia. S-au întors abia în timpul domniei regelui următor, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), a cărui domnie s-a caracterizat prin conflicte interne între membrii diferitelor grupuri aristocratice. Regele Ladislau al IV-lea, a cărui mamă era de origine cumană, îi prefera pe cumanii nomazi și semipăgâni; de aceea, a fost excomunicat de
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Boemia. S-au întors abia în timpul domniei regelui următor, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), a cărui domnie s-a caracterizat prin conflicte interne între membrii diferitelor grupuri aristocratice. Regele Ladislau al IV-lea, a cărui mamă era de origine cumană, îi prefera pe cumanii nomazi și semipăgâni; de aceea, a fost excomunicat de mai multe ori. În cele din urmă a fost asasinat de cumani. Dezintegrarea regatului a început în timpul domniei sale, când mai mulți nobili au încercat să obțină posesiuni
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
îndărăt căruțele și să dispară în stepele fără de margini din jurul Mării Azov, iar, după 1160, incursiunile lor au încetat cu totul. Cruciada a doua, care se punea tocmai atunci la cale, l-a împiedicat pe împăratul bizantin să lichideze amenințarea cumană care nu o data daduse fiori reci pe sira spinarii, conducatorilor din Constantinopol. În orientul apropiat se nășteau animozități, orgolii peste care mâmdria cavalerului acelor timpuri nu putea trece cu ușurință. Astfel formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
și ziduri de apărare din piatră. Biserică a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legendă sfanțului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legendă se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri patrati, biserica aflându-se în mijlocul
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost atras în plină câmpie și a fost înconjurat, devenind o pradă ușoară pentru trupele de arcași cumane. Atras astfel în capcana pusă la cale de Ioniță Caloian, împăratul Balduin a fost capturat, în vreme ce Ludovic I a căzut în luptă. Astfel, bătălia a constituit un dezastru pentru tabăra cruciată. Ludovic I a fost căsătorit cu Catherine, contesă de
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
promoveze practica deportărilor de populații, conducând familii întregi în regiunile cele mai îndepărtate ale Bulgariei. Caloian a asediat Adrianopolul în două rânduri, însă de fiecare dată a eșuat în încercarea de ocupare a orașului, ca urmare fie a retragerii cavaleriei cumane, fie a contraofensivei hotărâte a împăratului de Constantinopol, Henric I. În 1207, el a încheiat o alianță antilatină cu Theodor I Laskaris, conducătorul Imperiului bizantin de la Niceea. Pe parcursul aceluiași an, trupe ale lui Ioniță l-au atras într-o ambuscadă
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a statului bulgar, care și-a extins atât frontierele, cât și puterea și influența în Balcani. Ioniță Caloian a fost căsătorit cu Ana de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea lui Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul său, Borilă. Ioniță a avut o fiică, Maria de Bulgaria, probabil dintr-o necunoscută căsătorie anterioară. Căsătorindu-se cu împăratul latin Henric I pentru a întări
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
părăsească țara în momentul în care a urcat pe tronul celui de Al Doilea Țarat Bulgar, mai întâi printre cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în "sinodik"-ul Bisericii bulgare. Tenativa lui Borilă de a relua politica externă agresivă promovată de către Ioniță Caloian s-a dovedit a fi un eșec. De la
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
mai amănunțite vezi G. Giugulea și M. Homorodean. Un exercițiu de imaginație ne face să presupunem că la începuturi faptele s-au petrecut astfel: Pe aceste meleaguri existau faimoasele păduri ale Teleormanului. Cuvântul teleorman, după cum am văzut e de origine cumană, un popor turcic, deli-orman însemnând La începuturi oamenii au început să pălăngească ( să taie) aceste păduri seculare (vezi satul Palanga) și au făcut poene (vezi satul Poeni) sau siliști ( numai în Dobrogea sunt 85 de Siliști), iar la noi vezi
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
comunitățile acestui teritoriu destul de slab locuit și controlat anterior mai întâi de triburile pecenege și mai apoi de cele cumane, se aflau supuse unei duble influențe. Astfel, misionarismul catolic promovat de autoritatea statală maghiară (soldat cu convertirea a două căpetenii cumane și înființarea unui Episcopii a Cumaniei cu reședința probabilă pe râul Milcov), s-a confruntat cu influența ortodoxă din spațiul pontic. Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a fost jude regal. Numele lui Finta Aba apare în izvoarele istorice maghiare în perioada dintre anii 1275-1282. La finele anului 1277 și începutul anului 1278, alături de György Baksa, el a luat parte, în slujba regelui Ladislau al IV-lea Cumanul, la reprimarea răscoalei nobililor Loránd (sau Rolánd) Márkfi și Gregen Gyerege și cucerirea teritoriului stăpânit de aceștia în regiunea dintre Transilvania și Zips (Szepesség). În toamna anului 1278 Finta a devenit voievod al Transilvaniei. În acea perioadă a izbucnit un
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
obicei la Oprișani. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Oprișani. De două ori (1241 și 1285) Turda a fost supusă invaziilor devastatoare ale tătarilor. În anul 1287 regele Ladislau IV Cumanul a întreprins o acțiune militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
50.000 de oameni. Lor li s-au alăturat cumanii, un popor turcic care stăpânea un hanat întins, între lacul Balhaș și Marea Neagră. Cumanii i-au convins și pe bulgarii de la Volga și pe hazari să li se alăture. Hanul cuman, Koten, și-a pus armata sub conducerea fratelui său, Iuri, și a fiului său, Daniel. Prima bătălie între această alianță și mongoli s-a încheiat nedecis, dar mongolii au reușit să-i convingă pe cumani să abandoneze alianța amintindu-le
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Galiției. El l-a avertizat pe Mstislav: „Astăzi, mongolii au luat pământurile noastre, mâine le vor lua pe ale voastre.”. Cumanii au fost însă ignorați vreme de aproape un an, deoarece Rusia Kieveană suferise vreme de multe decenii de pe urma raidurilor cumane. Când însă au ajuns la Kiev vești că mongolii se îndreptau spre Nistru, slavii au răspuns. Mstislav a adunat o alianță de principi slavi, între care se numărau Mstislav al III-lea al Kievului și Iuri al II-lea al
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
întâlnit pe bulgari într-o altă bătălie în care a fost iarăși învinsă de aceștia. Mongolii au continuat atacându-i pe cumanii din Kanglis, care îi susținuseră pe cumanii din Caucaz cu un an în urmă. Au luptat împotriva armatei cumane lângă Munții Ural, învingându-i, ucigându-l pe han și obligându-i să plătească tribut. După această victorie, mongolii s-au îndreptat spre est și s-au întâlnit cu Genghis Han și cu restul armatei mongole din stepă la est
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
iar împreună cu pecenegii, dar și cu rutenii, într-o expediție a regelui Boleslau al Cracoviei. Campania este comentata de polonezul Długosz într-o cronică. Alianța românilor cu pecenegii și rutenii este verosimilă. Pecenegii, sub conducerea lui Kutesk (unii îl consideră cuman), șeful militar al pecenegilor din Moldova, împreună cu valahii din Moldova (posibil bolohoveni) și cu rutenii traversează Galiția (Haliciul) și atacă regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele de nord ale munților Haemus/Balcani
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]