412 matches
-
lui Tihomir, cu mențiune sigură la 1324, nu întâmpină, din acest punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu începuturile Țării Românești, "descălecatul" acesteia și existența lui "Negru Vodă", trebuie să menționăm pe Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toți.". Autorul crede că ("îndrăznesc să afirm") închegarea statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui Carol Robert al Ungariei: "Basarab, fiul lui Thocomerius" (DRH D, I, p. 49). Istoricii noștri, spune el, au tradus "Thocomerius" prin numele slavo-român "Tihomir", dar Aurel Decei, cercetător orientalist, arată că Thocomer este sinonim cu "Thoctomer", care este nume cuman ! Acest nume cuman Thoctomer provine de la Toq-tâmir sau Toq-timur ("fier călit"). Forma Thocomerius sugerează forma (varianta) Thoctomieru, un nume frecvent în Cumania Albă, iar tatăl lui Basarab s-a numit, de fapt, Thoctomieru (Thoctomeru). Că numele acesta este cuman e
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nume cuman ! Acest nume cuman Thoctomer provine de la Toq-tâmir sau Toq-timur ("fier călit"). Forma Thocomerius sugerează forma (varianta) Thoctomieru, un nume frecvent în Cumania Albă, iar tatăl lui Basarab s-a numit, de fapt, Thoctomieru (Thoctomeru). Că numele acesta este cuman e o evidență ce nu mai trebuie demonstrată, ci doar acceptată. Cu toate acestea, istoricii români, de zeci de ani, vorbesc neobosit despre "Tihomir", nume slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trebuie demonstrată, ci doar acceptată. Cu toate acestea, istoricii români, de zeci de ani, vorbesc neobosit despre "Tihomir", nume slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab I ar putea fi de origine cumană, istoricii noștri, luminați chiar, precum Gh. Brătianu, o resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab I ar putea fi de origine cumană, istoricii noștri, luminați chiar, precum Gh. Brătianu, o resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar Basarab Întemeietorul este român de origine! N. Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și domnul românilor. Indiferent de nume, spune Stoicescu sentențios, luat sub influență cumană (!), Basarab a fost român și a luptat pentru cauza românilor".10 N. Djuvara consideră susținerile lui Stoicescu (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Stoicescu, în volumul colectiv Constituirea statelor feudale românești (1980) susține că "numele lui Basarab poate fi de origine cumană, dar voievodul care purta acest nume a fost român și domnul românilor. Indiferent de nume, spune Stoicescu sentențios, luat sub influență cumană (!), Basarab a fost român și a luptat pentru cauza românilor".10 N. Djuvara consideră susținerile lui Stoicescu (p. 114-115) ca fiind "aberante": ideea că numai un "român neaoș" ar putea unifica țara este "puerilă" și denotă o "ignoranță crasă"! După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este chiar mai mare, de peste o jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența documentară, un alt element, crede Djuvara, este "spaima" istoricilor români de a descoperi eventual că "Basarab Întemeietorul ar fi putut fi de neam cuman"! N. Iorga, în articolul "Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă", nota: "Numele (lui Basarab) desigur e cuman, dar numai numele"? Însă Iorga, care intuia perfect realitatea, n-a mers mai departe. Și autorul (Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata că toți protagoniștii istoriei noastre trebuie să fie curați daco-romani".12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care, în mod real, a putut conduce pe românii dintre Carpați și Dunăre: Tihomir, nume slav, sau Thocomer (lat. Thocomerius). El este acela care a condus voievodatul muntean și care acoperă finalul secolului și data "descălecatului". Numele său, Thocomer, este cuman, ca și cel al fiului și urmașului său, Basarabă (a), ceea ce este absolut firesc dacă ne raportăm la faptul că, între 1091-1241, ei au dominat spațiul sud-carpatic și au pus bazele unui adevărat imperiu în această regiune. Anonimatul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Românească întemeiată, primul sfert al secolului al XIV-lea (1324), în fruntea ei se afla un domn, primul domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIV-lea (1324), în fruntea ei se afla un domn, primul domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievod precum acel Tihomir (Thocomerius, alias Negru Vodă). Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman sau valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cine a fost și cât a condus nu putem spune cu certitudine, el pare să fi condus între 1290-1310 (1324). Rezultă de-aici că întemeietorul ar fi el, Thocomer, iar acesta era cuman sau valah (român), după nume, mai degrabă cuman! "Mai marii țării" intuiau necesitatea unei unități (centralizări), pentru asigurarea pământurilor și bunurilor lor, pentru siguranța drumurilor de comerț, a orașelor, a locuitorilor în fața primejdiei străine (tătarii). Într-o asemenea împrejurare (dar când ?), voievodul cel mai puternic și mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nume, însă de la care n-avem nici un document"(Iorga), dar el apare numai în acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu numele, dar n-a afirmat-o explicit. El precizează: Băsarabă n-ar putea fi confundat cu "personalitatea legendară" (?), intrată așa de adânc în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu numele, dar n-a afirmat-o explicit. El precizează: Băsarabă n-ar putea fi confundat cu "personalitatea legendară" (?), intrată așa de adânc în conștiința populară, a lui "Negru Vodă", "pretins descălecător", venit din Făgăraș. Dar el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană, a Milcovului, reluând o mai veche propunere. Curând după 1345, și papa trimitea scrisori în aceeași intenție de reînființare a vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii următori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai îndelungate a teritoriului său în componența Hoardei de Aur.43 NOTE 1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 292-300. 2. Ibidem, p. 302-304. 3. Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești, București, Humanitas, 2007, p. 9-12. 4. Lucian Boia, România, țară de frontieră a Europei, București, Humanitas, 2012, p. 61-62; Idem, De ce este România altfel ?, București, Humanitas, 2012, p. 7-8. 5. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 304-308
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1968, p. 105-121. Idem, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257. Sala M., Limba română, limbă romanică, București, 1997. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 133-207. Sibiescu V., Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/8-1241), în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320. Idem, Sf. Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., 1972, nr. 3-4, p. 335-384. Simonescu D., Tradiția istorică și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o curte fortificată „civitas”, construcții pe locul denumit „Dâmbul Morii”, iar formele de relief confereau orașului un grad de securitate în calea năvălitorilor. Despre toponimul „Vaslui” s-au pronunțat mai mulți istorici, majoritatea înclinând să creadă că derivă din limba cumană (vasînsemnă târg la care s-a adăugat sufixul lui). Orașul, așezat în inima Moldovei, la răscrucea dintre vânturile aspre ale vremurilor și istoriei, a înregistrat cea mai mare dezvoltare pe timpul domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504). S-a spus, pe drept
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
a hirotonisi episcopi” în numele papei. În anul 1226, regele Ungariei care era și conducătorul Transilvaniei, trece în Cumania din estul Carpaților unde obține convertirea unui număr însemnat de cu-mani iar în primăvara anului următor s-a desăvîrșit organizarea diecezei cumane care avea ca hotar estic apa Siretului. Acțiunea de creștinare și închinare a cumani- lor față de regatul ungar continuă și în anii următori pentru că în 1229, regele Bela se gîndește la o acțiune militară în nordul bazinului pontic împotriva ,,sultanului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
document unguresc nu-mele unei căpetenii care a trecut la creștinism împreună cu clanul său. În urma unei acțiuni misionare prelungite de convertire a păgînilor la catolicism, papalitatea a hotărît să înființeze o episcopie pentru teritoriile din sudul și estul Carpaților smulse dominației cumane. În anul 1225 cavalerii teutoni sînt alungați din Țara Bîrsei de către regele Andrei ll pentru că aceștia cu acordul papei urmăreau să creeze un stat al lor subordonat Romei. După înfrîngerea catastrofală din 31 mai 1223 a oștilor cumnao-ruse la Kalka
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
regele Andrei ll pentru că aceștia cu acordul papei urmăreau să creeze un stat al lor subordonat Romei. După înfrîngerea catastrofală din 31 mai 1223 a oștilor cumnao-ruse la Kalka și migrarea cumanilor în nordul Mării Negre, Moldovei și Valahiei, unele căpetenii cumane au crezut că vor găsi un sprijin de apărare în lumea creștină ceea ce l-a de-terminat pe papa Grigore lX să răspundă favorabil în vara anului 1227 la sugestia episcopului de Strigoniu de a-i converti pe acești păgîni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]