1,164 matches
-
înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1 1221 și la Cruciada a V-a din Egipt . După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau regiunea vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungaria, și chiar și un accept de a construi castele de piatră
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
cazaci". Nu este încă clar când au început popoarele slave să se așeze în câmpiile joase ale râurilor Don și Nipru. Este puțin probabil să se fi întâmplat mai înainte de secolul al XIII-lea, când atacul mongolilor a spulberat puterea cumanilor și a altor popoare turcice din zonă. Grupurile protocazace au ajuns în teritoriile de azi ale Ucrainei pe la mijlocul secolului al XIII-lea. În 1261, unele triburi slave care trăiau între Nistru și Volga erau menționate în cronicile rutene. Consemnările istorice
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
înțelegere cu Contele de Flandra pentru a-i trimit o trupă de mercenari ( 500), care au participat alături de armata bizantină la recucerirea unor teritorii din fața orașului Constantinopol. În ceea ce îi privește pe pecenegi, suveranul bizantin a încheiat o alianță cu cumanii împotriva acestora, astfel că în vara anului 1091 are loc Bătălia de la Levounion , învingătorii fiind bizantinii ( mulți pecenegi au fost luați în captivitate și colonizați în diverse regiuni ale imperiului; însă au fost masacrați și un număr destul de mare dintre
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Giorgios Maniakis cu trupe bizantine și un detașament de varegi condus de Harald Sigurdsson debarcă în Sicilia și cuceresc Mesina și Siracuza. Este posibil ca și românii balcanici să fi făcut parte din armata bizantină în acea expediție. Varegii și cumanii au avut un rol important în alungarea pe uzilor din teritoriile dintre Nistru și Carpați, în 1060,la sud de Dunăre în Imperiul Roman Într-o saga din secolul al XII-lea, "Miracolul Sfântului Olaf", se pomenește despre "Blokumannaland" sau
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
Găgăuzia; în , în ). Denumirea sa provine de la etnonimul „găgăuz”. Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe ipoteze. De exemplu, că ar fi la origine turci selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii (tot de la numele "Oğuz") și cumanii (kıpçak, kîpceak), poporul care l-a urmat în Anatolia pe sultanul (1236-1276). Mai exact, un clan de turci oguzi emigrat în Balcani în timpul conflictelor intertribale cu alți turci. Acest clan turc oguz s-a convertit la creștinismul ortodox după ce s-
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
Mitropolia Sucevei, pentru țara Moldovei cu Binecuvântarea Mitropolitului Romàno-Bulgar din Ohria fiind cel dintâi mitropolit Teoctist I". Perioada secolelor XI-XIV, în prima ei parte, a fost dominată, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi. cumani, tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală. Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și Scotorix (Suceava). Prima
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
bazat pe analiza haplogrupurilor, adică ramuri ale arborelui genealogic uman, alcătuite din totalul mutațiilor pe care le-a suferit o populație de-a lungul miilor de ani. Potrivit acelui studiu, pe teritoriul României haplogrupul N, specific populațiilor uralice (deci și cumanilor), are o frecvență zero, în timp ce haplogrupul Q, specific populațiilor turcice (implicit hunilor, magharilor și tătarilor), are o frecvență de 2 %. Dacă Thocomerius era cuman, haplogrupul specific popoarelor altaice se trasmitea întregii familii a Basarabilor. Tinând cont de numărul mare al
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
regele ungar la campania militară împotriva tătarilor. Cu acest prilej, a adus sub stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac). În partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
din perioada neolitică. Rămășițe din această perioadă au fost găsite în satul aparținător Vermești. Numele orașului vine de la antroponimul "Coman", cu sufixul "-ești." Acest tip de derivare indică faptul că locul era ocina (moștenirea) urmașilor unui Coman. Relația cu neamul cumanilor este improbabilă, "cumanii" ocupând alte regiuni ale țării. Prima atestare documentară a orașului Comănești este din anul 1409, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun. În urma unor cercetări arhivistice, cel mai vechi document referitor la localitatea Comănești ar fi o
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
Rămășițe din această perioadă au fost găsite în satul aparținător Vermești. Numele orașului vine de la antroponimul "Coman", cu sufixul "-ești." Acest tip de derivare indică faptul că locul era ocina (moștenirea) urmașilor unui Coman. Relația cu neamul cumanilor este improbabilă, "cumanii" ocupând alte regiuni ale țării. Prima atestare documentară a orașului Comănești este din anul 1409, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun. În urma unor cercetări arhivistice, cel mai vechi document referitor la localitatea Comănești ar fi o scrisoare din 23
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
trecerii lor în Dacia Orientală și îi dădură numele de Basilica, după numele împăratului Basile Bulgaroctonul (descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). Academicianul Victor Spinei a arătat, că numele orașului ar proveni de la migratorii pecenegi sau cumani (secolele X-XII) La Vaslui s-a constituit în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a fost realizată
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
Dobrogea, vom avea însemnatul număr de 20 de orașe în acea provinție, dintre cari cele mai multe a pierit fără de nici o urmă. Rămâind moștenire împărăției Răsăritului, Dobrogea a fost cutreierată, ca și Principatele românești, de roiuri de popoare, de huni, avari, pecenegi, cumani și în fine de tătari. Într-adevăr, pe la începutul veacului al XI-lea, cumanii sau polovții, un neam fino-tartaric, își părăsi așezarea de lângă Volga și ocupă țările române, din cari au gonit pe chazari și pecenegi. Cumcă în veacul al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cele mai multe a pierit fără de nici o urmă. Rămâind moștenire împărăției Răsăritului, Dobrogea a fost cutreierată, ca și Principatele românești, de roiuri de popoare, de huni, avari, pecenegi, cumani și în fine de tătari. Într-adevăr, pe la începutul veacului al XI-lea, cumanii sau polovții, un neam fino-tartaric, își părăsi așezarea de lângă Volga și ocupă țările române, din cari au gonit pe chazari și pecenegi. Cumcă în veacul al unsprezecelea, cu mult în urma venirii bulgarilor, stăpânea în Dobrogea pecenegii se dovedește prin multe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ocupă țările române, din cari au gonit pe chazari și pecenegi. Cumcă în veacul al unsprezecelea, cu mult în urma venirii bulgarilor, stăpânea în Dobrogea pecenegii se dovedește prin multe nume actuale de pârâuri și localități. Scoși au fost pecenegii de cumani, aliații viguroși ai Asanizilor contra Bizanțului. În fine, în veacul al treisprezecelea, epoca fondării principatului Valahiei, cumanii sânt scoși din țară de către tătari, cari se așezară cu predilecțiune în Dobrogea si sânt până azi acolo. Existența lor în acele părți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mult în urma venirii bulgarilor, stăpânea în Dobrogea pecenegii se dovedește prin multe nume actuale de pârâuri și localități. Scoși au fost pecenegii de cumani, aliații viguroși ai Asanizilor contra Bizanțului. În fine, în veacul al treisprezecelea, epoca fondării principatului Valahiei, cumanii sânt scoși din țară de către tătari, cari se așezară cu predilecțiune în Dobrogea si sânt până azi acolo. Existența lor în acele părți îl face pe Mircea I să se numească, prin crisoave, în toată forma, domn al țărilor tătărești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ani nu și-au luat osteneala de a învăța ungurește. Comparația șchiopătează, ca oricare comparație, dar pentru a arăta că deosebirea de rasă e o piedecă de contopire adesea neînvinsă, pe când unitatea de rasă o favorizează, vom aminti numai de cumani, cari au descălecat în țările dunărene sute de ani după maghiari, cari încă în suta a treisprezecea, în vremea lui Bela IV și a lui Ladislaus IV Chunus, erau păgâni și sălbatici, pe când rasa maghiară era relativ într-un stadiu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sute de ani după maghiari, cari încă în suta a treisprezecea, în vremea lui Bela IV și a lui Ladislaus IV Chunus, erau păgâni și sălbatici, pe când rasa maghiară era relativ într-un stadiu înalt de civilizație. Ei bine, acesti cumani, fiind de viță finică, s-au contopit repede cu maghiarii, de nu le-au rămas nici urma măcar, pe când românii au rămas și astăzi ceea ce erau pe atunci, cu toate că regii Ungariei încercau cu sabie și foc să-i convertească la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în memorie toată istoria migrațiunii popoarelor. Căci cine n-a fost prin Dobrogea, cine n-a trecut vadul lui Isaac (Isaccea) de la Darius Hystaspes începînd și până astăzi? Avarii, cazarii, pecenegii, bulgarii, tătarii din Ural, rușii din Chiev sub Svietoslav, cumanii, tătarii lui Ugetai și în fine aciia ai Hanului Noga. Cei din urmă par a fi fost hantatarii lui Țakas, fiul lui Noga, care, împreună cu Sfentislav, un cuman, au domnit asupra regatului româno-bulgar. A stabili însă drepturi după aceste dominațiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la pământ, iar barbarul, cu spada în mână, vine și are ambiția să facă un stat nou. De aceea nu este de mirare că, după niște încercări timide la noi, cel care are inițiativa este descendent al unui neam de cumani. Prima carte însă va fi trasă dintr-un curs pe care l-am făcut la anul al III-lea la istorie, o scurtă încercare de sinteză a națiunilor din Balcani, pentru că am observat că tinerii disprețuiesc, am mai spus-o
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
XI-lea. În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a mai fost reînnoită. Săpăturile efectuate de G.B. Fedorov în anii 1950-52 și 1964 au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor căzuți în luptă, diverse vechi arme și urme de incendii. S-au găsit multe obiecte
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.), hunii (sec. IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.), hunii (sec. IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În toponimia Moldovei și Munteniei, dar și a
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun "etc., dar și numele personal ori de familie "Coman", "Comaniciu", "Comăneci".) și tătarii (sec. XIII). O dovadă de natură lingvistică a trecerii prin aceste teritorii a populațiilor migratoare este hidronimul "Bahlui", care în limba cumanilor ar fi însemnat "”pârâu mocirlos”"(Semnificație: probabil rom. ’balhui’,’baltă, mlaștină’ cunoscut mai ales în Muntenia, în zona montană a Buzăului ’balhoi’,’noroi’, etimologie: din rom. ’bahnă’ de origine nord slav., cu derivat verbal ’a bâhni, bâhli’,’a mirosi urât
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]