718 matches
-
miticul său Shangri-La. Voilà, așa s-a născut un mit, cu iluzii și tot ce trebuie. Dar cel mai interesant pentru mine este celălalt Shangri-La la care se face referire În Orizont pierdut și care este o stare de spirit, cumpătare și acceptare. Cei care practică autoconstrângerea pot fi recompensați pentru asta cu o viață mai lungă, poate chiar cu nemurirea, pe când cei care nu o fac vor muri cu siguranță ca rezultat direct al impulsurilor lor necontrolate. În universul Shangri-La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii biografi, ascunde în buzunare pâinea care i se cuvine, ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
are darul oratoriei parlamentare și cu atât mai puțin talentul de a înflăcăra masele, își scrie întotdeauna discursurile și, înainte de a le scrie - le gândește. La douăzeci de ani, adresîndu-se profesorilor și elevilor colegiului Via-Sacra din Vizeu, vorbea cu aceeași cumpătare și seriozitate cu care va vorbi mai târziu, în fata studenților de la Coimbra, și ani după aceea, în fața Adunării Camerelor Corporative și a țării întregi. Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putea vedea acum cu claritate, la lumina torțelor: i se confirmă prima impresie pe care o avusese în grădină, căci, după cum constată, avea puțin peste douăzeci de ani, dar citi în ochii săi închiși la culoare și inteligenți hotărârea și cumpătarea unui bărbat deja matur; apropiindu-se, văzu apărând pe chipul său bronzat, cu trăsături puternice, cu pomeții înalți și bărbie voluntară, un zâmbet de simpatie. îi zâmbi și ea. Care e numele tău, soldatule? îi răspunse că se numea Mabertus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cu aparenta implicare în luptă a unor elemente ale Armatei a 14-a ruse. Am transmis personal guvernului rus îngrijorarea noastră în legătură cu acțiunile Armatei a 14-a. În plus, am recomandat în mod repetat tuturor părților să exercite o cumpătare maximă și să caute o rezolvare pașnică a conflictului. ...Înțeleg presiunile interne cu care vă confruntați dumneavoastră și președintele Iliescu ca urmare a interesului istoric al României privind Moldova, sublinia Secretarul de Stat al S.U.A., James A.Baker III, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
colegul lui de apartament, Martie, despre dragostea lui dintotdeauna pentru echipa Boston Red Sox și, la un moment dat, în timp ce povestea, mi-am terminat paharul de vin. — Mai stai până îmi termin și eu berea, a zis și, cu o cumpătare de admirat, a tras de ultimul deget de bere o oră întreagă. În cele din urmă, a trebuit s-o termine și a privit cu regret la paharul gol. — În regulă, ăsta e paharul la care te-ai angajat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neam răzășesc, care a fost și a rămas „talpa țării” și că consătenii ei o apelau cu „coana Tinca”, „Sărut mâna!” Sărut mâna îi spun și eu acum, la depășirea cen tenarului personal, cu convingerea că longevitatea se „cumpără” cu cumpătare, cu echilibru în toate, cu chibzuință în fața întâmplărilor vieții, bune și rele, și cu credința în munca izbăvitoare de toate relele. Zic și eu! Dar cine știe care‐i adevărul? Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să deranjeze Moscova. Cu două ore înainte de a se termina Anul Nou, am participat la Revelionul organizat de familia finilor Brătuleanu, cu belșug pe masă, cu multă voie bună, cu lumină în inimi și suflete, dar și cu o măsurată cumpătare. Doar discuțiile cu schimburi de idei au avut o largă prioritate, însoțite de bune urări de sănătate în noul an în care porneam cu toții. În sfârșit, luni, 1 ianuarie, sărbătorim intrarea în noul an cu noi speranțe, odată cu intrarea noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ne îndepărtăm oleacă de istorie și să mai deslușim măcar una-două din calitățile pe care trebuie să le întrunească omul pentru a fi pe placul Celui de Sus. Care ar fi acelea, părinte? Acestea sunt: credința, nădejdea, dragostea, înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria sau bărbăția. Ele se numesc virtuți teologice sau Dumnezeiești... Aș adăuga că: umilința, dărnicia, blândețea și sârguința fac parte tot din rândul virtuților. În cele din urmă, călugărul a cătat în jur și, simțind răcoarea serii, m-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fi în stare să astupi nici o gaură de șoarece, nici dacă te-ai chinui toată ziua! Wilt se ridică în picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii Liberale după vreo oră, când nasul lui Wilt încetă să mai sângereze, iar asistenta colegiului îi prinsese deja pansamentul cu leucoplast pe sprânceană. — Păi, nu era ora mea și dup-aia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de ele. E cât se poate de simplu. Deși cred că limitele vor fi probabil destul de largi și de flexibile. Pentru că e o idee foarte bună să‑ți acorzi o mică marjă suplimentară de siguranță, pentru urgențe și unicate. — Ești cumpătarea însăși! zice Emma, clătinând din cap. Vezi, de‑aia ești tu expertul financiar și nu eu. Își ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
incurabili, macheliți, chiori de beți, amândoi! Nici ca el, poate nici chiar ca mine și ca tine, dar nici total abstinenți, că nu rentează. Între Jachin și Boaz, între Severitate și Compasiune, între fomist și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă și mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
renumitul medic din Asia Mică, astăzi Turcia, care a trăit în al secolul al II-lea, spunea că el știe doar două lucruri despre creștini: primul, că ei cred în înviere, și al doilea, că sunt capabili de o remarcabilă cumpătare sexuală. Este foarte interesant și elocvent că percepția publicului despre acest nou grup recunoștea particularitatea credinței lor în înviere. În creștinismul de la început, învierea era așadar centrală și vitală, mult mai mult decât era în sânul iudaismului. A treia mutație
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
urmărește cu diabolică tenacitate cretinizarea maselor și țiganizarea generală, e limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am umblat toată copilăria în pantaloni burlănoși, trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri de vacanță pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
intre subt pământ. . Să-ți fie de bine! Da' asta e poveste veche! zisese grosolana fată. Lina înțelesese atunci că Lică i-a vorbit Siei de ea batjocoritor și se ofensase de moarte. Nu-și mai alesese cuvintele, pierduse orice cumpătare și grămădise ocările și pumnii. Baba, pe coridor, se așezase pe vine cu mâinile peste urechi, așteptând să se facă pământul praf, iar Rim, prevenit de întrevedere, lipit cu urechea de ușa biroului, nu putuse rămâne neutru. Intrase în plin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
clar, nimic nu se poate sustrage narării, totul poate fi turnat în cuvinte... Oare, să nu fi visat? Și să nu fi dormit mai deloc? Hm! Și câtă nevoie am de acest somn aducător de calm, de luciditate și de cumpătare! ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... ... Fără el, nu știu cum am să mă pot descurca onorabil mâine. De fapt, nu mi-e teamă de inspecție în sine, căci orice profesor care se respectă nu poate să nu-și îndeplinească, întotdeauna menirea. Chiar dacă este sau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum nu mai poate fi altul, care rămîne alături de noi În toate Înfruntările, poartă tot greul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un aer de ordine, cumpătare și, confort modest. În fiecare după-amiază, cu cîteva minute după ora două, trecea pe lîngă acest loc trenul rapid ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el pedeapsa cuvenită... cu obrazul lui roșu ca sfecla de-atîta rachiu cît băuse... că doar l-am văzut chiar eu, cînd eram mică, pășind țanțoș ca un cocoș, măi frate, prin biserică În noaptea aia la o Întrunire a Fiilor Cumpătării, braț la braț cu Jeter Alexander, ca să semneze jurămîntul și, bine-am zis eu după aia, dacă scoteai din ei tot rachiul pe care-l dăduseră pe gît, putea să plutească pe el o corabie... și l-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe rege la lucrarea de regenerare morală a poporului său. Fără îndoială că o asemenea religie, care făgăduia nemurirea celor ce o împărtășiau, trebuia să pună oarecare condiții închinătorilor ei. Aceste condiții par a se fi referit mai ales la cumpătarea în mâncăruri si băutură, la înfrânarea de la viciul beției, pe care l-am cunoscut la Traci ca păcat național. De acea Zamolxis întrunea pe ucenicii lui la niște ospețe, de unde carnea era cu desăvârșire îndepărtată și fără îndoială că și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a constituit zeu în scurt timp, precum fusese și Zamolxis; iar drept semn de supunere către dânsul este că după sfatul lui ei se învoiră a stârpi viile și a trăi fără vin. Se pare într-adevăr că cu toată cumpătarea ordonată de Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri, scandaloase trebuiau înfrânate și la Daci, precum fusese la Greci și la Romani. Fiind
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri, scandaloase trebuiau înfrânate și la Daci, precum fusese la Greci și la Romani. Fiind însă că cumpătarea, recomandată de Zamolxis numai prin predică și exemplu, fusese uitată de Geți, apoi organizatorul statului dac, Boerebiste împreună cu colegul său profetul Deceneu, apucară un mijloc mai energic al stârpirii răului, înlăturarea cauzei naturale a beției, nimicirea viilor. Ca și Geții
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pe de o parte reacțiunea naturală reprezentată prin clasa Ctiștilor, precum și nevoia în care se găsi Boerebiste, organizatorul statului dac, de a pune un capăt acestor neorânduieli. Strabon ne spune anume că Boerebiste a restatornicit puterile poporului său prin disciplină, cumpătare și activitate așa că în puțini ani au constituit o vastă împărăție.» Poetul latin Horatius arată în una din odele sale pe femeile dace ca modele, pentru a putea biciui pe cele romane. El cântă: „Trăiesc și Geții cei aspri ce
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci pe calea credinței lui Hristos, să încerci să le insufli cumpătarea. — În fond, sunt mai civilizați decât noi, răspunse el. O dată la douăzeci și opt de zile, pe lună plină, și dacă ploile o îngăduie, dau frâu liber tuturor tensiunilor și celor mai ascunse dorințe. Beau, mănâncă, se îmbată și se culcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]