2,097 matches
-
o plăcere să-l ascult citindu-mi poeziile lui George Coșbuc sau Ștefan Octavian Iosif. Își răsucea mustața imensă ce acoperea buzele roșii ca de mac, tușea de două-trei ori și începea poezia El-Zorab, care-mi storcea lacrimi, sau Peneș Curcanul a lui Alecsandri. Citea frumos, din suflet, parcă era un școlar ce recita pe scenă o poezie. Din când în când bunica ofta fie de dorul bunicului pierdut, fie de starea fiului Costel jignit de comuniști a cărui caricatura era
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
nea Alfons se suie în pod, la porumbei. N-a mai coborât pe scară, alunecând de la 6-7 m pe batoză și apoi jos. Sportivul Alfons Popescu n-a avut nicio zgârietură. Mare veselie a fost în continuare, cu vin popesc, curcani, gâște pe varză și pui la ceaun asociați cu pâine în țăst. Totul a fost frumos până-ntr-o zi. Chiar dacă preotul avusese necazuri - fiind chiabur, se scula dimineața, privea liber seninul cerului, îngrijea păsările, striga porumbeii, după care urmau
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
încredințați! Luat din scurt a început să se bâlbâie. Caută repede 1200 lei, altfel fac raport direct la col. Bănescu spre a te mobilize pe front. Tatăl său, nenea Niță Brăgărea, care era portar și se îngrijea de ferma de curcani a d-nei Venera Patraulea, soția directorului, a făcut rost de 1200 lei pe care i-am depus în contul taxei elevului Ezechil. Mama elevului a plecat mulțumită acasă, iar fiul ei, la clasă. L-am luat pe Brăgărea în camera
ELEVUL EZECHIL DINTR-A PATRA ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360884_a_362213]
-
prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
pare , însă, a fi stat mult în atenția învățătorilor. Așa se explică punerea în scenă a unor piese ca De necaz( la Piria, în 1901)110, Păcală argat, Plugar și funcționar( la Pătulele ,în 1904)111, Mircea și Baiazid( dramatizare), Curcanii în război ( la Bobaița, în 1904)112 sau Țara nouă( la Ciovârnășani în 1904)113, repertoriu 200 întâlnit și la Corcova 114, Almăjel 115 sau, în anul 1915, la Broscari 116, Vânjuleț 117 sau Vânju Mare118. Spectacolele de teatru se
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂ A MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363110_a_364439]
-
Catârul dorind s-arate că nu e prost, Întemeie o “Universitate fără rost”. Câinele care lătra la intrare, lângă scară, Începu să studieze la “Marea râgâială”. Și tot făcând la toți “Ham, ham”, S-a specializat apoi și în “Tam-tam”. Curcanul ca-ntotdeauna îngâmfat, Făcu specializarea de “Sărit-Bătut în cap”. Cocoșul imediat i s-a aliat Și s-a înscris la Masterat. Chiar gâsca tot mergând agale așa, Înființă o “Facultate de Gaga”, Iar rața fiind foarte isteață, Făcu o cercetare
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
ca cristalul și pentru oasele milioanelor de eroi cunoscuți și necunoscuți ai neamului, pentru mălai, mămăligă și horinca maramureșană și pentru sângele meu ortodox, pentru mirosul pământului țării după ploaie și pentru penelul lui Sabin Bălașa și flinta lui Peneș Curcanul și pentru spată și fuștei, și pentru inima mea ortodoxă, pentru tropotita maramureșană, țipuriturile oșenești și hăulitele gorjenești, pentru Cahul, Bolgrad, Ismail și Bălți și pentru binecuvântările și mustrările duhovnicului meu, și pentru aerul curat al Rarăului și Peștera Muierii
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
de pe alei și din grădini cu nume simbolice: Grădina lui Allah, Grădina principesei Ileana, Grădina lui Alexander, Grădina trandafirilor, Grădina englezească, Grădina Ghetsimani. Aici poți admira o diversitate de specii florale: nuferi, stânjenei, bujori, lalele, trandafiri, gladiole, crăițe, salvie, moțul curcanului, begonii, fucsia, noroc, levănțică, busuioc, anemone, într-o diversitate de culori: alb, mov, lila, roz, portocaliu, roșu, galben, crem și de mirosuri fine, mai dulci sau mai aspre, cu iz local sau exotic. Vilele modeste comparativ cu măreția naturii sunt
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
câte un sloi sau bolovan de gheață, dar lui Nămețilă îi trebui un bloc de gheață cât un munte ca să se poată așeza, fără să facă stricăciuni în jur. În fine, apăru și generalul Prăpădenie, țanțoș și țâfnos ca un curcan, umflându-și pieptul plin de decorații. Nervos, tot învârtea în mână o biciușcă plumbuită. Aici trebuie să facem observația că toți vitejii împărătesei mai aveau în dotare, pe lângă armele cuvenite, și câte un harapnic mai mic sau mai mare, după
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
lui vrea și el blugi ca lumea, că mie mi-au zdrobit picioarele butucii ăia de pantofi, că... -Destuul! Că înnebunești omul. -Daa, omul cu relații!..Prăpăditule! Pârlitule! Uite, vine revelionul și eu n-am o măslină. Dar Ștefăneasca...și curcan și măsline cât prunele...Are bărbat cu relații. -Termină, că turbez! De unde vrei să-ți aduc măsline? Crezi că elevii au cules toamna asta de pe câmp măsline? Pă ce pământ trăiești? Bunică-mea făcea de Anul Nou o copaie de
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
legănat, gălăgioase peste măsură, tulburau apa și făceau tumbe, alergându-se, până terminau și de mâncat, apoi plecau la baltă...sau pe stradă, tot bombănind. Urmau curcile. Leneșe, cu bătăi largi de aripi, adunau și ele ceva boabe. Când aveam curcani, îi fluieram, să-i provoc să-și umfle penele, să-și înroșească mărgelele și să-mi răspundă...pe limba lor. După fiecare tură, schimbam apa în toate vasele, să fie curată și rece...măcar de dimineață. La sfârșit, ieșeau și
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
dădusem apă cu pipeta, să nu moară de căldură. Fusese o curcă, de fapt, și nu voiam să o corcesc cu ...alte culori. Așa că mama mi-o lega de picior cu o ață și mă trimitea unde am văzut eu curcani roșcați...”să o calce”. Fie că era ața prea scurtă, fie curcanii prea rușinoși, nici de-al dracului nu se îndrăgostea vreunul de curca mea. După câteva săptămâni de astfel de plimbări, unul deveni mai îndrazneț. Mi-am dat toate
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
de fapt, și nu voiam să o corcesc cu ...alte culori. Așa că mama mi-o lega de picior cu o ață și mă trimitea unde am văzut eu curcani roșcați...”să o calce”. Fie că era ața prea scurtă, fie curcanii prea rușinoși, nici de-al dracului nu se îndrăgostea vreunul de curca mea. După câteva săptămâni de astfel de plimbări, unul deveni mai îndrazneț. Mi-am dat toate economiile și am adunat prune, clandestin, la nenea cu curcanul, ca să mi
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
scurtă, fie curcanii prea rușinoși, nici de-al dracului nu se îndrăgostea vreunul de curca mea. După câteva săptămâni de astfel de plimbări, unul deveni mai îndrazneț. Mi-am dat toate economiile și am adunat prune, clandestin, la nenea cu curcanul, ca să mi-l dea de tot...să aibă și curca mea pereche. Râdeau părinții mei, dar s-a meritat: câte ouă a făcut, atâția pui a scos! Sora mea se ocupa de purcei. Le făcea curat, le spăla pe jos
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
Saturn. Bătrânul a aruncat ancora și am început pescuitul. Mergea bine. Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră, plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile se accentuau din ce în ce mai tare. Nu mă deranja mărimea lor, ajunsă la un metru înălțime, ci faptul că veneau dinspre mal spre larg. Tangajul bărcii îmi provoca neplăceri la stomac și amețeli, însă eu încercam prin conversații
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mai fie o surpriză sâmbătă când vă veți revedea. - După dumneavoastră, domnișoarelor, răspunse Cris la fel de bine dispus. La revenirea în bucătăria destul de încăpătoare îl găsiră așezat în capul mesei pe Mircea. Tocmai Săndica îi turna în farfurie o ciorbă de curcan destul de fierbinte. - Haideți, copii, așezați-vă la masă cum doriți. Se răcește ciorba și-i păcat spuse tatăl. La vederea lui Andrada, Mircea tresări remarcând că i se părea o figură cunoscută. Nu știa unde a mai văzut această fată
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. Acolo de saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat ca pe curcani, cu tot ce doreau aceștia. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul și a pornit-o spre casa cu speranța că vom avea cât de curând altă reuniune de familie, indiferent unde ar avea ea loc. Referință
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
e o capră deșteaptă și nu vine. - Fiul meu, crezi tu că fabulele sunt pentru puii de capră, de corb sau de lup? Crezi că ei învăța la scoala despre aceste fabule? O fi o școală pentru iepuri, gaze, urși, curcani? Tu înveți, pentru oameni sunt scrise fabulele, ca să știi că pe lumea asta există oameni cu fire de lup hain sau de vulpe vicleana, oameni care vorbesc dulce și frumos, își pun mască blândeții și a smereniei, au chiar nerușinarea
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să‑i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind plecarea mea pentru a coborî să ciugulească boabele de porumb și de grâu. Am tras zăvorul la camera din spatele casei, care ținea loc de magazie și unde aveam două
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
puțin timp a apărut cineva cu o scară și mi‑a tăiat firul de la telefon. Am ieșit afară în curtea locuinței. Nu știam ce voi face cu animalele dacă voi pleca. În gardul care separa curtea păsărilor de restul, un curcan, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă din balamale, iar proviziile mele pentru iarnă erau aruncate, făina împrăștiată, borcanele sparte, iar cele două damigene cu vin aveau dopurile
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]