3,589 matches
-
lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul, copii plonjau în văzduh ca într-un râu limpede. Anul trecut, Ilie a lui badea Vasile și-a dezlegat cureaua. Ilie a zburat în cer și nu s-a mai întors. Nu, am greșit, tu parcă ești scaunul pe care a stat Ilie înainte să-i crească aripi. Semnele copilăriei amprentele lui Dumnezeu: fiecare atingere rană deschisă, fiecare mângâiere hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în sânge, pulsează, se dilată din fiecare celulă până în măduva oaselor. Așa se explică suferințele apostolilor dincolo de minune. Pe Ștefan l-a durut prima piatră, poate și a doua, apoi s-a împietrit stâncă. Pe Bartolomeu l-a durut prima curea scoasă din piele, apoi trupul s-a lepădat de ambalaj ca de o cămașă strâmtă. Lui Iacov nu i-au fost smulse mâinile, ci îmbrățișarea și ochii tot pentru a nu putea îmbrățișa i-au fost scoși. Iacov a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu, în calea Poplăcii sângele începea să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de noi? Cât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o ispitire a minții, ci și a ceasului din inima celui ispitit. Vezi mărul? Gustă-l! Acum îți este frică, mâine vei fi fericit că te-ai înfruptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost, mitropolitul i-a cerut bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la sfîrșit, să rețină obligațiile mele față de dînșii din cele opt milioane. Flora More mi-a citat nu mai știu care lege americană ce nu permite una ca asta, eu musai am de depus o sumă, dacă nu mă țin curelele la 6 800 pounds, atunci măcar 3 600, reducere operată, se speră că pricep, special pentru mine. Dar nici eu nu m-am lăsat: i-am dat cu exploatarea mea de către regimul comunist, plusînd și cu discriminarea, și cu persecuția
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de educație. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru faptul că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni. Acesta era un tic foarte interesant al lui... A fost apoi o reală surpriză atunci când m-am trezit lângă marginea patului meu cu Nineta. Eu eram cel care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-ar înțelege misterul. Mama, aflată lângă ea, confirmă. Întreb din ochi... Ai avut febră mare, îmi zice. Ai boscorodit prin somn, ai transpirat, te-ai zvârcolit. Un gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la ea, cea care mă educase pe mine de mă aprecia toată lumea. Venea apoi supliciul de neocolit. Când punea tata ochii pe mine, în felul său drăgăstos, ca atunci când se jura că n-o să mai folosească decât în scopuri pașnice cureaua de la pantaloni, era clar că a venit momentul sponsorului petrecerii. Trebuia să cânt voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la " Când vii și treci cu turma pe la noi", că tata era tot numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto de luna de pe cer, nu și-ar mai fi folosit cureaua pentru a mă educa așa cum se cuvine în casa unui om cinstit și drept, care știe cum trebuie să fie crescut un copil pentru a fi folositor societății de mâine. Și când credeam că voi fi totuși vedeta petrecerii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor liniștit. N-o să-i mănânce niciodată câinii din traistă. Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fiecare contra sumei cutare. Toți, bărbați În putere, capabili să se apere, iar câțiva, pungași de cea mai joasă speță. Nici pomeneală de remușcări, decât În două cazuri: unul, amorezul unei anumite doamne pe al cărei soț nu-l țineau curelele să-și reteze singur coarnele, băuse prea mult În noaptea când Diego Alatriste Îi ieșise În Întâmpinare pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul de siguranță. După ce a dat roată o dată, a continuat, acum zece metri mai înăuntru. Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață era în flăcări și nici un pompier din lume nu ar mai fi putut-o salva. Câteva zile mai târziu mama mi-a citit cu voce tare din Norra Västerbotten, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]