2,198 matches
-
reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la această biserică pe ambasadorii săi oficiali ca să predice cu solemnitate, în numele său, în ziua indulgenței. De asemenea, și unii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-o ca fiind adevărată și sigură. Drept mărturie pentru aceste lucruri și având credința cea mai sigură, am contrasemnat prezenta scrisoare cu sigiliul nostru. Datat la Assisi, în sărbătoarea Sfântului Laurențiu, în anul Domnului 1310. PARTEA A TREIA DOCUMENTE ALE CURIEI ROMANE INTRODUCERE După un început anevoios, fraternitas (fraternitatea) franciscană a trăit o fază de creștere progresivă, care uneori a cunoscut momente tumultoase. Pe de altă parte, cifrele menționate de cronicari ca Giordano din Giano și Toma din Eccleston, sau de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mult sau mai puțin plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să justifice în diferite moduri distanța sa față de sarcinile publice, pentru că spune poetul i-au fost de ajuns tribunatul, curia (senatul) fiind o apăsare prea mare pentru forțele sale; corpul său nu ar fi suportat, iar spiritul său nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de muncă: într-un cuvânt, fugea de acea neliniștitoare ambiție: Sollicitaeque fugax ambitionis eram140
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
abia îndrăznește să înfrunte unduirea unui lac mic. Unui geniu puternic îi revine datoria de a consacra sublimele fapte eroice ale Cezarului, pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cele de istorie în mod special, dar până la abecedare chiar, trebuie revăzute dacă vrem să evităm persistența prejudecăților la generațiile viitoare. Cu prudență totuși: nu se poate nega faptul că în fizică, de pildă, singura mare figură feminină rămâne Marie Curie. Ar fi absurd să vrem să inventăm altele. Și nu putem continua să criticăm mereu societățile trecute pentru faptul că au avut structuri diferite față de cele pe care le considerăm bune astăzi. Obiceiul recent, mai ales în mediile universitare americane
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai aproape de ei, escaladând treptele montane și trăind câteva clipe de sublim.” Dan Lucinescu 3. Destine Dan Lucinescu Descriere: Cartea prezintă destinele unor oameni deosebiți: celebrul savant german Wernher von Braun, inginerul și aviatorul polonez Jan Kaspik și savanta Marie Curie. 4. Lupta Dan Lucinescu Descriere: După mai bine de 50 de ani de dezinformare comunistă privind participarea României în cea de-a doua conflagrație mondială, „Lupta” una dintre puținele cărți care se ocupă, pe baza unei documentări riguroase, de adevăratul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în primii ani al secolului nostru, fizica și chimia erau la numai un deceniu de la descoperirile spectaculoase făcute de Conrad Roentgen (1895 - razele X), Henry Bequerel (1896 - radioactivitatea), J. J. Thomson (1897 - electronul în razele catodice), soții Pierre și Marie Curie (1898 - poloniul și radiul). Nu este deci de mirare că pe lângă oameni de știință, care erau încă sub puternica impresie a acestor descoperiri senzaționale, se antrenează și tineretul în lămurirea secretelor naturii. Otto Hahn, născut la Frankfurt pe Main, avea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Hahn nu credea cele spuse de fizicianul englez cu care lucrase împreună în Canada. Astfel Hahn își continuă cercetările și tocmai el vrea să facă dovada greșelii lui Rutherford. În anul următor, 1934, Frederic Joliot-Curie și soția sa, Irene Joliot Curie primesc Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale (fenomen descoperit de fapt în 1924 de fiziciana Ștefania Mărăcineanu din România), iar la Roma, în același an, Enrico Fermi apreciază că prin bombardarea uraniului cu neutroni, nucleul acestui element poate absorbi neutroni
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
prost construită • Noroaiele, iarna • Palate și cocioabe • Lux și sărăcie • Lipsa monumentelor • Turnul Pompierilor • Cișmigiu • Promenade • Sărbătorile strămoșilor • Călușari și lăutari După unii, Bucharest, Bukarest sau Bucuresci (ultima denumire reia ortografia română) este vechea Thyanus, devenită mai târziu Bucuria, mare Curie a prinților valahi. După alții, București nu era în 1660 decât un simplu sat, care a fost transformat la acea vreme în capitala provinciei. Etimologii moderni îl derivă din Bucur 68 (Boukour), ce înseamnă bucurie, plăcere, fericire. Printre toate aceste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
contro late de autoritatea ecleziastică locală, Încredințate unor profesori care erau clerici sau monahi, ținteau cu pre cădere la formarea de ecleziaști de rang Înalt, care În bisericile lor ar fi avut responsabilități administrative și pastorale importante. Valoarea profesorilor și curio zitatea elevilor au reprezentat motorul unor noi evoluții. În secolul al XII-lea, chiar topografia școlilor pari ziene a devenit mai complexă. Unii profesori au Început să predea pe malul stîng al Senei, tot În mediul insti tuțiilor ecleziastice, dar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
fizicianul german Wilhelm Konrad von Röntgen descoperă o nouă sursă de energie luminoasă: Razele X. La numai 6 ani distanță, un alt fizician, francezul Antoine Henri Bécquérel o aplică în radioterapie. în 1898 Marie-Curie, născută Sklodowska, împreună cu soțul său Pierre Curie, descoperă radioactivitatea thoriului și identifică polonium în 1910. În 1903 Marie și Pierre Curie primesc Premiul Nobel pentru fizică împreună cu Bécquérel. în 1905, Albert Einstein descrie fotonii ca unități corpusculare fundamentale ale luminii. între timp (1903) inventatorul filmului și cinematografiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
X. La numai 6 ani distanță, un alt fizician, francezul Antoine Henri Bécquérel o aplică în radioterapie. în 1898 Marie-Curie, născută Sklodowska, împreună cu soțul său Pierre Curie, descoperă radioactivitatea thoriului și identifică polonium în 1910. În 1903 Marie și Pierre Curie primesc Premiul Nobel pentru fizică împreună cu Bécquérel. în 1905, Albert Einstein descrie fotonii ca unități corpusculare fundamentale ale luminii. între timp (1903) inventatorul filmului și cinematografiei, Auguste Lumière, realizează fotografia în culori — Autochroma. în 1909, Hans Geiger — fizician german — creează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
preliminară asupra unei noi varietăți de raze, titlu preluat imediat de presa internațională. La scurt timp de la această comunicare, Bécquérel, întrevăzând radioterapia prin radiofotografierea oricărui segment al organismului, descoperă că uraniul emite raze ionizante, așa cum, tot la scurt timp, soții Curie descopăr că radiumul emite particule, intrând în circuit și radiumterapia, sau curiterapia. Dezvoltarea rapidă a radiologiei, radioscopiei, radiobiologiei a înlesnit progresul radiografierii cu aparatură tot mai perfecționată până la tehnicile tomografice și mai recent, a comunicării la distanță a imaginilor amplificate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au ridicat acestora un monument, în Bremen, întru eternitatea lor, căci ei au dovedit cu propria lor viață că se poate privi în interiorul organismului uman. Din acest moment fiziologia funcțională ca și patologia, devin cu adevărat științifice. Röntgen, Bécquérel, soții Curie, Koch, Alexis Carrel, citați pentru acest început de secol sunt deținători ai Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
următoare am să tac va fi greu recunosc însă orice cuvânt ar face prea mult zgomot în liniștea cuibărită sub fruntea ta 7 noiembrie 2011 Nu trebuie să-ți fie frică de nimic în viață. Trebuie doar să înțelegi. Marie Curie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Cordo încheie: — Gândurile lui Tiberius sunt ca un șarpe în iarbă. Tu te plimbi și nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
copil, observă îngrijorat Zaleucos, căruia îi era din ce în ce mai greu să-l țină sub control, e un simbol. Astfel, într-o zi din acea primăvară splendidă, Tiberius, care vorbea foarte rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația pe coastele orientale ale Mediteranei, mare nostrum, devenise primejdioasă. Nu i-am dat atenție, declară și păru pe punctul de a-i denunța pe vinovați. Aula împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-a rândul. Tiberius, căruia aceste cuvinte îi erau de mare folos, aprobă patern zelul lor, dar mărturisi: — Mă simt prea bătrân ca să merg acolo... Puțini dintre cei aflați în Curie înțeleseră că, prin acele cuvinte ambigue, Tiberius voia de fapt să spună că imensa popularitate a lui Germanicus făcea ca șederea lui la Roma să fie periculoasă. Atunci se ridică senatorul Calpurnius Piso, care, pe lângă faptul că era un apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niciodată cine a trimis-o la tatăl meu. Apoi sosi din Syria, încă în libertate și furios, dar sub o ploaie de acuzații, senatorul Calpurnius Piso. Întrucât Tiberius și Livia îi cunoșteau bine imprudența și firea violentă, Tiberius veni la Curie și le trasă imperios senatorilor adunați în ședință plenară liniile procesului: Va trebui să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia Agrippinei și de violența fiului ei, Nero. Suntem la un pas de războiul civil“. Îngrozitoarea acuzație se răspândi în tot orașul. Înainte de sfârșitul acelei scurte zile de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plecă imediat, refăcând în sens invers traseul de la venire și ajungând la Roma în a optsprezecea zi a lunii octombrie. Îi convocă pe senatori din porunca lui Tiberius, fără să le dezvăluie motivele, iar apoi, pe când aceștia se grăbeau spre Curie, se duse la locuința lui Sejanus, care dormea, și se declară fericit să-l anunțe că Tiberius îl numise tribunus consularis, cea mai înaltă funcție romană după aceea de împărat. Observă cu atenție bucuria oarbă ce se oglindea pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fucens, pe care nimeni nu-l cunoștea, și se gândi că aveau să aibă ocazia de a se obișnui cu el. Se uită la Sejanus, care, cu un gest, renunțase singur la puterea militară și se îndrepta acum mândru spre Curie. Îl însoți. Încă nu apusese soarele când unul dintre foștii centurioni ce păzeau locuința Antoniei se prezentă în fața ei. Ea se plimba încet prin mica grădină din încăperile ei private, unde înfloreau trandafiri de toamnă. Ofițerul începu să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capul; apoi se oprea, înălța capul, îl privea pe ofițerul credincios; pe neașteptate, surâse. Gajus vru să se îndepărteze; mâinile îi tremurau. Nu se întoarse. După o tăcere interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus, din spatele ușii de bronz deschise încă, și rămase împietrit la jumătatea drumului. Într-o clipă, bucuria lui plină de îngâmfare se transformă în alarmă. Tot mai tăcea și nu se mișcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putea scăpa cu viață. Sejanus, ca și cum cuvintele rostite în latina aceea căznită ar fi refuzat să-i intre în cap, rămase nemișcat. În liniștea aceea, Sertorius Macro continuă: — ...Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]