1,338 matches
-
nu simte nimic Căci odată și-a investit Toate sentimentele într-o singură fată și iată că, nici la sfârșit, viața nu-i poate fi cumpărată Arta face toți banii, dar banii nu fac artă, Așteaptă să-i găsești doar cusur si pată Nicidecum rasplată! -Te chinui și de aceea te iubesc -Lasă! Lasă ... Cleopatra Ravaru s-a născut pe 25 decembrie 1973, la Vaslui. A urmat liceul în orașul natal și la Bârlad. Din anul 2006, Cleopatra Ravaru este consilier
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
confidențe, nu se înfurie. Aș fi dobândit în preajma lor un pic de ținută” (III, 257). „De ce nu pot să fiu englez, măcar un pic!” (III, 132), își spune Cioran cu altă ocazie, în urma unui scandal. Or, printre parizieni, „ale căror cusururi le împărtășesc, crizele mele de furie se țin lanț. Parizienii au darul de a mă scoate din fire, cu iritabilitatea, cu manierele impertinente, cu aerele de superioritate, cu vanitatea lor Ă defecte care nu-mi sunt deloc străine. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
privește, luxul celei mai mici iluzii” (III, 136). Peste câteva pagini: „Orice prezență umană îmi inspiră, în funcție de dispoziție, jenă sau groază. Niciodată nu mă simt normal înaintea unei ființe umane” (III, 148). De fapt, îl exasperează impostura: „E un mare cusur acela de a vrea să pari mai inteligent decât ești. // Să fii exasperat de vanitatea altora înseamnă să dai dovadă că ai și tu la fel de multă vanitate ca și ei” (III, 323). Disprețul față de ceilalți merge și mai departe și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Astfel, să se recunoască pe sine, chiar dacă în permanență altul. Cum am văzut, vina pentru ceea ce suferă e pusă adesea pe umerii strămoșilor. Știe, însă, că totul e, din parte-i, o lașitate. Iată: „Prefer, pentru comoditate, să pun aceste cusururi pe seama originilor mele: ieșit dintr-un popor pentru care analfabetismul era realitatea dominantă, nu sunt oare, prin curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curând, nu trebuie să plătesc pentru toți străbunii mei? ș...ț. E în același
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
doar negative, adică o fac răspunzătoare de toate slăbiciunile și de toate eșecurile mele” (III, 329). Numai că, așa cum știm, orice defect se transformă în opusul său. Continuă Cioran: „Ea m-a ajutat să nu mă realizez, mi-a favorizat cusururile, e cauza degringoladei mele” (idem). Dacă la mijloc nu e decât o invenție, o scuză oarecare?! Cioran însuși recunoaște: „Greșesc fără îndoială gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lider comunist al României. De aceea ea poate fi considerată un răspuns popular la aceasta. Situația fiind una limită, și răspunsul a fost pe măsură. Așa Încât adeseori Bulă apare ca un inept autentic, un tembel, un sadic, un imbecil fără cusur. Fundamental, mijloacele care Îl individualizează sunt tot cele ale idioțeniei. Dar de astă dată e vorba de idioțenia reală. Aceasta explică șarmul unora dintre acțiunile și răspunsurile lui fruste, brutale, oneste, fără perdea Într-o lume a tuturor tabuurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
narativ și tematic nu s-a topit mai profund și într-un mod de neconfundat cu stilul exprimării. Ilogicul din structura lingvistică este o urmare a anulării sau ignorării unor structuri gramaticale, sintactice, și este echilibrat cu logica perfectă, fără cusur a expresiei verbale, cu tema internă, cu caracterul personajelor și cu microuniversul psihic și social cuprins în dramatugia autorului. Dacă izbutim să trecem de stratul cu adevărat stupefiant și năucitor al expresiei lingvistice, vom descoperi o structură literară absolut coerentă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
plasat, de către omul plin de fantezie, un măr mare și roșu, care reprezintă soarele la apus. Și pe urmă insul adaptabil se face foarte mic, până când se împiedică de făină bolborosind: Apă... apă. Dar de salvat, insul cu morală fără cusur va fi totuși salvat, pentru că este destul de mare pentru așa ceva. HASI (se ridică): Dar porcăria de pe podeaua din cameră o strângi tu singur din camera viețuirii noastre comune. Și pe deasupra, știi tu foarte bine cât de mult detest atunci când îți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Kittredge, op. cit., pp. 37-72 passim. 646 Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 51. 647 Robert O. Payne, op. cit., passim. 648 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., pp. 29-30. 649 Geoffrey Chaucer, Legenda ..., pp. 54-55. 650 Ibidem, p. 58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cele vechi, aplicarea cunoștințelor în practică, găsirea de soluții noi și inedite în rezolvarea problemelor. cultul metodelor tradiționale de învățământ și desconsiderarea greșită a achizițiilor moderne în materie de tehnologie didactică; cultul importanței notelor și tratarea lor ca indicatori fără cusur pentru toate virtuțile probate de elevi; accentul pus pe memorare și pe inteligența logico-matematică, în defavoarea imaginației și altor valori ale personalității. În paralel cu demolarea acestor prejudecăți trebuie realizată democratizarea raportului dintre elev (student) și profesor. Elevul sau studentul trebuie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pornind de la ideea unui dispozitiv, el o cristaliza în minte cu ajutorul imaginației sale creatoare. După aceea făcea tot felul de adaptări și îmbunătățiri ale respectivului dispozitiv, îl "punea în funcțiune" tot în minte și experimenta astfel până când totul funcționa fără cusur. În final, realiza practic dispozitivul, care, în mod invariabil, funcționa așa cum prevăzuse el, iar experimentele decurgeau așa cum și le planificase. Așa a procedat cu invențiile sale: motoarele trifazate, turbinele, bobina Tesla, etc. Regula 18: Căutați în alte domenii O idee
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
râdea o fată, vor să ilustreze aspecte din viața muncitorilor de la Șantierul Naval din Galați, a pescarilor de la o cherhana sau a șoferilor. Indivizi mărunți, foarte palid conturați, își dedică viețile ședințelor de partid sau întrecerilor în producție. În Timpul fără cusur (1967) viața pensionarilor, cu bucuriile și dramele ei, este privită cu mai multă atenție, scriitorul părăsind, când și când, clișeele ideologice, propagandistice. Romanele - de aventuri, cu tentă polițistă ori legate de munca pe șantiere - alternează cu proza scurtă și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
ai lui Iehova, persoane cu funcții înalte, inventatori sau cercetători convinși de diverși spioni străini să trădeze secrete economice ș.a.m.d. SCRIERI: Prin parbriz râdea o fată, pref. Dumitru Corbea, București, 1962; Ape fără maluri, București, 1967; Timpul fără cusur, București, 1967; Înaintea ultimei căderi, București, 1969; „Ziua a început la amiază”, București, 1970; Bomba din fort, București, 1971; Azor cel verde, Iași, 1972; Palmyra cere rendez-vous, București, 1972; Altitudinea curajului, București, 1974; Amiralul și pirații, cu ilustrații de Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
București, 1986; Călătorie spre „Fructul Soarelui”. Prin noul destin al României, București, 1987; Opțiunea Metrou, București, 1989; Țărmul tandreței, București, 1989; Noapte bună, iubite prinț, Galați, 1997; Ziua în care vine Papa, București, 2002. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, „Timpul fără cusur”, LCF, 1967, 21; Nicolae Buliga, „Ape fără maluri”, GL, 1967, 44; Radu Mareș, „Bomba din fort”, TR, 1972, 1; George Pruteanu, „Bomba din fort”, CL, 1972, 15; Mircea Iorgulescu, „Palmyra cere rendez-vous”, RL, 1973, 17; Vasile Sălăjan, Seducția cotidianului, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
valorilor, subsumate cel mai adesea actului critic, în viziunea lui Swift: "...mulțumită mie copiii devin mai înțelepți decât părinții lor [...] împinși de mine, geniile cafenelelor ajung să poată îndrepta stilul unui scriitor, scoțând la iveală până și cele mai mărunte cusururi, fără a pricepe o iotă din ceea ce a vrut să spună sau din limbajul de care s-a folosit."92 Absolutizarea în negativ a criticii prin accentuarea diletantismului și a caracterului distructiv ("Eu sunt cea care am descăunat inteligența și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Heliade Rădulescu nu s-a subsumat unei dimensiuni unilaterale, imaginea sa, atât în ceea ce privește opera, dar mai ales multiplele aserțiuni teoretice, putându-se defini în termenii unui complex joc de lumini și umbre. "Înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi"214, Ion Heliade Rădulescu și-a demonstrat proteismul și în ceea ce privește opțiunile estetice, pornind sub auspicii clasice, datorate, în mare măsură, educației primite la Sf. Sava și sfârșind prin afilierea la romantism datorită atracției pe care au exercitat-o ideile exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al glasului interior, niște surdo-muți, compensăm totuși uneori acest defect printr-o modestă conștiință care deși lipsită de competență oraculară, ne sfătuiește să facem cât putem mai bine, ne amintește că lucrările noastre trebuie să fie cât mai lipsite de cusur (ca ispășire pentru lipsa noastră de inspirație) și care, pe scurt, ne face să pierdem o groază de timp. De asemenea, ne dăm seama și că discernământul critic, la care noi cu greu ajungem, li se arată altora mai fericiți
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasic. În același spirit clasic este scris și articolul Hamlet al lui Eliot, articol al cărui incipit reia atitudinea de respingere față de critica impresionistă, condamnând acel gen de critici "al căror spirit e din fire creator, dar care din pricina unui cusur al puterii lor creatoare, în loc s-o exercite ca atare, o exercită în domeniul criticii."287 Astfel de critici își proiectează propria personalitate asupra obiectului analizat, transformându-l într-un fel de alter-ego. Acesta este cazul și cu anumite interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lucrurile, se înțelege și de ce pornografia canonică are un statut privilegiat. Începând din clipa în care pornografia, ca și poveștile deocheate din care derivă, ține de o agresivitate sexuală interzisă, este esențial s-o și tăgăduiască, dovedind o reciprocitate fără cusur între dorințele partenerilor, îndeosebi între dorințele femeilor și ale bărbaților. Producția canonică apare ca o formă de compromis între constrângerile pe care le impune sociabilitatea și agresivitatea sexuală, comparabil cu acela pe care Freud îl asociază apropourilor deocheate, care ar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dovedi, în final, o piedică în calea plăcerii scontate de la ele. Ficțiunea scrisă, în schimb, nu împiedică atotputernicia fantasmei. Nu ne putem însă cantona în acest decupaj pe undeva mecanic. Dincolo de discontinuitatea "operațiilor", ansamblul scenei se realizează grație energiei fără cusur a celor care colaborează activ la reușita lui. Dorința participanților la scena pornografică nu este supusă variației, rămâne întotdeauna întreagă, disponibilă constant, indiferent de obiectele asupra cărora se oprește. Participanții își adaptează activitățile punându-se în slujba unui proiect integrator
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
seamănă, în modalitate și vers, cu acela al lui Orfeu: Pururi în gînd te-oi avea și gura mea, credincioasă, Numele ți-l va rosti. A mea liră și al meu cîntec vor răsuna în cinstea ta. Cei devotați fără cusur lui Eros sunt răsplătiți pentru credința lor, de pildă, Pigmalion: Venus preschimbă lucrarea plăsmuită din marmoră, în fecioară însuflețită, spre bucuria artistului îndrăgostit de propria lui operă. Să se rețină că Hyakinthos era zeu păstor. El se întrecea adesea cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
flamand făcut pentru semiobscuritatea unui interior de iarnă nu este luciul venețian de satin al acelor palate cu ferestre deschise spre vară. Bonnard se amuza, și înțelegem de ce, că "pictura nu i-a inspirat niciodată pe oamenii de litere". Neglijență, cusur al celor care nu citesc. Negloptență, defect al celor care, citind și scriind prea mult, neglijează vederea. E ceva profund subversiv în voința de a nu exprima nimic. Și, prin chiar acest fapt, de a extrage pe oricine din somnul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]